MI-AM AMINTIT..

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

de Preot Sorin Croitoru

Mi-am amintit că eu sunt doar un om,
Nu Dumnezeul mare, infinit..
Iar gândul ăsta m-a umplut de pace
Și după luni de zile am zâmbit!

Mă întristau necazuri și dureri
Și nedreptăți ce-'n lume sunt mereu,
Dar fruntea mi s-a descrețit la gândul
Că totuși lumea.. are Dumnezeu!

Mi-am amintit că Dumnezeu e bun
Și iartă pe acei ce I-au greșit;
Ștergându-mi lacrima ce nu mă părăsea,
Eu am privit spre cer și am zâmbit!

Cu toții suntem fii risipitori,
Uitând cu nepăsare de porunci..
Le încălcăm, apoi ni le-amintim,
Căzând în neagră deznădejde-atunci!

Dar azi cu bucurie m-am trezit,
Căci Duhul Sfânt în mine a lucrat:
Mi-a amintit că Dumnezeu există,
Că-i bun și iertător cu-adevărat!
amin

sursa

Sorin Croitoru

HAI RIDICA-TE, ROMANE!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   Doamne Cel din Vesnicii,
 Datator de Bucurii,
Catre Tine plange-acum,
 Si copilul Tau, roman.

   Suntem robi la noi in tară,
Ca Te-am scos din casa-afara,
 Fii netrebnici ne-am făcut,
Mostenirea ne-am vandut!

   Cere iar popor al meu,
Ca să te mai nasti din nou,
Nu din carne si din lut,
Ci din Duhul Sau cel Sfant !

   Maica-n ceruri lacrimeaza,
 Pentru tine-ngenunchează,
Ca sa ceara lui Hristos,
Sa te-aseze-n loc frumos!

   N-avem candele aprinse,
Si luminile ni-s stinse,
Toarna Doamne, Tu in ele
Undelemn cu praf de stele!

   N-avem painea de-altadata,
Doar cu ruga framantata,
Doar prescura mai imbie,
Catre Sfanta Liturghie!

   Romanie, neam frumos,
Tu esti data lui Hristos,
De catre Martiri si Sfinti,
De stramosi si de Parinti.

   Daca trupul ti-au lovit,
 Ca pe Iov te-au prigonit,
Vezi ca sufletelul tau,
 L-a ocrotit Dumnezeu!

   Te incearca si te cerne,
 Prin cel rau, pan' la o vreme,
Hai ridica-te, romane,
 Cat mai ai un colt de paine,

   Cat mai ai suflare-n fiinta,
 Si o boaba de credinta,
Cat mai ai Biserici Sfinte,
 Si pe Dumnezeu, Parinte!

                      Preot Ioan

P S A L M U L 69

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   Invata pe de rost si SPUNE ZILNIC PSALMUL 69 si foarte mult iti va ajuta tie Dumnezeu in tot ceea ce faci:
   Veniti sa ne inchinam Imparatului nostru Dumnezeu.
   Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Hristos, Imparatul si Dumnezeul nostru.
   Veniti sa ne inchinam si sa cadem Insusi, Hristos, Imparatul si Dumnezeul nostru.
   "Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte! Doamne, sa imi ajuti mie, grabeste-Te! Sa se rusineze si sa se infrunte cei ce cauta sufletul meu; sa se intoarca inapoi si sa se rusineze cei ce-mi voiesc mie rele; intoarca-se indata, rusinati cei ce-mi graiesc mie: "Bine, bine!". Sa se bucure si sa se veseleasca de Tine toti ce ce Te cauta pe Tine, Dumnezeule, si sa zica toti cei ce iubesc mantuirea Ta: "Slavit sa fie Domnul!". Iar eu sunt sarac si sarman, Dumnezeule, ajuta-ma! Ajutorul meu si sprijinitorul meu esti Tu, Doamne, nu zabovi!".
   Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeului nostru.
   Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeului nostru.
   Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeului nostru, slava Tie".
   Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze.
                                                                                                            Preot Ioan.

HAINA SUFLETULUI MEU

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   "Doamne, ai carpit mereu,
Haina sufletului meu!
 Si e veche, ponosita,
De pacate-ngalbenita.

 Nu are nici tiv, nici nasturi,
 Sta uitata, printre rafturi,
Si as vrea Doamne, acum,
 S-o refac, dar nu am cum,

Fara ajutorul Tau,
 Recunosc, e foarte greu!
Nu as vrea, sa mai gresesc,
Atata cat mai traiesc!

Gandul meu, ades ma-mpinge,
Si ispita, ma ajunge,
Sanatatea mea-i precara,
Daca-mi dai iarasi, povara,

Haina-mi este, prafuita,
Chiar daca a fost, sfințita.
Caci, m-am tot ferit mereu,
Ca sa duc pe umeri, greu.

 Am vrut, doar bine sa-mi fie,
 Si-am avut multa mandrie!
Acum, Doamne, vin la Tine,
 Cu haina cea de la Tine,

Cu sufletul meu curat,
 De pacate scuturat!
 Vin sa-Ti cer un ajutor,
 Un drum greu, mantuitor,

 SA IMBRAC O HAINA, NOUA. 
NUMAI UNA! NU VREAU DOUA!"
Hainele te fac domn,
  SUFLETUL TE FACE OM!
                                                                         Preot Ioan.                                 

Spicul de grau

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

"Vorbea-ntr-o zi un Spic  cu Creatorul sau:
"De ce ma legi, Parinte-atat de strans in snopul Tau?
 Ma doare... Mai slabește funia cu care ma-nfasori,
 Ca nu-i niciun pericol intre spicele-surori...

 "Dar Lucratorul cel Divin mai aprig le unea.
 Și fir cu fir și snop cu snop, intr-una aduna.
Cuprins de gandul Sau ceresc, o clipa se opri...
 Privind la spicul indraznet, cu dragoste-i sopti:

"De-acolo, din departarile, de unde te-am cules,
Din lanu-amestecat cu maracini,
 Eu te-am ales... Cand te-am cuprins cu Mana Mea, toti spinii
M-au strapuns... Tu erai mic si slab...

Si-n snop, cu grija te-am ascuns.
De-ai fi cazut prin vai adanci, prin miristea straina,
Te-ar fi rapit in zori de zi vreo pasare haina.
 Și n-ai mai fi gasit odihna-n snopul leganat



Cu-atata dor, cu-atata drag, la Piept de Imparat.
 De-aceea strang in jurul tau o funie de Har:
 Sa nu te pierzi de fratii tai pe drumul spre Granar.
Mai e putlin... Doar cativa snopi mai am de adunat.

Si-apoi, vei fi de legaturi si tu eliberat".
 Iar spicul, ascultand uimit pe Blandul Creator, zarii in Palma Lui Preasfanta rana spinilor...
Si suspinand, striga: "PARINTE. ...! Cuprinde-ma mai tare!!!
 SA NU MA LASI. ... SA NU TE LAS.... nici cand unirea doare...!"

CEL MAI SCUMP LUCRU DIN LUME

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

O poveste veche spune că Dumnezeu i-a cerut unuia din îngerii Săi: „Mergi pe pământ şi adu-mi lucrul cel mai scump pe care-l vei găsi în lume!“
Îngerul a mers străbătând munţi şi văi, mări şi râuri în căutarea lucrului preţios. După ani de căutări, îngerul a ajuns pe un câmp de bătălie şi a zărit un ostaş murind din pricina rănilor primite pe când îşi apăra ţara. Îngerul a luat o picătură de sânge, a dus-o la tronul ceresc şi a spus: „Doamne, acesta este lucrul cel mai scump din lume“. Răspunsul a fost: „Cu adevărat, îngere, cântăreşte mult înaintea ochilor Mei sângele ostaşului, dar nu acesta este cel mai scump lucru din lume“.
Astfel că îngerul a fost nevoit să se întoarcă din nou pe pământ pentru a afla ce i se ceruse. Şi a găsit, pe un pat de spital, o asistentă care trăgea să moară de la o boală cumplită, contractată când îi îngrijea pe cei suferinzi. Când ultima suflare a ieşit din trupul ei, îngerul a luat-o şi a dus-o la scaunul judecăţii, zicând: „Doamne Dumnezeule, negreşit, acesta este lucrul cel mai scump din lume“. Părintele ceresc a zâmbit îngerului şi i-a spus: „Cu adevărat, îngere, jertfa pentru alţii este foarte preţioasă înaintea Mea, dar nu acesta este lucrul cel mai scump din lume“.
Îngerul s-a coborât încă o dată pe pământ. A umblat peste tot. Şi după mult timp, într-o seară, ostenit de atâta alergătură, s-a aşezat lângă o casă aflată într-o pădure. Din senin, a apărut un om cu o înfăţişare cumplită. Avea în mână o bardă şi venise cu gândul de a-l ucide pe stăpânul casei. Apropiindu-se de locuinţa duşmanului său, răufăcătorul a privit pe fereastra luminată. A văzut-o pe soţia celui căutat de el cum punea copilul ei cel mai mic în pat şi îl învăţa să se roage, spunându-i să mulţumească lui Dumnezeu pentru toate binecuvântările Lui. Privind scena, răufăcătorul a uitat pentru ce venise. Şi-a amintit de copilăria lui, cum mama îl punea în pat şi-l învăţa să se roage lui Dumnezeu. Inima i s-a înmuiat şi o lacrimă i s-a scurs pe obraz. Îngerul a luat lacrima şi a zburat bucuros la Dumnezeu, zicând: „Cred că am găsit ce căutam“.
Dumnezeu a surâs uşor şi a spus: „Cu adevărat, îngere, Mi-ai adus lucrul cel mai scump din lume – lacrima de pocăinţă, care deschide porţile cerului“.....

RUSALIILE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Sfântul Duh ne naşte ca fii ai lui Dumnezeu prin taina Botezului, ne întăreşte în credinţă prin Taina Mirungerii, ne spală de întinăciunea păcatului prin taina Pocăinţei, ne mângâie şi ne ajută să purtăm suferințele și greutăţile prin Taina Sfântului Maslu, ne dă părinţi sufleteşti prin Taina Preoţiei, sfinţeşte bucuriile căsniciei prin Taina Nunţii şi, în final, ne uneşte cu Mântuitorul Hristos prin Taina Euharistiei.

                                                        Vin Rusaliile!  

  Bucurie, emoție sfântă și belșug de har ne copleșesc în chip fericit viața căci este ziua când Duhul Sfânt a fost trimis în lume să întemeieze în chip văzut Biserica, ca adunare a omenirii ce crede în Dumnezeul Fiul. Ce face oare Duhul Sfânt în lume și-n Biserică? Ne învață dumnezeieștii Părinți că strânge neamurile în unitatea credinței, adunând diversitatea la unitate în interiorul vieții noastre biologice inaugurând viața veșnică.Cincizecimea deschide vistieria vieţii noi şi eterne, dovedind că Duhul Sfânt are rolul de a conferi darurile mântuirii şi de a ne ajuta la însuşirea lor în mod real şi activ. Prin Duhul Sfânt Hristos rămâne cu noi până la sfârșitul veacului. Dar nu numai atât: toată viața de pe Pământ este susținută de Duhul Sfânt. Regnul vegetal și animal sunt tot opera Preasfântului Duh. Oriunde este viață este semnul prezenței Duhului Sfânt. Dar, mai cu seamă, Duhul Sfânt susține umanitatea, modelând pe Hristos în sufletele noastre căci înainte era un vis-a vis, însă, după Rusalii devine interior nouă, coborând în taina ființei umane. Ca atare omul duhovnicesc se zidește tot prin lucrarea Duhului Sfânt. De aceea În Ortodoxie orice slujbă debutează prin rostirea rugăciunii „Împărate Ceresc…”, care cuprinde o adevărată teologie despre persoana şi lucrarea Duhului Sfânt în Biserică şi în lume. Duhul Sfânt este numit „împărate ceresc”, deoarece aşa cum Mântuitorul este numit „împăratul cerurilor” şi Duhul Sfânt este numit astfel pe temeiul însuşirilor Lui comune cu celelalte două persoane ale Sfintei Treimi. Mai este numit „Mângâietorul” și „Duhul Adevărului” aşa cum îl numeşte însuşi Mântuitorul în cuvântarea de despărţire, adresată Apostolilor Săi (loan 15,26). Este numit „Mângâietorul”deoarece El va lua locul Mântuitorului, Care s-a înălţat la cer, spre a rămâne cu cei ce vor crede în El până-n veac. Îi mai spunem „Duhul Adevărului” deoarece El va mărturisi despre dumnezeirea Fiului. În rugăciunea amintită, atotprezenţa Duhului Sfânt este arătată prin cuvintele „Care pretutindeni eşti”, după care I se precizează o altă însuşire personală; „şi toate le împlineşti”, ceea ce înseamnă că Duhul Sfânt este trimis în lume de Mântuitorul spre a împlini lucrarea de mântuire a neamului omenesc, prin misiunea Sa sfințind umanitatea și întreaga creație.

Așadar, Duhul Sfânt este cel care ce uneşte pe Hristos cu oamenii sau pe oameni cu Hristos. Duhul cel Preasfânt ne deschide către Hristos, Care ne duce la Dumnezeu Tatăl. Cu alte cuvinte nimeni nu poate deveni hristofor fără a deveni mai întâi pnevmatofor, adică purtător de Duh. Această relație dintre Hristos și Duhul Sfânt o exprimă în chip cu totul deosebit Sf. Simeon Noul Teolog prin imaginea soarelui ce-şi oglindeşte razele într-un potir cu vin: „degustarea aduce credinciosului sănătatea şi mântuirea. Prezenţa Soarelui produce o trezire în sufletul credinciosului. Hristos-Soarele se reflectă în sufletul păcătosului, care gustă fericirea nespusă a iertării şi care se uneşte cu Hristos prin Duhul Sfânt-vinul de viaţă dătător. Soarele se oglindeşte în vin iar vinul pătrunde în întregime pe cel care bea şi care, îndrăgostit de lumina soarelui, devine «prietenul Soarelui» şi Fiul iubit al Vinului.”Odată cu Sfinții Părinți mărturisim că Duhul plămădește şi creşte mai departe viaţa cea dumnezeiască în Biserică, creşte Biserica însăşi. Această prezenţă a lui Hristos prin Duhul Sfânt în Biserică până la sfârşitul veacurilor, a făcut pe unii teologi să vorbească despre o ,,Cincizecime continuă în Biserică”. Lucrarea Sfântului Duh în lume nu este o lucrare exclusivă a Sa, căciorice lucrare în lume este opera întregii Sfintei Treimi, dar este săvârşită de fiecare ipostas într-un mod propriu; porneşte de la Tatăl, se realizează prin Fiul şi se desăvârşeşte prin Duhul Sfânt. Sfântul Maxim Mărturisitorul ne lămurește în acest sens: „Tatăl binevoieşte, al doilea (Fiul) lucrează El însuşi, iar Duhul Sfânt întregeşte fiinţial bunăvoinţa Tatălui cu privire la toate şi lucrarea Fiului, ca să fie prin toate şi în toate unul Dumnezeu în Treime.”

Rolul prezenței și lucrării Sfântului Duh în creaţie a fost surprins foarte frumos de teologul rus Paul Evdochimov, care aminteștedespre cea de-a treia Persoană a Sfintei Treimi ca fiind Duhul frumuseţii. Lucrarea Sa, ca Duh al frumuseţii, este o poezie fără cuvinte. Evanghelia Duhului Sfânt este una vizuală, contemplativă. Când se descoperă este „degetul lui Dumnezeu” care zugrăvește icoana Fiinţei cu Lumina necreată.

Deci Sfântul Duh duce la capăt lucrarea Tatălui şi a Fiului: 'Trimite-vei Duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului" (Ps. 103,31) zice psalmistul. Dar lucrarea Sa legată de actul creaţiei nu se opreşte aici, ci ea continuă şi după creaţie, manifestându-se prin prezenţa Sa în creaturi, şi mai ales în om: "Nu ştiţi oare că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi ?" (I Cor. 3,16), zice Apostolul neamurilor, lucru întărit și de

Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Duhul Sfânt nu este absent din nici o făptură şi mai ales din cele ce s-au învrednicit de raţiune, susţinând în existenţă pe fiecare.” Vasăzică, scopul trimiterii Sfântului Duh în lume este acela de a continua opera de mântuire săvârşită de Fiul lui Dumnezeu.

Cu bucurie, așteptând mângâierea și lumina Rusaliilor, să nu uităm că Sfântul Duh ne naşte ca fii ai lui Dumnezeu prin taina Botezului, ne întăreşte în credinţă prin Taina Mirungerii, ne curăţă, ne spală de întinăciunea păcatului prin taina Pocăinţei, ne mângâie şi ne ajută să purtăm suferințele și greutăţile prin Taina Sfântului Maslu, ne dă părinţi sufleteşti prin Taina Preoţiei, sfinţeşte bucuriile căsniciei prin Taina Nunţii şi, în final, ne uneşte cu Hristos Domnul prin Taina Euharistiei. Astfel, viaţa noastră pământească este călăuzită de lumina harului Sfântului Duh.

PACEA

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

de Preot Sorin Croitoru

De ai bani tu poți să cumperi tot ce vrei și tot ce-ți place,
Dar un lucru, drag prieten, tu nu poți să cumperi: pace.
Nu te osteni degeaba, căci îți spun: orice ai face,
N-o să dobândești în suflet nici măcar un strop de pace.

Pentru că de când e lumea, omul ce în patimi zace,
Chiar de-ar fi bogat în toate, el lipsit va fi de pace!
N-am văzut măcar pe unul care are.. cât îi place,
Să privească-'n ochi pe oameni cu un zâmbet plin de pace
Uită-te la un călugăr, că nici buzunare n-are,
Dar văzutu-l-ai pe dânsul câtă pace-'n suflet are?

Uită-te la omul care crește nu știu câți feciori:
Scuipă-'n palme, face cruce și începe lucru-'n zori,
Iar în ziua de odihnă la biserică-i mereu,
Primul intră ca s-aducă slava sa lui Dumnezeu!
Din puținul ce-i rămâne când i-a săturat pe-ai lui,
Duce bucuros ofrandă la Altarul Domnului
Câtă pace are-'n suflet omul ăsta "sărăntoc",
N-au în lumea asta mare, toți bogații la un loc!

Și atunci? Care-i secretul unui dar atât de mare?
"CINE-I TEMĂTOR DE DOMNUL, MULTĂ, MULTĂ PACE ARE"!(Ps.118;66)
Frații mei, aceasta-i taina, asta e învățătura
Despre dobândirea păcii, ce ne-a dat-o chiar Scriptura!
Pacea cea odihnitoare Dumnezeu o dăruiește
Celui ce de El se teme și poruncile-I păzește.
Prin urmare, nu contează cât avem sau ne lipsește,
Dacă am mai vrea să strângem, dacă nu-i sau prisosește.

Pacea e indicatorul vieții creștinești din noi:
Când lipsește viața sfântă, conștiința e-'n război!
Inima e tulburată cum e marea în furtună
Și ea strigă cu putere: "CALEA CE-O URMEZI, NU-I BUNĂ"!

Tu n-ai pace; iei pastile, bravo ție, ești deștept
Și te-'ntrebi ca găgăuță: "De ce oare nu mă-'ndrept"?
Pune mâna și ascultă ce îți zic acuma eu:
N-ai să pupi tu pace-'n suflet dacă râzi de Dumnezeu!

Pune mâna și respectă ale lui Hristos porunci,
Fă ce-ți cere-'n Evanghelii și-ai să vezi tu pace-atunci!
Eu te-am învățat de bine, dar tu frate fă cum vrei
Sunt și psihologi, pastile.. nu te-'mpiedic eu să iei,

Da' să știi că pastiluța te-amețește-acum puțin,
Însă-'n viața viitoare nu te scapă ea de chin!
Cine-'n viața lui păzește legile dumnezeiești,
Va trăi și-acum în pace, și în sferele cerești!
amin
Sorin Croitoru

Botosaneanul Ortodox: Rugaciune

Botosaneanul Ortodox: Rugaciune:

O, Parinte Ceresc, Tata scump si bun, Dumnezeul nostru pe care Te-am parasit, care esti bogat in mila, in bunatate si rabdare, trimite...
O, Parinte Ceresc, Tata scump si bun, Dumnezeul nostru pe care Te-am parasit, care esti bogat in mila, in bunatate si rabdare, trimite peste noi Harul Tau Ceresc si peste toti fiii Tai care sunt pecetluiti cu Sfantul Botez si intoarce-i, Doamne, din caile pierzarii, caci stii neputinta firii noastre si cat este de mare zavistia demonilor impotriva noastra. Trimite, Doamne, peste noi toate cate stii ca ne sunt de trebuinta, ca sa ne faca sa ne intoarcem la Tine si sa-Ti slujim in toate zilele vietii noastre, facand numai voia Ta cea sfanta si aici si in vecii vecilor. Amin.

Doamne. . .

Slăvindu-Te, Îţi mulţumim Ţie, Doamne, căci nu treci cu vederea puţina noastră rugăciune, pe care Te rugăm să o primeşti ca pe cei doi bani ai văduvei. Nu ştim să ne rugăm Ţie cu zdrobire de inimă, nu ştim să ne arătăm mulţumitori pentru toate binefacerile arătate şi cu atât mai puţin pentru cele ascunse minţii noastre, dar recunoaştem înaintea Ta că suntem neputincioşi de nu ne vei întări, slabi de nu ne vei face îndrăzneţi. Miluieşte-ne, Doamne, că fără mila Ta pierim!

 BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Rugaciune pentru Romania

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel care ai venit în lume să ne mântuieşti pe toţi, cu sufletele pline de evlavie, Ţie astfel ne rugăm:

Îndură-te, Doamne, de ţara noastră şi neamul nostru şi ajută să-şi găsească în sfârşit, calea cea dreaptă. Coboară Duhul Tău cel Mângâietor să ne curăţească întinăciunea şi să ne întoarcă inimile la blândeţea şi frica de Tine, Doamne. Luminează, Doamne, minţile noastre, care din pricina amărăciunilor şi umilinţelor, nu văd calea cea dreaptă. Încălzeşte, Doamne, inimile noastre care, învrăjbite de diavol, au uitat să-şi iubească aproapele şi să ierte vrăjmaşilor.

Slobozeşte, Doamne, neamul nostru din jugul minciunii, urii, pizmei si egoismului.

Învaţă-ne, Doamne, să ne rabdam unii pe alţii aşa cum Tu ne rabzi pe noi toţi.

Stinge pofta celor care pentru binele lor îşi asupresc semenii.

Încălzeşte-le, Doamne, inimile, tămăduieşte-le rănile şi îmbrăţişează-i în neţărmurita Ta dragoste. Odihneşte, Dumnezeule, sufletele celor care şi-au dat bunul cel mai de preţ pentru credinţă şi dreptate.

Cu capetele plecate, genunchii îndoiţi şi inimile frânte, ridicăm această rugăciune către Tine, Doamne, Bunule, şi Ţie îţi strigăm: Auzi-ne, Doamne, şi trimite Mila Ta peste neamul nostru românesc.

Că numai a ta este puterea şi mărirea şi numai Tu vei întoarce râurile neamului nostru la matca străbună, ca să se laude numele Tău în veac, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

SUNTEM FĂPTURILE LUI DUMNEZEU

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

De-Același Dumnezeu suntem făcuți, de-Același Dumnezeu suntem iubiți, de-Același Dumnezeu suntem ținuți în viață pe pământ, de-Același Dumnezeu suntem așteptați în Ceruri.. Atunci.. nu suntem egali în fața lui Dumnezeu?.. De ce nu ne respectăm unii pe alții?.. De ce ne disprețuim unii pe alții?.. De ce încercăm să profităm unii de alții?
Deranjează pe unii teoria egalității tuturor oamenilor înaintea lui Dumnezeu.. De aceea ar vrea să Îl șteargă pe Dumnezeu din mințile locuitorilor pământului, ca ei să poată conduce cu braț de fier! Dar Dumnezeu nu poate fi eliminat. Ignorat.. da, (în viața asta), dar eliminat.. niciodată! Cum să Îl faci să dispară pe Cel ce Este, pe Izvorul vieții tale? Pe Cel ce te ține pe tine pe pământ, gânganie nesemnificativă ce ești.. Cum îndrăznești, bacterie, să lupți cu Dumnezeul dumnezeilor, cu Ziditorul cerurilor?..
Nu ai decât o posibilitate: să te supui LUI și să Îl iubești PE EL!
Așa să ne ajute Domnul tuturor!

Preotul Sorin Croitoru din Mantova (Italia)

.CE-I BISERICA?...

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   Ce-i Biserica? E Rai!
 Cu parfum de flori de mai,
 Este cerul pe pamant,
In mireasma de Duh Sfant.

   Ce-i Biserica? E loc,
Unde nu-i necaz deloc:
Intri trist si iesi zambind,
Plangi intrand si razi iesind...

   Ce-i Biserica? Spital!
Pentru suflet dus de val,
Intri mare, iesi copil,
Intri mandru, iesi umil.

   Intri iute, iesi domol,
 Intri plin de nervi, iesi gol,
 Intri aspru, manios,
Iesi cu pacea Lui Hristos.

   Intri cu ranchiuna-n gand,
Si iesi iertator si bland,
Intri egoist si rau,
 Iesi iubind vrajmasul tau.

   Ce-i Biserica? Lacas!
 Pentru Duhul Cel gingas,
Templul Domnului Iisus,
Casa Tatalui de Sus.

   O, Biserica crestina,
Cu lumina ta blajina,
 Si miros duhovnicesc,
Unde ingerii horesc...

   Binecuvantari si Har,
Ne dai tu de la Altar;
Pragul ti-l calcam mereu,
Caci ni-L dai pe Dumnezeu!

   De la preot din Potir,
 Ori din apa sau din Mir,
In uleiul cel Sfintit,
Si-n oftatul cel smerit.

   O, Biserica crestina,
Toată pace și lumina,
Toata cant si melodie,
Toata dulce bucurie,

   Toata Sfanta rugaciune,
 Toata Har, toata minune,
Toata ingeri, toata Sfinti,
Toata rugatori cuminti,

   Toata Maica, toata Fiu,
Toata Duh ce face viu,
Toata insusi Dumnezeu,
 NOI TE VOM IUBI MEREU!

          Preot Sorin Croitoru.

Rugăciune

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

, Dumnezeule, gandurile, faptele, suferintele mele, ca in viitor sa ma gandesc la Tine, sa graiesc de Tine, sa lucrez dupa voia Ta, sa sufar pentru Tine.
Doamne, eu voiesc ceea ce voiesti Tu, pentru ca Tu voiesti sa ma supun voii Tale si fagaduiesc sa fac ceea ce voiesti Tu. Te rog cu umilinta, lumineaza-mi mintea, oteleste-mi voia, curateste-mi trupul si-mi sfinteste sufletul!Dumnezeule preabun, ajuta-ma sa ma curatesc de gresalele trecute, sa biruiesc ispitele viitoare si sa lucrez cuvintele virtutii. Umple inima mea de dragoste pentru bunatatea Ta, de ura pentru gresalele mele, de ravna pentru binele aproapelui si de defaimare pentru desertaciunile lumii. Fa-ma sa fiu supus mai-marilor mei si cu dragoste catre cei mai mici, credincios prietenilor si iertator vrajmasilor mei.
Vino, Atotputernice, intru ajutorul meu, ca sa biruiesc cele sapte pacate de capetenie, care sunt pricina tuturor pacatelor. Sa biruiesc adica: mandria, prin smerenie crestineasca,- iubirea de argint, prin milostenie,- invidia, prin dragoste si bucurie
pentru binele aproapelui,- desfranarea, prin infranare si curatie,- lacomia, prin cumpatare,-mania, prin rabdare,- lenea, prin barbatie crestineasca. Asemenea sa biruiesc si toate celelalte pacate si patimi ce izvorasc din acestea.
Si-mi da virtutile crestinesti: credinta, nadejdea si dragostea. Dumnezeul meu, fa-ma intelept intru lucrarile mele, curajos in primejdii, rabdator in nenorociri si smerit in propasire. Nu ma lasa sa uit vreodata a fi cu luare-aminte la rugaciuni si in biserica, cumpatat la masa, repede la implinirea datoriilor si statornic in hotarari. Doamne, insufla-mi grija sa am totdeauna constiinta dreapta, infatisare cuviincioasa, vorbire folositoare si purtare in buna randuiala.
Da-mi harul Tau, ca sa ma deprind a-mi stapani totdeauna patimile, a ma invrednici de darurile Tale, a pazi legea Ta si a merita mantuirea. Dumnezeul meu, fasa cunosc cat de mici sunt bunatatile pamantesti si cat de mari sunt cele ceresti, cat de scurt este timpul acestei vieti si cat de nemarginita este vesnicia. Ajuta-mi sa fiu intotdeauna gata de moarte si sa nu ma cutremur de judecata Ta, sa scap de chinurile cele vesnice si sa dobandesc raiul prin lisus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Preot Dani Sfart

Nu mi lua iubirea

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

 de Valeria Pintea

De ce plang, Doamne? Ca am sufletul plin
De dragoste, de dor si de credinta?
Cum as putea eu, Doamne, sa spun ca e un chin
Sa simt tot ce mi-ai dat? Iti port recunostinta!

Mi-ai dat iubire si speranta in destin,
Mi-ai dat credinta pentru-o-ntreaga viata.
Cum as putea sa plang ca am sufletul plin?
Cad in genunchi plecandu-mi a mea fata.

Si-Ti multumesc, Doamne si Te implor acum,
Sa nu imi iei nimic din tot ce Tu mi-ai dat
Si chiar dac-am sa plang in lungul vietii drum,
Sa nu-mi consideri plansul ca pe un greu pacat.

Si-Ti multumesc pentru ca, Tu, imi esti
Tot sprijinul, tot reazemul din viata;
De rele, Doamne, Te rog sa ma feresti
Si da-mi iubire, si da-mi, Te rog, speranta.

Iubire pentru oameni, speranta-n vesnicie,
Da-mi linistea de care am nevoie,
Fereste-ma, Doamne, de ispita si prostie
Si lasa-ma sa cred, Te rog, Doamne, da-mi voie.

Sa sper si sa cred in dragostea si-n mila Ta,
Sa simt ca nu e vis speranta pe pamant
Si ia-mi, Te rog, viata si fa ce vrei cu ea,
Dar nu-mi lua iubirea, e tot ce am mai sfant.

Păcătuit-am, Doamne

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

        Păcătuit-am, Doamne, păcătuit-am! Şi peste păcatele mele stă sabia Judecăţii Tale. Stă cumpăna Judecăţii Tale. Şi eu n-am ce pune în această cumpănă. Nici un răspuns n-am pentru păcatele mele. Şi nici o apărare, decât cuvintele robului Tău David: „fărădelegea mea o cunosc“, păcatul meu îl cunosc.
Păcătuit-am, şi păcatul stă acum „de-a pururi înaintea mea“.
Păcătuit-am, şi păcatul m-a scos din casa dragostei Tale.
Păcătuit-am, şi păcatul m-a lăsat singur şi pribeag.
Păcătuit-am, şi am ajuns un Cain, fugărit mereu de grozăvia şi urgia pedepsei.
Păcătuit-am, şi sufletul meu a pierdut ceva. Viaţa mea a pierdut ceva… Viaţa mea a pierdut pe Cineva…
Sărmane suflet pribeag, unde vei găsi ceea ce ai pierdut? O, nu mai rătăci plângând! Caută-L pe Cel pierdut acolo unde L-ai lăsat. Caută-L acolo unde L-ai părăsit.
Iisuse, preadulcele meu Mântuitor! Cu lacrimi de foc mă aplec la Crucea Ta. Lumea şi păcatul m-au smuls de aici. Şi, vai, cât de grozavă a fost calea păcatului! Mă întorc cu lacrimile fiului pierdut. Împacă-mă iarăşi cu Tatăl Ceresc. Împacă-mă iarăşi cu Tine şi mă primeşte iarăşi în legământul dragostei Tale! Pentru păcatele mele, pedepseşte-mă şi pe mine, ca odinioară pe robul Tău David, dar nu mă părăsi! Acesta e suspinul meu de fiecare clipă: pedepseşte mă, Doamne, dar nu mă părăsi!
„Sabia“ nu s-a depărtat din casa robului Tău David; pedeapsa l-a urmărit, dar dragostea Ta nu l-a părăsit. Pe cel ce s-a încrezut în Tine nu l-ai îndepărtat. Nu l-ai lăsat „să râdă vrăjmaşul de el“, strigând: „Prindeţi-l, căci Dumnezeu l-a părăsit pe dânsul“. Nu l-ai scos din casa dragostei Tale. Nu l-ai părăsit ca pe un vas netrebnic. N-ai rupt legământul Tău cu el.
O Doamne, sabia mustrării Tale să mă taie şi pe mine până la sfârşit! Sângele lacrimilor mele să curgă mereu. Medicamentele „amare“ să nu se gate din viaţa mea. Pentru păcatele mele, loveşte-mă fără cruţare. Lasă-l pe „Şimei“ să arunce mai departe cu pietre după mine. Lasă-mă să trec singur – părăsit de toţi – pârâul Chedron, dar nu mă părăsi Tu, Doamne, lumina şi viaţa mea.
Iisuse, preadulcele meu Mântuitor, mă prăbuşesc cu toate păcatele mele la picioarele Crucii Tale! Şi cu lacrimi fierbinţi mă rog. Şi cu lacrimi de foc mă rog: învredniceşte-mă să gust din dulceaţa făgăduinţei Tale! „Câteva clipe te părăsisem, dar te voi primi înapoi cu mare dragoste. Într-o izbucnire de mânie Îmi ascunsesem o clipă faţa de tine, dar Mă voi îndura de tine cu o dragoste veşnică, zice Domnul, Răscumpărătorul tău. Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine şi legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, Care are milă de tine“ (Isaia 54, 7-10).
O Doamne, învredniceşte-mă să trăiesc în această preadulce făgăduinţă! Învredniceşte-mă să mă sting în această preadulce făgăduinţă, ca să trăiesc cu Tine în vecii vecilor. Amin.

SURSA
https://www.facebook.com/spinu.maria.39

CUVANT DE INVĂTĂTURĂ DESPRE MANDRIE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   "Cel mandru nu-si vede, de obi­cei, pacatul. Un oarecare batran iscusit il povatuia pe un frate sa nu se mandreasca, insa acela, orbit de mintea sa, i-a raspuns: „Iarta-ma, parin­te, in mine nu se afla trufie”. Inteleptul batran i-a raspuns: „Cu ce puteai, fiule, sa-ti dovedesti tru­fia mai bine, decat cu acest raspuns?”. In orice caz, daca omului ii este greu sa-si cea­ra iertare, daca este suparacios si banuitor, daca pomeneste raul si ii osandeste pe altii, toate aces­tea sunt fara indoiala semne ale mandriei".
   Ar fi minunat sa ne amintim zilnic, invatatura Sfanta a Domnului nostru Iisus Hristos: "FITI BLANZI SI SMERITI CU INIMA si veti afla odihna sufletelor voastre (Matei 11:21).
   Sfinte Parinte, Irodion de la Lainici roaga-te lui Dumnezeu si pentru noi pacatosii, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre. Amin.
   Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua si in tot lucrul tau. Amin.
                      Preot Ioan.

Cele două vâsle

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Demult, trăia un batrân, om cu frica lui Dumnezeu, ce-şi câştiga traiul trecând călătorii, cu barca sa, de pe un mal pe celălalt al unui râu. Într-o zi, în timp ce moşul îl trecea cu barca pe un tânăr, acesta observă că pe fiecare vâslă este ceva scris şi întrebă:
– De ce ai scris pe o vâslă “credinţă” şi pe cealaltă “fapte bune” ?
– Fiindcă acestea două mă conduc în viaţă, răspunse bătrânul.
– Nu cred că omul are nevoie de amândouă, spuse cu îndrăzneală tânărul. Este de ajuns doar una după care să îţi călăuzeşti viaţa: dacă faci “fapte bune”, eşti de folos celorlalţi, dacă ai “credinţă”, îţi eşti ţie însuţi de folos.

Bătrânul nu a spus nimic, dar a început să vâslească cu o singură vâslă. Barca nu a mai avansat nici un pic, învârtindu-se în loc. În felul acesta a înţeles tânărul ce-a vrut să spună omul: că acela cu suflet curat, adică luminat de credinţă, va avea şi o viaţă curată, adică încărcată de roadele bunătăţii şi milei creştineşti. Cum este sufletul omului, tot aşa îi este şi viaţa.

Credinţa fără bunătate nu este decât ipocrizie. Cel cu adevărat credincios Îl iubeşte pe Dumnezeu, iubindu-i pe oameni. Faptele bune şi credinţa sunt cele două aripi cu ajutorul cărora sufletul nostru se înalţă spre Dumnezeu. Cu o singură aripă nu poţi zbura!

“În fapte se arată credinţa. Credinţa fără fapte nu există.”
( Sfântul Simeon Noul Teolog )

TU, OM FRUMOS

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   Tu, om frumos cazut din Rai in lumea cea straina,
Opreste-te o clipa stai, priveste spre Lumina,
 Un Soare bland a rasarit si care nu apune,
 Opreste-te o clipa stai... si rupe-te de lume!

   Cladesti, inalti, zidesti palate ce fi-vor o ruina,
 Iubesti doar trupul care maine va fi pamant si tina,
Priveste inlauntrul tau, nu vezi ca iti lipseste,
 Ceva ce nu poti sti acum, dar sufletu-l doreste!

   Crezi, ca de esti bogat si ai averi nenumarate,
N-ai sa platesti si tu candva, tributul catre moarte,
 Crezi c-ai sa poti sa o opresti cu bani si giuvaere,
Sau crezi ca azi, de esti bogat, faptura ta nu piere.

   E viata noastra efemera si efemera-i lumea,
Aici in suflet ai comori... aici este minunea,
Aici ar trebui s-aduni comori nenumarate,
Ca sa platesti acele vami ce azi iti par departe!

  Sunt unii care iti soptesc: ,,Traieste-ti aici viata,
 Si nu gusta amarul ei,  culege-i doar dulceata
" Dar gustul care, poate-acum, iti pare a fi dulce,
 E doar otrava care maine,usor spre iad te duce!

Tu om frumos esti plamadit de Mana cea divina,
 Tu esti facut din lutul Sfant, in cerul de lumina!
Trimis ai fost sa te sfintesti in lacrimi si durere,
Ca Insusi Fiul Prea Inalt, n-a fost crutat de ele.

                      Preot Ioan.

CUVANT DE INVĂTĂTURĂ DESPRE MANDRIE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   "Cel mandru nu-si vede, de obi­cei, pacatul. Un oarecare batran iscusit il povatuia pe un frate sa nu se mandreasca, insa acela, orbit de mintea sa, i-a raspuns: „Iarta-ma, parin­te, in mine nu se afla trufie”. Inteleptul batran i-a raspuns: „Cu ce puteai, fiule, sa-ti dovedesti tru­fia mai bine, decat cu acest raspuns?”. In orice caz, daca omului ii este greu sa-si cea­ra iertare, daca este suparacios si banuitor, daca pomeneste raul si ii osandeste pe altii, toate aces­tea sunt fara indoiala semne ale mandriei".
   Ar fi minunat sa ne amintim zilnic, invatatura Sfanta a Domnului nostru Iisus Hristos: "FITI BLANZI SI SMERITI CU INIMA si veti afla odihna sufletelor voastre (Matei 11:21).
   Sfinte Parinte, Irodion de la Lainici roaga-te lui Dumnezeu si pentru noi pacatosii, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre. Amin.
   Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua si in tot lucrul tau. Amin.
                      Preot Ioan.

FAPTE, NU VORBE!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

 de Preot Sorin Croitoru

 

De ai ceva de oferit, oferă!
(Căci undeva e un sărac ce speră)..
De ai de spus o vorbă bună, spune!
(Căci o ureche-așteaptă vorbe bune)..

De ai ocări de îndurat, îndură!
(Căci doar așa tu vei scăpa de ură).
Te-așteaptă oameni să-i iubești? Iubește!
(Căci doar iubirea sfântă mântuiește)..

De ai pe cine să ajuți, ajută!
(Căci Domnului Îi place fapta mută).
De ai pe cine să înveți, învață!
(Dar să-l înveți întâi cu a ta viață).

De ai pe cine să asculți, ascultă!
(Tăria ta e-'n sfătuire multă).
De vrei să ceri Dumnezeirii, cere!
(Căci infinită e a Sa putere)..

De vrei să cânți o melodie, cântă!
(Cântarea ta să fie slavă sfântă).
De ai dorința să slăvești, slăvește!
(Căci Domnu'-'n ceruri slava ta iubește)..

De vrei să te căiești la Domnul, plânge!
(Căci pentru tine a vărsat și sânge)..

La toată fapta bună să fii harnic,
Iar Dumnezeu va fi cu tine darnic,
Căci fapta, nu intenția contează:
NU CEL CE-AR VREA, CI CEL CARE-O LUCREAZĂ!
amin

JUDECĂȚILE LUI DUMNEZEU

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

(poveste pentru copiii de toate vârstele)
de Preot Sorin Croitoru

Dragii mei, a fost odată
În cetatea-'ndepărtată
O femeie preasăracă:
Nu știa ce să mai facă
Pe copii ca să-i hrănească..

Nu știa ce să le deie
Amărâta de femeie,
Să le pună de mâncare,
Căci erau în număr mare..
Nu sorbeau nici bine zama,
Că plângeau din nou la mama!

Creatorul Cel din ceruri,
Cu-a Sa sfântă rânduială
Hotărî să o lovească
Pe femeie cu o boală
Nu ușoară, ci urâtă,
De-o plângeau de zor copiii
Pe săraca amărâtă..

Ba în zilele acelea
Cel Atoateștiutor
Îl chemă pe dată-'n ceruri
Pe-al ei înger păzitor:
"Sufletul acelei mame
Să-l aduci într-o clipeală,
Că M-am hotărât pe dânsa
Să o scap de osteneală.
A trăit destul săraca
În durere și în chin.
Acum vreau s-o duci în Raiul
Fără lacrimi și suspin".

Auzind acea poruncă
Sfântul înger năucit,
Ezitând rosti atuncea
Un "Da, Doamne" bâlbâit..

Într-o clipă iar coboară
În căsuța cu durere,
Unde mama suferindă
Viață-'n rugăciune cere..

Ce mai vaiete acolo,
Cum plângeau sărmanii prunci..
Îngerul, zdrobit de milă,
Zise-'n mintea lui atunci:

"Niciodată până astăzi
N-am fost neascultător,
Dar să-mi fie cu iertare:
Eu femeia n-o omor"!

Deci privind încă o dată
Spre cea care zace-'n boală,
El în ceruri se întoarce
Abătut, cu mâna.. goală!

Când îl vede Creatorul
Fără suflet, încruntat
Își întreabă slujitorul:
"De ce nu M-ai ascultat"?

Îngerul răspunde-atuncea
Cu o voce preaumilă
Și cu ochii plini de lacrimi:
"Eu.. n-am mai putut de milă.."

"Bine, îi răspunse Domnul,
Care va să zică Eu
Nu am fost de data asta
Milostiv, cum sunt mereu?..

Nu te pedepsesc pe tine,
Nici nu te alung din cer
Cum l-am alungat odată
Pe trufașul Lucifer!

Ia' coboară-te în mare
Unde-i apa mai adâncă
Și să-mi zici ce vezi acolo,
Ridicând cutare stâncă"!

A plecat în mare grabă
Îngerul ascultător,
Într-o clipă e în mare,
Căci e iute de picior!

"Văd aici o pietricică"..
"Crap-o-'n două Eu îți zic,
Și să-mi spui ce vezi în mijloc".
"Doamne, văd.. un vierme mic".

"Spune-Mi, cine-l ține-'n viață,
Spune-Mi, cine îl hrănește?
Oare nu sunt Eu Acela
Ce pe vierme îl iubește?

Dacă-'un amărât de vierme
Eu așa îl îngrijesc,
Pe copiii muribundei
Oare o să-i părăsesc"?

Îngerul atuncea plânge:
"Iartă-mă, Stăpâne bun,
Cât de rău acum îmi pare,
Nici măcar nu pot să-Ți spun"!

Într-o clipă sfântul înger
Se întoarce la bordei,
Unde plâng nevoie mare
Doisprezece puradei.

Fără nici o ezitare
(Cum făcu la început..)
Smulge sufletul din mamă,
După cum i-a fost cerut.

Și zburând cu el spre Ceruri,
Se gândea, urcând cu pace,
Că Atoatețiitorul
Știe pururea ce face!

Îngerașul cu pricina
Duse sufletul smerit
Sus, în Raiul desfătării,
Unde-i Domnul Cel slăvit..

Vă imaginați acuma,
Când măicuța a murit,
Pe ce plâns și tânguială
Mititeii s-au pornit?..

Se-auzea din depărtare
Plânsul lor nepotolit!
Deci trecând atunci pe-acolo
O caleașcă, s-a oprit.

Coborî o boieroaică
Toată numai diamante,
Toată îmbrăcată-'n blănuri
Și-alte haine elegante..

Auzise de afară
Plânsul pruncilor din casă
Și întârziindu-și drumul,
Se oprise curioasă.

Când intră cu servitorii,
Își dădură iute seama:
Doisprezece prunci de-odată
O plângeau de zor pe mama!

Și cum doamna cea bogată
Avea fire creștinească,
Hotărî să-i ia pe dânșii
La conac, ca să îi crească.

Îi purtară-'ntâi de grijă
Moartei, după rânduială,
Și o plânseră pe dânsa
După dreapta socoteală.

După multă osteneală,
Terminându-și lungul drum
Au trăit în fericire
(Poate mai trăiesc și-acum..)

Atunci îngerul din ceruri,
Văzând tot ce s-a-'ntâmplat,
Pe Dumnezeiescul Tată
În cântări L-a lăudat!

Scris-am povestirea asta
Pentru mari și pentru mici.
(Celor mici să le-o citească
La culcare-ai lor bunici

Că așa-mi citea bunica
Pe când prunc eram și eu,
Și mă minunam de marea
Grijă a lui Dumnezeu..)
amin

HRISTOS A INVIAT!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

 Coboară Hristos din nou pe pămant,
Coboară o Sfantă Lumină,
Si iadul zdrobit se vede infrant,
Cu porti prăbusite-n ruină!

 Veniti in Lumina ce s-a Răstignit,
 Veniti HRISTOS A-NVIAT!
Din cer heruvimi si ingeri aprind,
 In suflet, tămaia de nard!
 
Mormantul e gol si giulgiul lăsat,
Mormantul nu-L poate opri,
Si ingerul striga:,HRISTOS A-NVIAT! ,
 Precum a zis că va fi!"
 
Primiti-L pe Domnul si Sfanta Lumină
Primiti-L pe Cel ce-a-nviat,
 Să-ti facă si tie, făptură de tină,
Un loc langa El, in tării!

 Rămaneti cu El si vă bucurati,
Rămaneti cu El si veti fi,
La Cina Iubirii de-a pururi chemati,
De-a pururi vă veti veseli!

 Iubirea invinge tot răul din iad,
Iubirea nu poate pieri,
Că iata din nou, HRISTOS A-NVIAT!
Să fie cu noi in vecii.
 
               Preot Ioan.

Doamne-n prag de sărbători

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Am primit o frumoasă poezie de la buna si draga mea colegă de liceu si bună prietenă Stefania Rotariu

Doamne-n prag de sărbători,
Vin s-aduc doar multumire,
Pentru anii grei, usori,
Ce s-au dus pe langă mine.

Pentru mana ce-ai intins,
Cand cădea o greutate,
Si in brate m-ai cuprins,
Să ti-o pui tie in spate.

Patimi dacă m-au răpus,
Tu le-ai ridicat cu ravna.
Greutăti de m-au ajuns,
Le-ai facut doar o tarană.

Lacrimile cand s-au scurs,
Peste fata-mi intristată,
Tu le-ai sters si au apus,
N-ai lăsat să mă abată

Versuri de  Stefania Rotariu

MAICA DOMNULUI: PROHODUL DOMNULUI

cititi si aici:
MAICA DOMNULUI: PROHODUL DOMNULUI:

Rugăciune in Duminica Floriilor

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

O, Doamne Iisuse Hristoase, Imparatul noului Israel, vezi starea noastra in care ne gasim. Iata-ne loviti din toate partile de-o multime de rele. Suntem orbi, lumineaza-ne, suntem nestatornici si slabi, intareste-ne. Ajuta-ne sa nu Te mai intristam prin pacatele noastre.
Fereste-ne ca nu cumva astazi sa strigam "Osana?, iar maine sa zicem ca vrajmasii Tai: "Sa se rastigneasca?. Fereste-ne, Stapane, tine-ne mintea intreaga. Tu esti Dumnezeul nostru, Imparatul si Parintele nostru si pe Tine Te vrem si Te iubim si Tie sa-Ti slujim acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

O rugăciune în patru paşi

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Unu: „Doamne, îţi mulţumesc şi Te binecuvântez pentru că astăzi…” şi să spunem ce motive avem să-I mulţumim şi să-L binecuvântăm pe Dumnezeu pentru ziua respectivă.

Doi: „Doamne, ajută-mă să iert cum ierţi Tu, vino Tu în mine şi iartă pe…” şi spunem numele celor pe care avem a-i ierta pentru ziua respectivă, care ne-au greşit nouă în ziua respectivă, mai mult sau mai puţin. Chiar dacă ni se pare că nu este important, să iertăm orice privire sau orice strâmbătură pe care ne-o amintim, pentru că asta înseamnă că ne-a rănit puţin şi că este nevoie să iertăm.

Şi de-abia după aceea, că aşa ne învaţă Dumnezeu în rugăciunea „ Tatăl nostru”, zicem şi: „Doamne, iartă-mă pe mine pentru că…” şi aici ne amintim tot ce am greşit în faţa lui Dumnezeu şi a aproapelui.

Apoi, la ultimul pas: „Doamne ajută-mă, că mâine…”, şi spunem ce dorinţe avem noi pentru mâine, să punem în faţa Domnului toată dorirea noastră. Şi, seară de seară, această rugăciune ne va obişnui să trăim într-o relaţie vie cu Dumnezeu, zi de zi, ceas de ceas şi clipă de clipă, pentru că orice clipă fără Dumnezeu este iad şi suferinţă. 

sursa

https://web.facebook.com/OVIDIU.FLO

Îti mulţumesc, Doamne!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Îti mulţumesc, Doamne!

Pentru toată frumuseţea pe care am văzut-o izvorând din Tine!
Pentru muzica tăcută a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvăluit-o auzului!
Pentru tot ce am simţit bun şi minunat îin viaţa mea!
Pentru tot ce prin harul Tău am înţeles!
Pentru lumina pe care am sorbit-o în adâncul meu!
Pentru iertarea pe care dăruind-o, am dobândit pace!
Pentru bucuria fiecărei clipe trăite în Tine, Doamne!
Pentru toate cadourile spirituale care mi-au îmbogăţit fiinţa!
Pentru viaţa mea, care e a Ta, o mică parte a simfoniei existenţei!
Pentru visele care au prins formă prin armonia iubirii Tale pentru mine!
Pentru necunoscutul în care am păşit plin de curaj, regăsindu-Te!
Pentru iubirea copleşitoare cu care mă dezmierzi clipă de clipă!
Pentru tot ce am creat prin Tine bun şi frumos, aducând cu umilinţă laudă Împărăţiei Tale divine!
Dumnezeu, Tatăl nostru, plimbându-se prin casa mea îmi va lua toate grijile şi va vindeca toate bolile mele şi ale familiei mele în Numele lui Iisus,

SĂ MI LE IEI..

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

de Preot Sorin Croitoru

Să mi le iei pe toate, Doamne,
Dar lasă-mi cerul cel de sus,
Ca să Îl chem pe Tatăl nostru
Privindu-I soarele-'n apus..

Să mi le iei pe toate, Doamne,
Dar lasă-mi câmpul cel cu flori,
Ca să Îl chem pe Tatăl nostru,
Plimbându-mă pe el în zori..

Să mi le iei pe toate, Doamne,
Dar lasă-mi râul cel vioi
Ca să-L slăvesc pe Tatăl nostru,
Privind al apelor puhoi..

Să mi le iei pe toate, Doamne,
Dar lasă-mi codrul cel umbros,
Să Îl slăvesc pe Tatăl nostru
In alunișul răcoros..

Să mi le iei pe toate, Doamne,
Dar lasă-mi jucăușul vânt,
Ca răcorit fiind de dânsul,
Un imn eu Tatălui să-I cânt!

Să mi le iei pe toate, Doamne,
Dar lasă-mi oamenii cei buni,
Să ne rugăm toți împreună
Cum se rugau sfinții străbuni..

Să mi le iei pe toate, Doamne,
Că nici măcar nu-mi trebuiesc,
Atât cât am în Cer un Tată,
Ce mă iubește și-L iubesc!
amin

PUTEREA NOASTRĂ

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

de Preot Sorin Croitoru

Puterea noastră nu e-'n ne-cădere,
(Deși n-am vrea, cădem, cădem mereu..),
Puterea noastră e în ridicare
Prin pocăința către Dumnezeu.

De-aceea să fugim de deznădejde,
Căci ciclul ridicărilor îl curmă:
De vom cădea, să Îl chemăm pe Domnul
Și să ne pocăim cu post pe urmă.

O, frații mei, nu-i loc de "Nu se poate!"
Și niciodată nu e prea târziu:
E larg deschisă poarta veșniciei
Cât omul încă suflă și e viu!

Voi credeți că păcatul e mai mare
Decât puterea Domnului de a ierta?
Mai mare este, credeți voi, căderea
Decât puterea Lui de-a ridica?.

Nu, fraților, să nu primiți în minte
Idei din astea care-'mping spre iad:
Acestea sunt doar diavolești cuvinte,
La care unii, din păcate.. cad!

Dumnezeiescul Sânge scurs pe Crucea
Înfiptă pe Golgota ca un pom,
Ni se oferă astăzi din Potire,
Putând să mântuiască orice om!

Aceasta-i Jertfa cea mântuitoare,
Căci dacă nu, Hristos de ce-a venit?..
El a venit din ceruri pentru Cruce,
El a venit ca Miel și S-a jertfit!

Să plângem, deci, și să mărturisim
Cu-adânci suspine toată-'ntinăciunea,
Apoi din linguriță să-L primim,
Rostindu-ne cu tremur rugăciunea!

Și vă promit că ne vom întâlni
În Ceruri, unde nu-'s dureri, nici plângeri,
Și-acolo fața Domnului o vom vedea,
Slăvindu-L împreună cu-ai Săi îngeri!
amin

POEM SFINTEI MARIEI EGIPTEANCA

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

In vremea noptii langa apa
In lunca Sfantului Iordan
Asteapta cautand in zare
Un pustnic Calamonitean.
Ce ai batranule Parinte,
De esti asa nerabdator
Si tot privesti in “ceea parte`
Cu ochiul tau iscoditor?
Ai pus vreo undita in apa
Si n-o gasesti la locul ei
Sau la loc mai bun de pescuire
De ceea parte poate vrei?
Dar asta nu se face noaptea,
S-o faci mai bine de cu zi
Si-i lucru de mirare Avvo,
Ca-ti vine dor a pescui!
Asa s-ar fi mirat oricine
Vazandu-l pe batran sezand
La miezul noptii langa apa
(Pescar pe el l-ar fi crezand).
Dar dupa cum se vede treaba
Nu-i este lui de pescuit
De sta asa in nemiscare,
Rugandu-se necontenit.
Privind mai bine, vom cunoaste
Ca este “Pustnicul Zosima`,
El poarta mantie in spate,
La piept: Epitrahil si schima.
Un vas bisericesc in mana,
El tine prea cuviincios
Avand dumnezeiescul Sange
Cu Sfantul Trup al lui Hristos.
In vremea asta el asteapta
Din ceea parte de Iordan,
Sa vie spre impartasire
“Sihastra de neam Egiptean`.
Un an de zile se-mplinise
De cand s-a inteles cu ea
S-aduca “Sfintele` Batranul
Si-acuma ea intarzia!
In mintea lui i se strecoara
O banuiala cu fior:
“Dar poate nu mai sunt eu vrednic
Sa vad acum acel !
Si daca vine ce voi face?
De luntre nu m-am ingrijit`!
Acestea cugetand Batranul
Un plans amar l-a napadit.
Dar numai iata ca zareste
Pe Sfanta pustnica venind
Deasupra apei (ca pe gheata)
Mirat o vede el pasind.
Pe trupul ei parlit de soare
Si ca o scandura uscat
Ea poarta doar o zdreanta veche
Pe care Pustnicul i-a dat.
In ziua cand era sa moara
Atuncea s-a impartasit
Si pentru asta pe Zosima
Mai inainte l-a vestit.
Caci vrand sa moara nestiuta
I-a zis sa vie la un an
S-o afle ca mai inanite
De ceea parte de Iordan.
Cu multa nerabdare Avva
In anul urmator venind
Aflat-a trupul Cuvioasei
De un an de zile adormit.
Iar in nisip era scrisoare
Cu ziua savarsirii ei:
Ca-i este numele “Maria`
S-o-ngroape dupa obicei.
Cantandu-i cele cuvenite
Sedea Batranul cugetand,
Ca nu avea nici o unealta
Sa-i faca groapa in pamant!
Dar, O! Minune prea slavita!
Venind un leu infricosat,
Cu ghearele scobind indata,
Mormantul Sfintei a sapat!
Apoi plecandu-se cucernic
In pace el s-a departat
Iar pustnicul cu multe lacrimi
Cinstitul trup a ingropat !

Poem de Sfantul Ioan Iacob Hozevitul