duminică, 14 mai 2017

RUSALIILE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Sfântul Duh ne naşte ca fii ai lui Dumnezeu prin taina Botezului, ne întăreşte în credinţă prin Taina Mirungerii, ne spală de întinăciunea păcatului prin taina Pocăinţei, ne mângâie şi ne ajută să purtăm suferințele și greutăţile prin Taina Sfântului Maslu, ne dă părinţi sufleteşti prin Taina Preoţiei, sfinţeşte bucuriile căsniciei prin Taina Nunţii şi, în final, ne uneşte cu Mântuitorul Hristos prin Taina Euharistiei.

                                                        Vin Rusaliile!  

  Bucurie, emoție sfântă și belșug de har ne copleșesc în chip fericit viața căci este ziua când Duhul Sfânt a fost trimis în lume să întemeieze în chip văzut Biserica, ca adunare a omenirii ce crede în Dumnezeul Fiul. Ce face oare Duhul Sfânt în lume și-n Biserică? Ne învață dumnezeieștii Părinți că strânge neamurile în unitatea credinței, adunând diversitatea la unitate în interiorul vieții noastre biologice inaugurând viața veșnică.Cincizecimea deschide vistieria vieţii noi şi eterne, dovedind că Duhul Sfânt are rolul de a conferi darurile mântuirii şi de a ne ajuta la însuşirea lor în mod real şi activ. Prin Duhul Sfânt Hristos rămâne cu noi până la sfârșitul veacului. Dar nu numai atât: toată viața de pe Pământ este susținută de Duhul Sfânt. Regnul vegetal și animal sunt tot opera Preasfântului Duh. Oriunde este viață este semnul prezenței Duhului Sfânt. Dar, mai cu seamă, Duhul Sfânt susține umanitatea, modelând pe Hristos în sufletele noastre căci înainte era un vis-a vis, însă, după Rusalii devine interior nouă, coborând în taina ființei umane. Ca atare omul duhovnicesc se zidește tot prin lucrarea Duhului Sfânt. De aceea În Ortodoxie orice slujbă debutează prin rostirea rugăciunii „Împărate Ceresc…”, care cuprinde o adevărată teologie despre persoana şi lucrarea Duhului Sfânt în Biserică şi în lume. Duhul Sfânt este numit „împărate ceresc”, deoarece aşa cum Mântuitorul este numit „împăratul cerurilor” şi Duhul Sfânt este numit astfel pe temeiul însuşirilor Lui comune cu celelalte două persoane ale Sfintei Treimi. Mai este numit „Mângâietorul” și „Duhul Adevărului” aşa cum îl numeşte însuşi Mântuitorul în cuvântarea de despărţire, adresată Apostolilor Săi (loan 15,26). Este numit „Mângâietorul”deoarece El va lua locul Mântuitorului, Care s-a înălţat la cer, spre a rămâne cu cei ce vor crede în El până-n veac. Îi mai spunem „Duhul Adevărului” deoarece El va mărturisi despre dumnezeirea Fiului. În rugăciunea amintită, atotprezenţa Duhului Sfânt este arătată prin cuvintele „Care pretutindeni eşti”, după care I se precizează o altă însuşire personală; „şi toate le împlineşti”, ceea ce înseamnă că Duhul Sfânt este trimis în lume de Mântuitorul spre a împlini lucrarea de mântuire a neamului omenesc, prin misiunea Sa sfințind umanitatea și întreaga creație.
Așadar, Duhul Sfânt este cel care ce uneşte pe Hristos cu oamenii sau pe oameni cu Hristos. Duhul cel Preasfânt ne deschide către Hristos, Care ne duce la Dumnezeu Tatăl. Cu alte cuvinte nimeni nu poate deveni hristofor fără a deveni mai întâi pnevmatofor, adică purtător de Duh. Această relație dintre Hristos și Duhul Sfânt o exprimă în chip cu totul deosebit Sf. Simeon Noul Teolog prin imaginea soarelui ce-şi oglindeşte razele într-un potir cu vin: „degustarea aduce credinciosului sănătatea şi mântuirea. Prezenţa Soarelui produce o trezire în sufletul credinciosului. Hristos-Soarele se reflectă în sufletul păcătosului, care gustă fericirea nespusă a iertării şi care se uneşte cu Hristos prin Duhul Sfânt-vinul de viaţă dătător. Soarele se oglindeşte în vin iar vinul pătrunde în întregime pe cel care bea şi care, îndrăgostit de lumina soarelui, devine «prietenul Soarelui» şi Fiul iubit al Vinului.”Odată cu Sfinții Părinți mărturisim că Duhul plămădește şi creşte mai departe viaţa cea dumnezeiască în Biserică, creşte Biserica însăşi. Această prezenţă a lui Hristos prin Duhul Sfânt în Biserică până la sfârşitul veacurilor, a făcut pe unii teologi să vorbească despre o ,,Cincizecime continuă în Biserică”. Lucrarea Sfântului Duh în lume nu este o lucrare exclusivă a Sa, căciorice lucrare în lume este opera întregii Sfintei Treimi, dar este săvârşită de fiecare ipostas într-un mod propriu; porneşte de la Tatăl, se realizează prin Fiul şi se desăvârşeşte prin Duhul Sfânt. Sfântul Maxim Mărturisitorul ne lămurește în acest sens: „Tatăl binevoieşte, al doilea (Fiul) lucrează El însuşi, iar Duhul Sfânt întregeşte fiinţial bunăvoinţa Tatălui cu privire la toate şi lucrarea Fiului, ca să fie prin toate şi în toate unul Dumnezeu în Treime.”
Rolul prezenței și lucrării Sfântului Duh în creaţie a fost surprins foarte frumos de teologul rus Paul Evdochimov, care aminteștedespre cea de-a treia Persoană a Sfintei Treimi ca fiind Duhul frumuseţii. Lucrarea Sa, ca Duh al frumuseţii, este o poezie fără cuvinte. Evanghelia Duhului Sfânt este una vizuală, contemplativă. Când se descoperă este „degetul lui Dumnezeu” care zugrăvește icoana Fiinţei cu Lumina necreată.
Deci Sfântul Duh duce la capăt lucrarea Tatălui şi a Fiului: 'Trimite-vei Duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului" (Ps. 103,31) zice psalmistul. Dar lucrarea Sa legată de actul creaţiei nu se opreşte aici, ci ea continuă şi după creaţie, manifestându-se prin prezenţa Sa în creaturi, şi mai ales în om: "Nu ştiţi oare că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi ?" (I Cor. 3,16), zice Apostolul neamurilor, lucru întărit și de

Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Duhul Sfânt nu este absent din nici o făptură şi mai ales din cele ce s-au învrednicit de raţiune, susţinând în existenţă pe fiecare.” Vasăzică, scopul trimiterii Sfântului Duh în lume este acela de a continua opera de mântuire săvârşită de Fiul lui Dumnezeu.
Cu bucurie, așteptând mângâierea și lumina Rusaliilor, să nu uităm că Sfântul Duh ne naşte ca fii ai lui Dumnezeu prin taina Botezului, ne întăreşte în credinţă prin Taina Mirungerii, ne curăţă, ne spală de întinăciunea păcatului prin taina Pocăinţei, ne mângâie şi ne ajută să purtăm suferințele și greutăţile prin Taina Sfântului Maslu, ne dă părinţi sufleteşti prin Taina Preoţiei, sfinţeşte bucuriile căsniciei prin Taina Nunţii şi, în final, ne uneşte cu Hristos Domnul prin Taina Euharistiei. Astfel, viaţa noastră pământească este călăuzită de lumina harului Sfântului Duh.

PACEA

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

de Preot Sorin Croitoru

De ai bani tu poți să cumperi tot ce vrei și tot ce-ți place,
Dar un lucru, drag prieten, tu nu poți să cumperi: pace.
Nu te osteni degeaba, căci îți spun: orice ai face,
N-o să dobândești în suflet nici măcar un strop de pace.

Pentru că de când e lumea, omul ce în patimi zace,
Chiar de-ar fi bogat în toate, el lipsit va fi de pace!
N-am văzut măcar pe unul care are.. cât îi place,
Să privească-'n ochi pe oameni cu un zâmbet plin de pace
Uită-te la un călugăr, că nici buzunare n-are,
Dar văzutu-l-ai pe dânsul câtă pace-'n suflet are?

Uită-te la omul care crește nu știu câți feciori:
Scuipă-'n palme, face cruce și începe lucru-'n zori,
Iar în ziua de odihnă la biserică-i mereu,
Primul intră ca s-aducă slava sa lui Dumnezeu!
Din puținul ce-i rămâne când i-a săturat pe-ai lui,
Duce bucuros ofrandă la Altarul Domnului
Câtă pace are-'n suflet omul ăsta "sărăntoc",
N-au în lumea asta mare, toți bogații la un loc!

Și atunci? Care-i secretul unui dar atât de mare?
"CINE-I TEMĂTOR DE DOMNUL, MULTĂ, MULTĂ PACE ARE"!(Ps.118;66)
Frații mei, aceasta-i taina, asta e învățătura
Despre dobândirea păcii, ce ne-a dat-o chiar Scriptura!
Pacea cea odihnitoare Dumnezeu o dăruiește
Celui ce de El se teme și poruncile-I păzește.
Prin urmare, nu contează cât avem sau ne lipsește,
Dacă am mai vrea să strângem, dacă nu-i sau prisosește.

Pacea e indicatorul vieții creștinești din noi:
Când lipsește viața sfântă, conștiința e-'n război!
Inima e tulburată cum e marea în furtună
Și ea strigă cu putere: "CALEA CE-O URMEZI, NU-I BUNĂ"!

Tu n-ai pace; iei pastile, bravo ție, ești deștept
Și te-'ntrebi ca găgăuță: "De ce oare nu mă-'ndrept"?
Pune mâna și ascultă ce îți zic acuma eu:
N-ai să pupi tu pace-'n suflet dacă râzi de Dumnezeu!

Pune mâna și respectă ale lui Hristos porunci,
Fă ce-ți cere-'n Evanghelii și-ai să vezi tu pace-atunci!
Eu te-am învățat de bine, dar tu frate fă cum vrei
Sunt și psihologi, pastile.. nu te-'mpiedic eu să iei,

Da' să știi că pastiluța te-amețește-acum puțin,
Însă-'n viața viitoare nu te scapă ea de chin!
Cine-'n viața lui păzește legile dumnezeiești,
Va trăi și-acum în pace, și în sferele cerești!
amin
Sorin Croitoru

sâmbătă, 13 mai 2017

Botosaneanul Ortodox: Rugaciune








Botosaneanul Ortodox: Rugaciune:

O, Parinte Ceresc, Tata scump si bun, Dumnezeul nostru pe care Te-am parasit, care esti bogat in mila, in bunatate si rabdare, trimite...
O, Parinte Ceresc, Tata scump si bun, Dumnezeul nostru pe care Te-am parasit, care esti bogat in mila, in bunatate si rabdare, trimite peste noi Harul Tau Ceresc si peste toti fiii Tai care sunt pecetluiti cu Sfantul Botez si intoarce-i, Doamne, din caile pierzarii, caci stii neputinta firii noastre si cat este de mare zavistia demonilor impotriva noastra. Trimite, Doamne, peste noi toate cate stii ca ne sunt de trebuinta, ca sa ne faca sa ne intoarcem la Tine si sa-Ti slujim in toate zilele vietii noastre, facand numai voia Ta cea sfanta si aici si in vecii vecilor. Amin.

Doamne. . .

Slăvindu-Te, Îţi mulţumim Ţie, Doamne, căci nu treci cu vederea puţina noastră rugăciune, pe care Te rugăm să o primeşti ca pe cei doi bani ai văduvei. Nu ştim să ne rugăm Ţie cu zdrobire de inimă, nu ştim să ne arătăm mulţumitori pentru toate binefacerile arătate şi cu atât mai puţin pentru cele ascunse minţii noastre, dar recunoaştem înaintea Ta că suntem neputincioşi de nu ne vei întări, slabi de nu ne vei face îndrăzneţi. Miluieşte-ne, Doamne, că fără mila Ta pierim!


 BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

joi, 11 mai 2017

Rugaciune pentru Romania

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel care ai venit în lume să ne mântuieşti pe toţi, cu sufletele pline de evlavie, Ţie astfel ne rugăm:

Îndură-te, Doamne, de ţara noastră şi neamul nostru şi ajută să-şi găsească în sfârşit, calea cea dreaptă. Coboară Duhul Tău cel Mângâietor să ne curăţească întinăciunea şi să ne întoarcă inimile la blândeţea şi frica de Tine, Doamne. Luminează, Doamne, minţile noastre, care din pricina amărăciunilor şi umilinţelor, nu văd calea cea dreaptă. Încălzeşte, Doamne, inimile noastre care, învrăjbite de diavol, au uitat să-şi iubească aproapele şi să ierte vrăjmaşilor.

Slobozeşte, Doamne, neamul nostru din jugul minciunii, urii, pizmei si egoismului.

Învaţă-ne, Doamne, să ne rabdam unii pe alţii aşa cum Tu ne rabzi pe noi toţi.

Stinge pofta celor care pentru binele lor îşi asupresc semenii.

Încălzeşte-le, Doamne, inimile, tămăduieşte-le rănile şi îmbrăţişează-i în neţărmurita Ta dragoste. Odihneşte, Dumnezeule, sufletele celor care şi-au dat bunul cel mai de preţ pentru credinţă şi dreptate.

Cu capetele plecate, genunchii îndoiţi şi inimile frânte, ridicăm această rugăciune către Tine, Doamne, Bunule, şi Ţie îţi strigăm: Auzi-ne, Doamne, şi trimite Mila Ta peste neamul nostru românesc.

Că numai a ta este puterea şi mărirea şi numai Tu vei întoarce râurile neamului nostru la matca străbună, ca să se laude numele Tău în veac, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

miercuri, 10 mai 2017

SUNTEM FĂPTURILE LUI DUMNEZEU

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


De-Același Dumnezeu suntem făcuți, de-Același Dumnezeu suntem iubiți, de-Același Dumnezeu suntem ținuți în viață pe pământ, de-Același Dumnezeu suntem așteptați în Ceruri.. Atunci.. nu suntem egali în fața lui Dumnezeu?.. De ce nu ne respectăm unii pe alții?.. De ce ne disprețuim unii pe alții?.. De ce încercăm să profităm unii de alții?
Deranjează pe unii teoria egalității tuturor oamenilor înaintea lui Dumnezeu.. De aceea ar vrea să Îl șteargă pe Dumnezeu din mințile locuitorilor pământului, ca ei să poată conduce cu braț de fier! Dar Dumnezeu nu poate fi eliminat. Ignorat.. da, (în viața asta), dar eliminat.. niciodată! Cum să Îl faci să dispară pe Cel ce Este, pe Izvorul vieții tale? Pe Cel ce te ține pe tine pe pământ, gânganie nesemnificativă ce ești.. Cum îndrăznești, bacterie, să lupți cu Dumnezeul dumnezeilor, cu Ziditorul cerurilor?..
Nu ai decât o posibilitate: să te supui LUI și să Îl iubești PE EL!
Așa să ne ajute Domnul tuturor!

Preotul Sorin Croitoru din Mantova (Italia)

marți, 9 mai 2017

.CE-I BISERICA?...

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


   Ce-i Biserica? E Rai!
 Cu parfum de flori de mai,
 Este cerul pe pamant,
In mireasma de Duh Sfant.

   Ce-i Biserica? E loc,
Unde nu-i necaz deloc:
Intri trist si iesi zambind,
Plangi intrand si razi iesind...

   Ce-i Biserica? Spital!
Pentru suflet dus de val,
Intri mare, iesi copil,
Intri mandru, iesi umil.

   Intri iute, iesi domol,
 Intri plin de nervi, iesi gol,
 Intri aspru, manios,
Iesi cu pacea Lui Hristos.

   Intri cu ranchiuna-n gand,
Si iesi iertator si bland,
Intri egoist si rau,
 Iesi iubind vrajmasul tau.

   Ce-i Biserica? Lacas!
 Pentru Duhul Cel gingas,
Templul Domnului Iisus,
Casa Tatalui de Sus.

   O, Biserica crestina,
Cu lumina ta blajina,
 Si miros duhovnicesc,
Unde ingerii horesc...

   Binecuvantari si Har,
Ne dai tu de la Altar;
Pragul ti-l calcam mereu,
Caci ni-L dai pe Dumnezeu!

   De la preot din Potir,
 Ori din apa sau din Mir,
In uleiul cel Sfintit,
Si-n oftatul cel smerit.

   O, Biserica crestina,
Toată pace și lumina,
Toata cant si melodie,
Toata dulce bucurie,

   Toata Sfanta rugaciune,
 Toata Har, toata minune,
Toata ingeri, toata Sfinti,
Toata rugatori cuminti,

   Toata Maica, toata Fiu,
Toata Duh ce face viu,
Toata insusi Dumnezeu,
 NOI TE VOM IUBI MEREU!

          Preot Sorin Croitoru.

Rugăciune

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


, Dumnezeule, gandurile, faptele, suferintele mele, ca in viitor sa ma gandesc la Tine, sa graiesc de Tine, sa lucrez dupa voia Ta, sa sufar pentru Tine.
Doamne, eu voiesc ceea ce voiesti Tu, pentru ca Tu voiesti sa ma supun voii Tale si fagaduiesc sa fac ceea ce voiesti Tu. Te rog cu umilinta, lumineaza-mi mintea, oteleste-mi voia, curateste-mi trupul si-mi sfinteste sufletul!Dumnezeule preabun, ajuta-ma sa ma curatesc de gresalele trecute, sa biruiesc ispitele viitoare si sa lucrez cuvintele virtutii. Umple inima mea de dragoste pentru bunatatea Ta, de ura pentru gresalele mele, de ravna pentru binele aproapelui si de defaimare pentru desertaciunile lumii. Fa-ma sa fiu supus mai-marilor mei si cu dragoste catre cei mai mici, credincios prietenilor si iertator vrajmasilor mei.
Vino, Atotputernice, intru ajutorul meu, ca sa biruiesc cele sapte pacate de capetenie, care sunt pricina tuturor pacatelor. Sa biruiesc adica: mandria, prin smerenie crestineasca,- iubirea de argint, prin milostenie,- invidia, prin dragoste si bucurie
pentru binele aproapelui,- desfranarea, prin infranare si curatie,- lacomia, prin cumpatare,-mania, prin rabdare,- lenea, prin barbatie crestineasca. Asemenea sa biruiesc si toate celelalte pacate si patimi ce izvorasc din acestea.
Si-mi da virtutile crestinesti: credinta, nadejdea si dragostea. Dumnezeul meu, fa-ma intelept intru lucrarile mele, curajos in primejdii, rabdator in nenorociri si smerit in propasire. Nu ma lasa sa uit vreodata a fi cu luare-aminte la rugaciuni si in biserica, cumpatat la masa, repede la implinirea datoriilor si statornic in hotarari. Doamne, insufla-mi grija sa am totdeauna constiinta dreapta, infatisare cuviincioasa, vorbire folositoare si purtare in buna randuiala.
Da-mi harul Tau, ca sa ma deprind a-mi stapani totdeauna patimile, a ma invrednici de darurile Tale, a pazi legea Ta si a merita mantuirea. Dumnezeul meu, fasa cunosc cat de mici sunt bunatatile pamantesti si cat de mari sunt cele ceresti, cat de scurt este timpul acestei vieti si cat de nemarginita este vesnicia. Ajuta-mi sa fiu intotdeauna gata de moarte si sa nu ma cutremur de judecata Ta, sa scap de chinurile cele vesnice si sa dobandesc raiul prin lisus Hristos, Domnul nostru. Amin.


Preot Dani Sfart

duminică, 7 mai 2017

Nu mi lua iubirea

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


 de Valeria Pintea

De ce plang, Doamne? Ca am sufletul plin
De dragoste, de dor si de credinta?
Cum as putea eu, Doamne, sa spun ca e un chin
Sa simt tot ce mi-ai dat? Iti port recunostinta!

Mi-ai dat iubire si speranta in destin,
Mi-ai dat credinta pentru-o-ntreaga viata.
Cum as putea sa plang ca am sufletul plin?
Cad in genunchi plecandu-mi a mea fata.

Si-Ti multumesc, Doamne si Te implor acum,
Sa nu imi iei nimic din tot ce Tu mi-ai dat
Si chiar dac-am sa plang in lungul vietii drum,
Sa nu-mi consideri plansul ca pe un greu pacat.

Si-Ti multumesc pentru ca, Tu, imi esti
Tot sprijinul, tot reazemul din viata;
De rele, Doamne, Te rog sa ma feresti
Si da-mi iubire, si da-mi, Te rog, speranta.

Iubire pentru oameni, speranta-n vesnicie,
Da-mi linistea de care am nevoie,
Fereste-ma, Doamne, de ispita si prostie
Si lasa-ma sa cred, Te rog, Doamne, da-mi voie.

Sa sper si sa cred in dragostea si-n mila Ta,
Sa simt ca nu e vis speranta pe pamant
Si ia-mi, Te rog, viata si fa ce vrei cu ea,
Dar nu-mi lua iubirea, e tot ce am mai sfant.

Păcătuit-am, Doamne

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


        Păcătuit-am, Doamne, păcătuit-am! Şi peste păcatele mele stă sabia Judecăţii Tale. Stă cumpăna Judecăţii Tale. Şi eu n-am ce pune în această cumpănă. Nici un răspuns n-am pentru păcatele mele. Şi nici o apărare, decât cuvintele robului Tău David: „fărădelegea mea o cunosc“, păcatul meu îl cunosc.
Păcătuit-am, şi păcatul stă acum „de-a pururi înaintea mea“.
Păcătuit-am, şi păcatul m-a scos din casa dragostei Tale.
Păcătuit-am, şi păcatul m-a lăsat singur şi pribeag.
Păcătuit-am, şi am ajuns un Cain, fugărit mereu de grozăvia şi urgia pedepsei.
Păcătuit-am, şi sufletul meu a pierdut ceva. Viaţa mea a pierdut ceva… Viaţa mea a pierdut pe Cineva…
Sărmane suflet pribeag, unde vei găsi ceea ce ai pierdut? O, nu mai rătăci plângând! Caută-L pe Cel pierdut acolo unde L-ai lăsat. Caută-L acolo unde L-ai părăsit.
Iisuse, preadulcele meu Mântuitor! Cu lacrimi de foc mă aplec la Crucea Ta. Lumea şi păcatul m-au smuls de aici. Şi, vai, cât de grozavă a fost calea păcatului! Mă întorc cu lacrimile fiului pierdut. Împacă-mă iarăşi cu Tatăl Ceresc. Împacă-mă iarăşi cu Tine şi mă primeşte iarăşi în legământul dragostei Tale! Pentru păcatele mele, pedepseşte-mă şi pe mine, ca odinioară pe robul Tău David, dar nu mă părăsi! Acesta e suspinul meu de fiecare clipă: pedepseşte mă, Doamne, dar nu mă părăsi!
„Sabia“ nu s-a depărtat din casa robului Tău David; pedeapsa l-a urmărit, dar dragostea Ta nu l-a părăsit. Pe cel ce s-a încrezut în Tine nu l-ai îndepărtat. Nu l-ai lăsat „să râdă vrăjmaşul de el“, strigând: „Prindeţi-l, căci Dumnezeu l-a părăsit pe dânsul“. Nu l-ai scos din casa dragostei Tale. Nu l-ai părăsit ca pe un vas netrebnic. N-ai rupt legământul Tău cu el.
O Doamne, sabia mustrării Tale să mă taie şi pe mine până la sfârşit! Sângele lacrimilor mele să curgă mereu. Medicamentele „amare“ să nu se gate din viaţa mea. Pentru păcatele mele, loveşte-mă fără cruţare. Lasă-l pe „Şimei“ să arunce mai departe cu pietre după mine. Lasă-mă să trec singur – părăsit de toţi – pârâul Chedron, dar nu mă părăsi Tu, Doamne, lumina şi viaţa mea.
Iisuse, preadulcele meu Mântuitor, mă prăbuşesc cu toate păcatele mele la picioarele Crucii Tale! Şi cu lacrimi fierbinţi mă rog. Şi cu lacrimi de foc mă rog: învredniceşte-mă să gust din dulceaţa făgăduinţei Tale! „Câteva clipe te părăsisem, dar te voi primi înapoi cu mare dragoste. Într-o izbucnire de mânie Îmi ascunsesem o clipă faţa de tine, dar Mă voi îndura de tine cu o dragoste veşnică, zice Domnul, Răscumpărătorul tău. Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine şi legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, Care are milă de tine“ (Isaia 54, 7-10).
O Doamne, învredniceşte-mă să trăiesc în această preadulce făgăduinţă! Învredniceşte-mă să mă sting în această preadulce făgăduinţă, ca să trăiesc cu Tine în vecii vecilor. Amin.

SURSA
https://www.facebook.com/spinu.maria.39

CUVANT DE INVĂTĂTURĂ DESPRE MANDRIE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


   "Cel mandru nu-si vede, de obi­cei, pacatul. Un oarecare batran iscusit il povatuia pe un frate sa nu se mandreasca, insa acela, orbit de mintea sa, i-a raspuns: „Iarta-ma, parin­te, in mine nu se afla trufie”. Inteleptul batran i-a raspuns: „Cu ce puteai, fiule, sa-ti dovedesti tru­fia mai bine, decat cu acest raspuns?”. In orice caz, daca omului ii este greu sa-si cea­ra iertare, daca este suparacios si banuitor, daca pomeneste raul si ii osandeste pe altii, toate aces­tea sunt fara indoiala semne ale mandriei".
   Ar fi minunat sa ne amintim zilnic, invatatura Sfanta a Domnului nostru Iisus Hristos: "FITI BLANZI SI SMERITI CU INIMA si veti afla odihna sufletelor voastre (Matei 11:21).
   Sfinte Parinte, Irodion de la Lainici roaga-te lui Dumnezeu si pentru noi pacatosii, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre. Amin.
   Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua si in tot lucrul tau. Amin.
                      Preot Ioan.

vineri, 5 mai 2017

Cele două vâsle

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...



Demult, trăia un batrân, om cu frica lui Dumnezeu, ce-şi câştiga traiul trecând călătorii, cu barca sa, de pe un mal pe celălalt al unui râu. Într-o zi, în timp ce moşul îl trecea cu barca pe un tânăr, acesta observă că pe fiecare vâslă este ceva scris şi întrebă:
– De ce ai scris pe o vâslă “credinţă” şi pe cealaltă “fapte bune” ?
– Fiindcă acestea două mă conduc în viaţă, răspunse bătrânul.
– Nu cred că omul are nevoie de amândouă, spuse cu îndrăzneală tânărul. Este de ajuns doar una după care să îţi călăuzeşti viaţa: dacă faci “fapte bune”, eşti de folos celorlalţi, dacă ai “credinţă”, îţi eşti ţie însuţi de folos.

Bătrânul nu a spus nimic, dar a început să vâslească cu o singură vâslă. Barca nu a mai avansat nici un pic, învârtindu-se în loc. În felul acesta a înţeles tânărul ce-a vrut să spună omul: că acela cu suflet curat, adică luminat de credinţă, va avea şi o viaţă curată, adică încărcată de roadele bunătăţii şi milei creştineşti. Cum este sufletul omului, tot aşa îi este şi viaţa.

Credinţa fără bunătate nu este decât ipocrizie. Cel cu adevărat credincios Îl iubeşte pe Dumnezeu, iubindu-i pe oameni. Faptele bune şi credinţa sunt cele două aripi cu ajutorul cărora sufletul nostru se înalţă spre Dumnezeu. Cu o singură aripă nu poţi zbura!

“În fapte se arată credinţa. Credinţa fără fapte nu există.”
( Sfântul Simeon Noul Teolog )

miercuri, 3 mai 2017

TU, OM FRUMOS

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


   Tu, om frumos cazut din Rai in lumea cea straina,
Opreste-te o clipa stai, priveste spre Lumina,
 Un Soare bland a rasarit si care nu apune,
 Opreste-te o clipa stai... si rupe-te de lume!

   Cladesti, inalti, zidesti palate ce fi-vor o ruina,
 Iubesti doar trupul care maine va fi pamant si tina,
Priveste inlauntrul tau, nu vezi ca iti lipseste,
 Ceva ce nu poti sti acum, dar sufletu-l doreste!

   Crezi, ca de esti bogat si ai averi nenumarate,
N-ai sa platesti si tu candva, tributul catre moarte,
 Crezi c-ai sa poti sa o opresti cu bani si giuvaere,
Sau crezi ca azi, de esti bogat, faptura ta nu piere.

   E viata noastra efemera si efemera-i lumea,
Aici in suflet ai comori... aici este minunea,
Aici ar trebui s-aduni comori nenumarate,
Ca sa platesti acele vami ce azi iti par departe!

  Sunt unii care iti soptesc: ,,Traieste-ti aici viata,
 Si nu gusta amarul ei,  culege-i doar dulceata
" Dar gustul care, poate-acum, iti pare a fi dulce,
 E doar otrava care maine,usor spre iad te duce!

Tu om frumos esti plamadit de Mana cea divina,
 Tu esti facut din lutul Sfant, in cerul de lumina!
Trimis ai fost sa te sfintesti in lacrimi si durere,
Ca Insusi Fiul Prea Inalt, n-a fost crutat de ele.

                      Preot Ioan.

marți, 2 mai 2017

CUVANT DE INVĂTĂTURĂ DESPRE MANDRIE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



   "Cel mandru nu-si vede, de obi­cei, pacatul. Un oarecare batran iscusit il povatuia pe un frate sa nu se mandreasca, insa acela, orbit de mintea sa, i-a raspuns: „Iarta-ma, parin­te, in mine nu se afla trufie”. Inteleptul batran i-a raspuns: „Cu ce puteai, fiule, sa-ti dovedesti tru­fia mai bine, decat cu acest raspuns?”. In orice caz, daca omului ii este greu sa-si cea­ra iertare, daca este suparacios si banuitor, daca pomeneste raul si ii osandeste pe altii, toate aces­tea sunt fara indoiala semne ale mandriei".
   Ar fi minunat sa ne amintim zilnic, invatatura Sfanta a Domnului nostru Iisus Hristos: "FITI BLANZI SI SMERITI CU INIMA si veti afla odihna sufletelor voastre (Matei 11:21).
   Sfinte Parinte, Irodion de la Lainici roaga-te lui Dumnezeu si pentru noi pacatosii, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre. Amin.
   Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua si in tot lucrul tau. Amin.
                      Preot Ioan.

luni, 1 mai 2017

FAPTE, NU VORBE!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

 de Preot Sorin Croitoru

 
De ai ceva de oferit, oferă!
(Căci undeva e un sărac ce speră)..
De ai de spus o vorbă bună, spune!
(Căci o ureche-așteaptă vorbe bune)..

De ai ocări de îndurat, îndură!
(Căci doar așa tu vei scăpa de ură).
Te-așteaptă oameni să-i iubești? Iubește!
(Căci doar iubirea sfântă mântuiește)..

De ai pe cine să ajuți, ajută!
(Căci Domnului Îi place fapta mută).
De ai pe cine să înveți, învață!
(Dar să-l înveți întâi cu a ta viață).

De ai pe cine să asculți, ascultă!
(Tăria ta e-'n sfătuire multă).
De vrei să ceri Dumnezeirii, cere!
(Căci infinită e a Sa putere)..

De vrei să cânți o melodie, cântă!
(Cântarea ta să fie slavă sfântă).
De ai dorința să slăvești, slăvește!
(Căci Domnu'-'n ceruri slava ta iubește)..

De vrei să te căiești la Domnul, plânge!
(Căci pentru tine a vărsat și sânge)..

La toată fapta bună să fii harnic,
Iar Dumnezeu va fi cu tine darnic,
Căci fapta, nu intenția contează:
NU CEL CE-AR VREA, CI CEL CARE-O LUCREAZĂ!
amin

joi, 20 aprilie 2017

JUDECĂȚILE LUI DUMNEZEU

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


(poveste pentru copiii de toate vârstele)
de Preot Sorin Croitoru

Dragii mei, a fost odată
În cetatea-'ndepărtată
O femeie preasăracă:
Nu știa ce să mai facă
Pe copii ca să-i hrănească..

Nu știa ce să le deie
Amărâta de femeie,
Să le pună de mâncare,
Căci erau în număr mare..
Nu sorbeau nici bine zama,
Că plângeau din nou la mama!

Creatorul Cel din ceruri,
Cu-a Sa sfântă rânduială
Hotărî să o lovească
Pe femeie cu o boală
Nu ușoară, ci urâtă,
De-o plângeau de zor copiii
Pe săraca amărâtă..

Ba în zilele acelea
Cel Atoateștiutor
Îl chemă pe dată-'n ceruri
Pe-al ei înger păzitor:
"Sufletul acelei mame
Să-l aduci într-o clipeală,
Că M-am hotărât pe dânsa
Să o scap de osteneală.
A trăit destul săraca
În durere și în chin.
Acum vreau s-o duci în Raiul
Fără lacrimi și suspin".

Auzind acea poruncă
Sfântul înger năucit,
Ezitând rosti atuncea
Un "Da, Doamne" bâlbâit..

Într-o clipă iar coboară
În căsuța cu durere,
Unde mama suferindă
Viață-'n rugăciune cere..

Ce mai vaiete acolo,
Cum plângeau sărmanii prunci..
Îngerul, zdrobit de milă,
Zise-'n mintea lui atunci:

"Niciodată până astăzi
N-am fost neascultător,
Dar să-mi fie cu iertare:
Eu femeia n-o omor"!

Deci privind încă o dată
Spre cea care zace-'n boală,
El în ceruri se întoarce
Abătut, cu mâna.. goală!

Când îl vede Creatorul
Fără suflet, încruntat
Își întreabă slujitorul:
"De ce nu M-ai ascultat"?

Îngerul răspunde-atuncea
Cu o voce preaumilă
Și cu ochii plini de lacrimi:
"Eu.. n-am mai putut de milă.."

"Bine, îi răspunse Domnul,
Care va să zică Eu
Nu am fost de data asta
Milostiv, cum sunt mereu?..

Nu te pedepsesc pe tine,
Nici nu te alung din cer
Cum l-am alungat odată
Pe trufașul Lucifer!

Ia' coboară-te în mare
Unde-i apa mai adâncă
Și să-mi zici ce vezi acolo,
Ridicând cutare stâncă"!

A plecat în mare grabă
Îngerul ascultător,
Într-o clipă e în mare,
Căci e iute de picior!

"Văd aici o pietricică"..
"Crap-o-'n două Eu îți zic,
Și să-mi spui ce vezi în mijloc".
"Doamne, văd.. un vierme mic".

"Spune-Mi, cine-l ține-'n viață,
Spune-Mi, cine îl hrănește?
Oare nu sunt Eu Acela
Ce pe vierme îl iubește?

Dacă-'un amărât de vierme
Eu așa îl îngrijesc,
Pe copiii muribundei
Oare o să-i părăsesc"?

Îngerul atuncea plânge:
"Iartă-mă, Stăpâne bun,
Cât de rău acum îmi pare,
Nici măcar nu pot să-Ți spun"!

Într-o clipă sfântul înger
Se întoarce la bordei,
Unde plâng nevoie mare
Doisprezece puradei.

Fără nici o ezitare
(Cum făcu la început..)
Smulge sufletul din mamă,
După cum i-a fost cerut.

Și zburând cu el spre Ceruri,
Se gândea, urcând cu pace,
Că Atoatețiitorul
Știe pururea ce face!

Îngerașul cu pricina
Duse sufletul smerit
Sus, în Raiul desfătării,
Unde-i Domnul Cel slăvit..

Vă imaginați acuma,
Când măicuța a murit,
Pe ce plâns și tânguială
Mititeii s-au pornit?..

Se-auzea din depărtare
Plânsul lor nepotolit!
Deci trecând atunci pe-acolo
O caleașcă, s-a oprit.

Coborî o boieroaică
Toată numai diamante,
Toată îmbrăcată-'n blănuri
Și-alte haine elegante..

Auzise de afară
Plânsul pruncilor din casă
Și întârziindu-și drumul,
Se oprise curioasă.

Când intră cu servitorii,
Își dădură iute seama:
Doisprezece prunci de-odată
O plângeau de zor pe mama!

Și cum doamna cea bogată
Avea fire creștinească,
Hotărî să-i ia pe dânșii
La conac, ca să îi crească.

Îi purtară-'ntâi de grijă
Moartei, după rânduială,
Și o plânseră pe dânsa
După dreapta socoteală.

După multă osteneală,
Terminându-și lungul drum
Au trăit în fericire
(Poate mai trăiesc și-acum..)

Atunci îngerul din ceruri,
Văzând tot ce s-a-'ntâmplat,
Pe Dumnezeiescul Tată
În cântări L-a lăudat!

Scris-am povestirea asta
Pentru mari și pentru mici.
(Celor mici să le-o citească
La culcare-ai lor bunici

Că așa-mi citea bunica
Pe când prunc eram și eu,
Și mă minunam de marea
Grijă a lui Dumnezeu..)
amin

luni, 17 aprilie 2017

HRISTOS A INVIAT!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



 Coboară Hristos din nou pe pămant,
Coboară o Sfantă Lumină,
Si iadul zdrobit se vede infrant,
Cu porti prăbusite-n ruină!

 Veniti in Lumina ce s-a Răstignit,
 Veniti HRISTOS A-NVIAT!
Din cer heruvimi si ingeri aprind,
 In suflet, tămaia de nard!
 
Mormantul e gol si giulgiul lăsat,
Mormantul nu-L poate opri,
Si ingerul striga:,HRISTOS A-NVIAT! ,
 Precum a zis că va fi!"
 
Primiti-L pe Domnul si Sfanta Lumină
Primiti-L pe Cel ce-a-nviat,
 Să-ti facă si tie, făptură de tină,
Un loc langa El, in tării!

 Rămaneti cu El si vă bucurati,
Rămaneti cu El si veti fi,
La Cina Iubirii de-a pururi chemati,
De-a pururi vă veti veseli!

 Iubirea invinge tot răul din iad,
Iubirea nu poate pieri,
Că iata din nou, HRISTOS A-NVIAT!
Să fie cu noi in vecii.
 
               Preot Ioan.



duminică, 16 aprilie 2017

Doamne-n prag de sărbători

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Am primit o frumoasă poezie de la buna si draga mea colegă de liceu si bună prietenă Stefania Rotariu

Doamne-n prag de sărbători,
Vin s-aduc doar multumire,
Pentru anii grei, usori,
Ce s-au dus pe langă mine.

Pentru mana ce-ai intins,
Cand cădea o greutate,
Si in brate m-ai cuprins,
Să ti-o pui tie in spate.

Patimi dacă m-au răpus,
Tu le-ai ridicat cu ravna.
Greutăti de m-au ajuns,
Le-ai facut doar o tarană.

Lacrimile cand s-au scurs,
Peste fata-mi intristată,
Tu le-ai sters si au apus,
N-ai lăsat să mă abată

Versuri de  Stefania Rotariu

marți, 11 aprilie 2017

sâmbătă, 8 aprilie 2017

Rugăciune in Duminica Floriilor

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


O, Doamne Iisuse Hristoase, Imparatul noului Israel, vezi starea noastra in care ne gasim. Iata-ne loviti din toate partile de-o multime de rele. Suntem orbi, lumineaza-ne, suntem nestatornici si slabi, intareste-ne. Ajuta-ne sa nu Te mai intristam prin pacatele noastre.
Fereste-ne ca nu cumva astazi sa strigam "Osana?, iar maine sa zicem ca vrajmasii Tai: "Sa se rastigneasca?. Fereste-ne, Stapane, tine-ne mintea intreaga. Tu esti Dumnezeul nostru, Imparatul si Parintele nostru si pe Tine Te vrem si Te iubim si Tie sa-Ti slujim acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

O rugăciune în patru paşi

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


Unu: „Doamne, îţi mulţumesc şi Te binecuvântez pentru că astăzi…” şi să spunem ce motive avem să-I mulţumim şi să-L binecuvântăm pe Dumnezeu pentru ziua respectivă.

Doi: „Doamne, ajută-mă să iert cum ierţi Tu, vino Tu în mine şi iartă pe…” şi spunem numele celor pe care avem a-i ierta pentru ziua respectivă, care ne-au greşit nouă în ziua respectivă, mai mult sau mai puţin. Chiar dacă ni se pare că nu este important, să iertăm orice privire sau orice strâmbătură pe care ne-o amintim, pentru că asta înseamnă că ne-a rănit puţin şi că este nevoie să iertăm.

Şi de-abia după aceea, că aşa ne învaţă Dumnezeu în rugăciunea „ Tatăl nostru”, zicem şi: „Doamne, iartă-mă pe mine pentru că…” şi aici ne amintim tot ce am greşit în faţa lui Dumnezeu şi a aproapelui.

Apoi, la ultimul pas: „Doamne ajută-mă, că mâine…”, şi spunem ce dorinţe avem noi pentru mâine, să punem în faţa Domnului toată dorirea noastră. Şi, seară de seară, această rugăciune ne va obişnui să trăim într-o relaţie vie cu Dumnezeu, zi de zi, ceas de ceas şi clipă de clipă, pentru că orice clipă fără Dumnezeu este iad şi suferinţă.
 

sursa
https://web.facebook.com/OVIDIU.FLO

marți, 4 aprilie 2017

Îti mulţumesc, Doamne!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


Îti mulţumesc, Doamne!

Pentru toată frumuseţea pe care am văzut-o izvorând din Tine!
Pentru muzica tăcută a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvăluit-o auzului!
Pentru tot ce am simţit bun şi minunat îin viaţa mea!
Pentru tot ce prin harul Tău am înţeles!
Pentru lumina pe care am sorbit-o în adâncul meu!
Pentru iertarea pe care dăruind-o, am dobândit pace!
Pentru bucuria fiecărei clipe trăite în Tine, Doamne!
Pentru toate cadourile spirituale care mi-au îmbogăţit fiinţa!
Pentru viaţa mea, care e a Ta, o mică parte a simfoniei existenţei!
Pentru visele care au prins formă prin armonia iubirii Tale pentru mine!
Pentru necunoscutul în care am păşit plin de curaj, regăsindu-Te!
Pentru iubirea copleşitoare cu care mă dezmierzi clipă de clipă!
Pentru tot ce am creat prin Tine bun şi frumos, aducând cu umilinţă laudă Împărăţiei Tale divine!
Dumnezeu, Tatăl nostru, plimbându-se prin casa mea îmi va lua toate grijile şi va vindeca toate bolile mele şi ale familiei mele în Numele lui Iisus,

SĂ MI LE IEI..

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


de Preot Sorin Croitoru
Să mi le iei pe toate, Doamne,
Dar lasă-mi cerul cel de sus,
Ca să Îl chem pe Tatăl nostru
Privindu-I soarele-'n apus..
Să mi le iei pe toate, Doamne,
Dar lasă-mi câmpul cel cu flori,
Ca să Îl chem pe Tatăl nostru,
Plimbându-mă pe el în zori..
Să mi le iei pe toate, Doamne,
Dar lasă-mi râul cel vioi
Ca să-L slăvesc pe Tatăl nostru,
Privind al apelor puhoi..
Să mi le iei pe toate, Doamne,
Dar lasă-mi codrul cel umbros,
Să Îl slăvesc pe Tatăl nostru
In alunișul răcoros..
Să mi le iei pe toate, Doamne,
Dar lasă-mi jucăușul vânt,
Ca răcorit fiind de dânsul,
Un imn eu Tatălui să-I cânt!
Să mi le iei pe toate, Doamne,
Dar lasă-mi oamenii cei buni,
Să ne rugăm toți împreună
Cum se rugau sfinții străbuni..
Să mi le iei pe toate, Doamne,
Că nici măcar nu-mi trebuiesc,
Atât cât am în Cer un Tată,
Ce mă iubește și-L iubesc!
amin

luni, 3 aprilie 2017

PUTEREA NOASTRĂ

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


de Preot Sorin Croitoru
Puterea noastră nu e-'n ne-cădere,
(Deși n-am vrea, cădem, cădem mereu..),
Puterea noastră e în ridicare
Prin pocăința către Dumnezeu.
De-aceea să fugim de deznădejde,
Căci ciclul ridicărilor îl curmă:
De vom cădea, să Îl chemăm pe Domnul
Și să ne pocăim cu post pe urmă.
O, frații mei, nu-i loc de "Nu se poate!"
Și niciodată nu e prea târziu:
E larg deschisă poarta veșniciei
Cât omul încă suflă și e viu!
Voi credeți că păcatul e mai mare
Decât puterea Domnului de a ierta?
Mai mare este, credeți voi, căderea
Decât puterea Lui de-a ridica?.
Nu, fraților, să nu primiți în minte
Idei din astea care-'mping spre iad:
Acestea sunt doar diavolești cuvinte,
La care unii, din păcate.. cad!
Dumnezeiescul Sânge scurs pe Crucea
Înfiptă pe Golgota ca un pom,
Ni se oferă astăzi din Potire,
Putând să mântuiască orice om!
Aceasta-i Jertfa cea mântuitoare,
Căci dacă nu, Hristos de ce-a venit?..
El a venit din ceruri pentru Cruce,
El a venit ca Miel și S-a jertfit!
Să plângem, deci, și să mărturisim
Cu-adânci suspine toată-'ntinăciunea,
Apoi din linguriță să-L primim,
Rostindu-ne cu tremur rugăciunea!
Și vă promit că ne vom întâlni
În Ceruri, unde nu-'s dureri, nici plângeri,
Și-acolo fața Domnului o vom vedea,
Slăvindu-L împreună cu-ai Săi îngeri!
amin

duminică, 2 aprilie 2017

POEM SFINTEI MARIEI EGIPTEANCA

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


In vremea noptii langa apa
In lunca Sfantului Iordan
Asteapta cautand in zare
Un pustnic Calamonitean.
Ce ai batranule Parinte,
De esti asa nerabdator
Si tot privesti in “ceea parte`
Cu ochiul tau iscoditor?
Ai pus vreo undita in apa
Si n-o gasesti la locul ei
Sau la loc mai bun de pescuire
De ceea parte poate vrei?
Dar asta nu se face noaptea,
S-o faci mai bine de cu zi
Si-i lucru de mirare Avvo,
Ca-ti vine dor a pescui!
Asa s-ar fi mirat oricine
Vazandu-l pe batran sezand
La miezul noptii langa apa
(Pescar pe el l-ar fi crezand).
Dar dupa cum se vede treaba
Nu-i este lui de pescuit
De sta asa in nemiscare,
Rugandu-se necontenit.
Privind mai bine, vom cunoaste
Ca este “Pustnicul Zosima`,
El poarta mantie in spate,
La piept: Epitrahil si schima.
Un vas bisericesc in mana,
El tine prea cuviincios
Avand dumnezeiescul Sange
Cu Sfantul Trup al lui Hristos.
In vremea asta el asteapta
Din ceea parte de Iordan,
Sa vie spre impartasire
“Sihastra de neam Egiptean`.
Un an de zile se-mplinise
De cand s-a inteles cu ea
S-aduca “Sfintele` Batranul
Si-acuma ea intarzia!
In mintea lui i se strecoara
O banuiala cu fior:
“Dar poate nu mai sunt eu vrednic
Sa vad acum acel !
Si daca vine ce voi face?
De luntre nu m-am ingrijit`!
Acestea cugetand Batranul
Un plans amar l-a napadit.
Dar numai iata ca zareste
Pe Sfanta pustnica venind
Deasupra apei (ca pe gheata)
Mirat o vede el pasind.
Pe trupul ei parlit de soare
Si ca o scandura uscat
Ea poarta doar o zdreanta veche
Pe care Pustnicul i-a dat.
In ziua cand era sa moara
Atuncea s-a impartasit
Si pentru asta pe Zosima
Mai inainte l-a vestit.
Caci vrand sa moara nestiuta
I-a zis sa vie la un an
S-o afle ca mai inanite
De ceea parte de Iordan.
Cu multa nerabdare Avva
In anul urmator venind
Aflat-a trupul Cuvioasei
De un an de zile adormit.
Iar in nisip era scrisoare
Cu ziua savarsirii ei:
Ca-i este numele “Maria`
S-o-ngroape dupa obicei.
Cantandu-i cele cuvenite
Sedea Batranul cugetand,
Ca nu avea nici o unealta
Sa-i faca groapa in pamant!
Dar, O! Minune prea slavita!
Venind un leu infricosat,
Cu ghearele scobind indata,
Mormantul Sfintei a sapat!
Apoi plecandu-se cucernic
In pace el s-a departat
Iar pustnicul cu multe lacrimi
Cinstitul trup a ingropat !
Poem de Sfantul Ioan Iacob Hozevitul

sâmbătă, 1 aprilie 2017

IISUS PLÂNGE PENTRU PĂCATELE NOASTRE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Pozele sunt facute de miercuri seara, de un preot calugar, care slujeste sus pe Golgota, a vazut si a fotografiat imaginea Mantuitorului de pe Sfanta Cruce din Biserica Sfantului Mormint, sus pe Golgota, care A PLINS ...  Tot timpul Iisus Hristos are ochii inchisi, asa cum se vede in prima imagine. In cea de-a doua, Mantuitorul Iisus are OCHII DESCHISI. IN IMAGINEA A TREIA SE VEDE CA A PLINS SI APOI IN IMAGINEA A PATRA... I-A INCHIS ..





Doamne, iarta-ne pe toti si sa nu intri la judecata cu noi, ca vei cauta la faradelegi, Doamne, Doamne, cine va putea suferi??? Iisuse, Iisuse, iarta-ne, Iisuse! Maica Domnului, roaga-te Fiului tau si Dumnezeului nostru sa ne mantuiasca sufletele noastre. Amin si Aliluia.
                      Preot Ioan.

duminică, 26 martie 2017

De ce unii răi sunt pedepsiţi din lumea aceasta, şi de ce nu toţi?




Zice-va cineva: Iată acela, bogatul, care săvârşeşte asuprirea, hrăpirea, nedreptatea – care în fiecare zi doseşte din cele ale săracilor, şi nu are nimic a suferi.

Şi iată altul, care-şi petrece vremea în bunătate, în cumpătare, în dreptate, şi care-i împodobit cu toate florile virtuţii, şi cu toate acestea se zbate în sărăcie, în boli şi în alte necazuri. Aşadar, acestea vă scandalizează? Da. Atunci, dacă vedeţi mulţi din cei ce săvârşesc hărăpire, loviţi de pedepse – şi pe alţii sau chiar pe unii din cei ce trăiesc în virtute bucurându-se de îndestulările pământeşti, de ce nu întoarceţi judecata şi nu daţi dreptate Domnului?

Pentru că tocmai aceasta este ce mă scandalizează mai mult.

De ce dintre doi oameni răi, unul e pedepsit, iar pe celălalt îl ocoleşte pedeapsa? Şi dintre doi oameni buni, de ce unul e îndestulat, iar celălalt trăieşte în încercări?

Aceasta este tocmai o prea înaltă arătare a dumnezeieştii înţelepciuni. Dacă Dumnezeu ar pedepsi aici pe pământ, pe toţi cei răi şi ar cinsti pe toţi cei buni, zadarnică ar mai fi ziua judecăţii.

Dacă, dimpotrivă, n-ar pedepsi pe nici un păcătos şi n-ar da cinstire nici unui drept, răii ar ajunge mai răi şi încă foarte răi, şi acei cărora le place a huli pe Dumnezeu încă şi mai mult L-ar huli, şi ar zice că înţelepciunea este cu totul lipsă de la cârma acestei lumi. Aşa că, dacă acum, când răii sunt câteodată pedepsiţi, iar bunii câteodată răsplătiţi, ce s-ar zice dacă nimic din acestea nu s-ar petrece? Ce cuvinte nu s-ar rosti?

Pentru aceasta Dumnezeu pedepseşte pe unii răi şi nu pe toţi – şi cinsteşte pe unii buni, dar nu pe toţi. El nu pedepseşte pe toţi păcătoşii, ca să vă încredinţeze că este înviere.

Pedepseşte pe anumiţi, ca să sensibilizeze, prin teama pe care le-o strecoară în suflet, pe indiferenţi. Asemenea, El cinsteşte pe unii buni, ca să atragă, prin dulceaţa acestei cinstiri şi pe alţii la dragostea de virtute; dar nu-i cinsteşte pe toţi, ca să vă facă să înţelegeţi că este o altă vreme când toţi îşi vor primi răsplata. Dacă ar fi toţi răsplătiţi, aici, după virtutea lor, greu s-ar mai putea crede în înviere, şi, dacă nimeni n-ar fi răsplătit după virtutea lui, apoi mulţimea omenească încă şi mai indiferentă s-ar face.

Iată pentru ce Dumnezeu pedepseşte pe unii şi nu pedepseşte pe alţii. El slujeşte astfel şi celor pe care-i pedepseşte, spălând răutatea unora şi făcând pe alţii mai înţelepţi prin pedepsirea acelora…

Sf Ioan Gură de Aur

Mulțumesc

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...
Doamne vreau să-Ți mulțumesc
Că-mi trimiți mereu lumină,
Eu sunt un om păcătos 
Și adesea cad în tină!

Nu-ndrăznesc a privi cerul
Cu sfioasa-mi bucurie...
Când Te simt că vii în taină
Chiar la Sfânta Liturghie!

Nu cutez să ridic fruntea,
Dar simt flacăra ce arde
Și iubirea nesfârșită
Curge-n trupul meu de carne!

Nu știu Domne să mă rog,
Că mă strâng atâtea sfori
Dar pe scara nevăzută...
Tu la mine te cobori!

Sunt un om plin de păcate
Și mă vezi dintre atâți,
Când mă pierd de lângă turmă,
Tu mă-ntorci și mă ajuți...

Dă-mi te rog mereu căință
Și -un șuvoi de lacrimi calde
Să îți spăl piciorul sfânt,
Să-l ating? Simt că mă arde!

Părul meu să steargă urma
Ce-i mânjită de păcat
Să aud precum tâlharul,
Azi de toate te-am IERTAT!

03 aprilie 2015

http://confluente.ro/camelia_cristea_1428084690.html

foto sursa internet

Dragostea



BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

vineri, 24 martie 2017

SĂ-I MULTUMIM DOMNULUI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...
 Cu vrednicie si cu dreptate este a ne inchina Tatălui si Fiului si Sfântului Duh, Treimei celei de o fiintă si nedespărtite.
   Cu vrednicie si cu dreptate este a-Ti canta Tie, pe Tine a te binecuvânta, pe Tine a te lăuda, Tie a-Ti multumi, Tie a ne inchina, in tot locul stăpânirii Tale; căci Tu esti Dumnezeu negrăit si necuprins cu gândul, nevăzut, neajuns, pururea fiind si acelasi fiind: Tu Unul Nascut Fiul Tău si Duhul Tău cel Sfant. Tu din nefiintă la fiintă ne-ai adus pe noi si, căzând noi, iarăsi ne-ai ridicat si nu Te-ai depărtat, toate făcându-le până ce ne-ai suit la Cer si ne-ai dat  Impărătia ta ce va să fie. Pentru toate acestea, multumim Tie si Unuia Născut Fiul Tău si Duhului Tău celui Sfânt, pentru toate pe care le stim si pe care nu le stim; pentru binefacerile Tale cele arătate si cele nearătate, ce ni s-au facut nouă. Amin.

Preot Ioan

marți, 21 martie 2017

CURAJUL DE A FI CREȘTIN

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


de Preot Sorin Croitoru

Îți trebuie curaj de vrei să fii creștin,
Căci Însuși Domnul nostru zicea că-i drum de chin,
Tot El spunea că-'n Rai nu-i loc pentru fricoși,
Ci "locul cel de veci" e-un loc de curajoși!

Curajul de a zice: "Iisuse, am greșit!",
Curajul de a plânge în colțul tău smerit,
Curajul de a face, curajul de a cere,
Curajul de-a răbda în foame și durere.

Curajul de-a avea mărețe idealuri,
Curajul de-a pluti pe ale vieții valuri,
Curajul de a merge și singur înainte,
Curajul de-a nu crede în tot ce-ți vine-'n minte,

Curajul de-a ierta, chiar dacă "n-ai pe cine",
Curajul de a face pe lângă rău, și bine,
Curajul de a spune: "Nu merit nici ce am!",
Curajul de a-i pune acestui trup un ham,

Curajul de-a-'nfrâna pornirile trupești,
Curajul de-a respinge iubirile prostești,
Curajul de a-ți spune cu hotărâre: "Nu!",
De-a accepta că lumii nu-i ești buricul tu!

Curajul de-a-'mpărți din codrul tău de pâine,
Știind că Tatăl nostru te va hrăni și mâine,
Curajul de a spune când altul nu mai poate,
Căci îl zdrobește crucea: "Tu nu ești singur, frate!",

(Și o să vezi, creștine, că vei putea să duci
De vei avea curajul, deodată.. două cruci!),
Curajul de a râde, curajul de a plânge,
Curajul de-a-L iubi pe Domnul pân' la sânge,

Curajul ca-'n pustiul de ură și-'mpietrire
Tu să rămâi o oază de pace și iubire,
Curajul ca în marea de neagră neștiință,
Ca farul cel de noapte să răspândești credință!

Curajul de-a iubi când mulți nu mai iubesc,
Curajul de-a fi înger când mulți se îndrăcesc,
Curajul de-a fi tare, când mulți de frică pier,
Curajul de-a privi în liniște spre cer!

A fi al lui Hristos când nimeni nu mai crede,
Curajul de-a vedea când nimeni nu mai vede,
A fi curat în viață când lumea e murdară,
A fi un Rai în tine, chiar de-i un iad afară!

Curajul de-a-'nțelege Divina Rațiune
În binele din lume, în lucrurile bune,
În Universul mare, cu legile-i nescrise,
În pâinea ce hrănește atâtea guri deschise..

Această viață scurtă ni-i dată ca să fie
O luptă curajoasă în drum spre veșnicie.
La Dumnezeu în ceruri cununile-'s gătite:
De Însuși Creatorul au fost împodobite!

Cel ce a zis: "Să fie!", și toate s-au făcut,
Iar pe Adam și Eva i-a plăsmuit din lut,
Acela ne așteaptă cu bunătăți cerești
În Raiul desfătării, cu cetele-'ngerești!
amin

POCAINTA IMPĂRATULUI MANASE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


Manase, imparatul evreilor, din Vechiul testament a facut atatea pacate inaintea lui Dumnezeu cum nu a mai facut nimeni asemenea lui. Timp de 52 de ani a facut cu sila un popor intreg sa se inchine la idoli si diavoli, silindu-l sa se lepede de Dumnezeu. Si s-au departat de Dumnezeu si el si copiii lui si toata familia.
Iar pe cei ce nu voiau sa se inchine la idoli si sa aduca juertfa dracilor, ii omora cu cele mai crancene chinuri.
Deci, acest imparat a facut atatea pacate, incat nu se poate spune. Dar, Preasfantul Dumnezeu, ca sa-Si arate adancul milostivirii Lui, si mila Lui care nu are margini, l-a adus pe Manase la pocainta prin judecatile Sale. Cum ?
Acest imparat, desi era asa de rau, se tragea din neam bun. Tatal sau, Iezechia, imparat placut lui Dumnezeu a trait in timpul Proorocului Isaia.
Cred ca el s-a rugat lui Dumnezeu, sa-l intoarca pe fiul sau, care se indepartase de Facatorul cerului si al pamantului. Si cum l-a intors Dumnezeu ?
Vazand Dumnezeu rautatea si necredinta lui Manase si atata intunecare la minte, incat nu numai el s-a indepartat de Dumnezeu, ci si un popor intreg a fost adus in calea pierzarii, silit sa se lepede de Dumnezeu, atunci El, Care stie cum sa aduca pe fiecare la pocainta, i-a pus zabala si frau, cum spune in Psaltire : Cu zabala si cu frau, falcile lor vei strange, ale celor ce nu voiesc sa se apropie de Tine.
Asa a patit si acel imparat. Ca daca il lasa Dumnezeu asa, niciodata nu se pocaia. Dar a trimis Dumnezeu pe boierii imparatului Asud din Babilon cu mare ostire si au robit Ierusalimul, luand pe imparatul Manase rob. L-au legat si l-au pus intr-o cusca in care nu putea sta in picioare. Era legat ca un belciug, cu capul la picioare, cu doua lanturi de arama. Si l-au bagat in cusca aceea, in care nu putea sa ridice capul, decat sa stea numai asa, legat in forma de belciug rotund.
Imparatul Asud a crezut ca va trai o saptamana sau cateva zile si ii dadea mancare de doua ori pe saptamana, numai paine de tarate si apa.
Imparatul Babilonului tot intreba pe slugile lui :
- Nu a murit imparatul Manase ?
Iar ei raspundeau :
- N-a murit, Maria Ta. Este inca viu si se misca in cusca aceea ! Mare lucru !
Si a trait imparatul in acea cusca, legat cu lanturi, nu o saptamana, nu o luna, nu zece luni, ci sapte ani si ceva.
Si era infricosata minune sa vezi legat un om cu capul la picioare, sa-i dai putina apa si paine de tarata de doua ori pe saptamana si inca sa mai supravietuiasca.
Acest imparat de la care Dumnezeu nu a voit sa ia scanteia de viata din el, dupa atatea chinuri si necaz si canon ce avea acolo in aceste scarbe mari, ramasese numai pielea si oasele. Ganditi-va ce era acolo. Atunci el si-a adus aminte de Dumnezeu si a zis : " M-a adus Dumnezeu in acest chin si canon, pentru ca L-am maniat si m-am intors de la El si am silit si poporul lui Dumnezeu sa jertfeasca la idoli !"
Se gandea in inima lui : " Daca m-a tinut Dumnezeu cu zile pana acum, oare ce vrea El de la mine ? Sigur ca vrea mantuirea mea !"
Atunci, din adancul inimii, a inceput sa suspine, sa verse lacrimi si cu vapaie de foc se ruga lui Dumnezeu : "Doamne, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac si al lui Iacov, Dumnezeul cerului si al pamantului ! Doamne, Dumnezeule, daca Tu ai facut mila cu mine sa nu mor eu atatia ani si sa stau in lanturile acestea grele si sa mai fie viata in mine, se vede ca Tu astepti sa ma intorc la Tine.
Deci, Doamne, Dumnezeul meu, nu pot pleca genunchii mei, nu pot sa plec fruntea la pamant pentru ca sunt impilat de lanturi grele de fier si de arama, care ma trag si ma tin ca un belciug, cu capul la picioare si nu pot sa ma rog Tie.
Nu pot sa fac metanii, nu pot sa cad cu fata la pamant, pentru ca sunt asa legat. Ci, te rog, Doamne, Dumnezeule si imi plec genunchii inimii mele; adu-ti aminte, Doamne, ca daca Tu vei face mila cu cei drepti, nu-i nici o minune. Tu nu ai pus pocainta lui Avraam, lui Isaac, lui Iacov si semintiei lui celei drepte, ci ai pus pocainta asupra pacatosilor.
Deci, Doamne, Dumnezeule, daca ai sa faci mila cu mine, daca ai sa cauti Tu in inimi, daca ai sa ma ierti pe mine pentru pacatele care covarsesc nisipul de pe malul marii, atunci are sa se cunoasca, Doamne, cat de negraita este mila Ta si cat de neajunsa de minte bunatatea Ta ... "
Asa rugandu-se el din adancul inimiilui si varsand siroaie de lacrimi cu durere mare in acel chin in care era, Preasfantul Dumnezeu si-a adus aminte de dansul si a dat in gand acelui imparat, pe nume Asud, sa-i dezlege acele lanturi si sa-l scoata din cusca, din acea carcera.
Cand l-a scos, din cauza ca a stat legat cu lanturi de picioare, l-au dat de-a dura si mergea ca un cerc. Oasele se facusera rotunde si nu se putea intinde deloc. Ganditi-va ce jale era acolo sa vezi un om facut in forma de cerc, numai pielea si oasele, si sa-ti fie mila de el. Ganditi-va ce jale era acolo !
Si au inceput a plange paganii din Babilon, zicand : " Mai exista viata in omul acesta ? Este fiinta de om acesta ? "
Atunci l-au lasat liber si au inceput sa-l hraneasca cate putin, sa-l ingrijeasca, si in timp de cateva luni s-a ridicat pe picioare. Si nu numai ca s-a ridicat si s-a facut sanatos, dar imparatul Babilonului a spus : " Dumnezeul lui, Caruia se inchina, l-a iertat pentru asa de mare pocainta ". Si l-a trimis inapoi imparat la Ierusalim !
Manase a venit iar imparat si a adus pe poporul lui la inchinarea lui Dumnezeu, facand fapte bune, pe cat a putut pana la sfarsitul vietii si apoi a scris rugaciunea aceea mare, pe care o zicem la Pavecernita Mare, numita rugaciunea lui Manase, imparatul iudeilor.
Ati vazut intelepciunea lui Dumnezeu ? Ati auzit ce face Dumnezeu ? Dintr-un imparat pagan, ale carui pacate covarsisera stelele cerului si nisipul marii, a facut iarasi imparat si sfant, pentru ca s-a pocait din adancul inimii, a varsat lacrimi de foc si a fost chinuit atatia ani, cu atata post si cu atata chinuire si durere ! Totusi el nu si-a pierdut nadejdea in mila lui Dumnezeu.
Parintele Cleopa

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!

Arhivă blog

https://www.diigo.com/

Postări populare

PENTRU VIZITATORI

PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

BIBLIA ORTODOXĂ

BIBLIA ORTODOXA AUDIO