… FĂRĂ HAR ȘI FĂRĂ GLUME, CE S-AR FACE BIATA LUME? …

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




 Bucuria mea, cuminte sau păcătos, bun sau rău, vesel sau trist, filmul vieţii tale, rulează clipă de clipă, în premieră..., doar o singură dată. E atât de scurtă viața încât o putem asemăna unei adieri de vânt. Acum ai totul, mâine poți să nu mai ai nimic, așa că, iubește-i pe cei care te iubesc și pe cei care te urăsc, alungă supărarea, șterge lacrimile și fă loc zâmbetului și bucuriei de a trăi. Nu uita că suntem simpli trecători prin viață. "Viața este ca și roua, Ca un vis înșelător, Repede se ia perdeaua, Către veacul viitor! Viața este trecătoare, Trecători suntem și noi, Doar ce adunăm în suflet, Când plecăm, luăm cu noi!"

Timpul, este "MONEDA VIEŢII TALE", de care dispui și de aceea bucură-te de fiecare clipă de viață: "M-am întâlnit azi-dimineață, Voios, cu înc-o zi din viață, Și fiind nespus de fericit, Lui Dumnezeu i-am mulțumit!" Primim toți de la Dumnezeu, Zile în dar, și tu, și eu, Deci, oricare zi să ne fie, Mereu, prilej de bucurie!!!" 

De aceea ne poruncește Sfântul Apostol, Pavel: "Bucurați-vă pururea întru Domnul. Și iarăși zic vouă, bucurați-vă!" (Filipeni 4:4). Sfinții Părinți ne îndeamnă să avem: "FAȚA VESELĂ-N NECAZURI!", fiindcă, dacă plângem sau dacă râdem, necazul rămâne același, iar ziua de astăzi, mâine nu va mai fi. Și pentru că TRISTEȚEA ESTE MOARTEA SUFLETULUI, te rog să nu uiți aceste minunate cuvinte: "Nu ești învins cât timp credința, 

Nu ți-ai schimbat și nu ți-ai stins, Credința, iarăși te ridică, Poți fi căzut, dar nu învins!" Iar eu vă spun așa: "FĂRĂ HAR ȘI FĂRĂ GLUME, CE S-AR FACE BIATA LUME?". 

Cum adică, "FĂRĂ HAR"? Adică, fără Harul Duhului Sfânt, pe care-l primim prin Sfintele Taine.

 Cum adică "FARĂ GLUME"? Adică FĂRĂ glume, din cele de bun gust, care pot descreți fruntea.

 Doamne, ajuta inimii mele, SĂ TE DOREASCĂ, dorindu-te, SĂ TE GĂSEASCĂ, găsindu-TE, SĂ TE IUBEASCĂ și iubindu-TE, SĂ ÎNCETEZE A MAI PACĂTUI, fiindcă, doar împlinind porunca iubirii lui Dumnezeu, a aproapelui și neapărat a vrăjmașilor noștri, vom ajunge în PORTUL NEPĂTIMIRII şi la LIMANUL MÂNTUIRII sufletelor noastre! 

                                                                          Amin și Aliluia!
                                                                      Preot Ioan .

. UMPLETI-VA DE FIORUL RUGACIUNII ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




Bucuria mea, Sfantul Parinte, Paisie Aghioritul ne spune cat se poate de clar: "Oamenii departati de Dumnezeu sunt cei mai nefericiti din lume si in viata aceasta, si in cea viitoare, cea vesnica." Iar Ioannis Romanides zice si el asa: "Daca omul nu-L vede pe Hristos in aceasta viata, cel putin prin simtirea duhovniceasca, nu-L va vedea pe Tatal, adica, Lumina lui Dumnezeu, nici in cealalta viata." Dar crestinul ortodox, traitor cu adevarat al credintei se va ruga cu smerenie, asemenea Sfantului Parinte, Efrem Sirul: "Doamne, Dumnezeul meu, ma rog sa biruiasca bunatatea Ta, rautatea cea dintru mine, sa biruiasca lumina darului Tau, intunericul cel dintru mine!" Cat de minunat este cuvantul de invatatura al Sfantului Parinte, Teofan Zavoratul: "Ingrijiti-va, in tot chipul, a intra cat se poate de des in voi insiva, in camara voastra launtrica, si acolo sa stati, in singuratate, doar inaintea lui Dumnezeu." Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse! Miluieste-ma, Maica Luminii! 

Sfantul Parinte, Gheorghe Calciu Dumitreasa, ne indeamna si el asa: "As vrea sa nu incetati sa va rugati. As vrea sa intelegeti ca daca exista vreo protectie care se intinde peste societatea umana, peste tara noastra, aceasta este puterea rugaciunii. Sa nu faceti o rugaciune de rutina – puneti-va in miscare inima, UMPLETI-VA DE FIORUL RUGACIUNII." Sfantul Parinte, Arhimandritul Zaharia Zaharou, ne explica faptul ca:" In ispite si in necazuri, nu noi suntem cei care intocmim planurile, nu noi ne alegem crucea, ci primim acea cruce pe care atotinteleapta pronie a lui Dumnezeu a randuit-o pentru noi. Numai Domnul stie cat de mica sau cat de mare este crucea de care avem nevoie. Si ne va da tocmai acea cruce care este cea mai potrivita si mai trebuincioasa pentru a ne desprinde de toata alipirea patimasa din viata aceasta trecatoare, ca sa alergam dupa Hristos cu inima sloboda. Fireste, ne rugam ca Dumnezeu sa ne izbaveasca de suferinta si sa ne dea un sfarsit cu pace si fara durere, dar daca necazurile vin asupra noastra, atunci le vom duce pe toate cu puterea Duhului lui Dumnezeu. Si sa nu uitati sfatul Sfantului Parinte, Ilie Cleopa: "O mica candeluta sau lumanarica sa aveti aprinsa la Maica Domnului si o sa vedeti ajutor de la ea". Sfantul Parinte, Nicolae Velimirovici, zice asa: "Necredinciosii tremura la gandul mortii, deoarece socotesc ca moartea este deplina disparitie a vietii. Multi credinciosi, iarasi, se tem de moarte deoarece cred ca nu si-au incheiat indatoririle lor in lumea aceasta, nu i-au asezat pe copii la locurile lor, sau n-au dus la bun sfarsit ceea ce au inceput. Chiar si unii oameni Sfinti s-au temut de ceasul mortii. 

Cand ingerii au coborat ca sa-l ia pe Sfantul Sisoe, acel inger în trup se ruga sa-l mai lase putin in aceasta viata, ca sa se caiasca si sa se pregateasca pentru viata cealalta. Prin urmare, Sfintii nu se temeau de moarte, ci de Judecata lui Dumnezeu care urmeaza dupa moarte. Insa ne asteapta o frica constienta si indreptatita pe care au simtit-o chiar si sufletele Sfintilor in fata mortii. Aceasta nu este frica de moarte, ci, teama de a nu fi pregatiti pentru viata viitoare, o frica legata de necuratia sufletului, pentru ca cei necurati nu-L vor vedea pe Dumnezeu, nici in viata adevarata, nici in Imparatia cerurilor."

Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze! Har si pace sufletului tau! Amin si Aliluia!
Preot Ioan