DUMNEZEU, APROAPELE si VRAJMASII

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, porunca iubirii este clara: Sa iubim pe Dumnezeu si pe aproapele ca pe noi insine. Cand spunem insa aproapele, aici sunt cuprinsi si vrajmasii nostri. Sfantul Macarie Egipteanul zice: "Orice ar iubi cineva din lumea aceasta, ii ingreuiaza mintea, i-o stapaneste si nu-i ingaduie sa se ridice. O orbire totala apasa asupra oricarui suflet care nu este nascut de sus, care nu s-a ridicat cu mintea intr-o alta lume, asa precum este scris: “Salasul nostru este in Ceruri!”. Aceasta este deosebirea intre crestinii ortodocsi si lumea pacatoasa.

 Crestinii ortodocsi, au mintea si gandurile la Dumnezeu, in timp ce lumea le are la poftele si interesele sale materiale. Dupa lupte grele, dupa multe suferinte, ispite si incercari, cernuti in sita diavolului cu inversunare, crestinii adevarati ajung la adevar, la pace, la cumintenie, la statornicie, la liniste. Se cuvine, dar, ca noi sa ne departam de deprinderile cele rele pe cat ne este cu putinta; sa uram lucrurile cele desarte si inselaciunile lumii, sa ne intoarcem de la cugetele cele viclene si sa ne alipim totdeauna si pe cat ne este cu putinta de Domnul. 

Iar El este gata sa ne dea ajutorul Lui. Este milostiv si datator de viata, vindeca dureri care nu se vindeca si da mantuire celor ce-L cheama si se intorc la El." Iar Sfantul Parinte, Siluan Athonitul ne spune asa: "Cine iubeste pe Domnul, acela isi aduce aminte intotdeauna de El, iar aducerea aminte de Dumnezeu naste rugaciunea."


                                                                                                                                Amin si Aliluia!
                                                                                                                                Preot Ioan .

ATÂTA DRAGOSTE DE NOI..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

de Preot Sorin Croitoru

Atâta dragoste de noi,
Să lași Tu slava-Ți infinită,
Să lași Tu cerul Tău cel sfânt
Și să străbați într-o clipită

Atât amar de Univers,
Atâtea spații siderale,
Atâtea mii de galaxii
De mila creaturii Tale,

Să Te cobori în chip smerit,
Să vii în cea mai mare taină
Și să Te-mbraci în trup de om
Ca într-o minunată haină,

Să-Ți însușești în mod deplin
A noastră omenească fire
Ca mai apoi, prin rana Ta
Să vindeci biata omenire,

Cu sângele-Ți dumnezeiesc
Să speli rușinea și păcatul,
Cu Crucea Ta, sfințit altar,
Să îl zdrobești pe necuratul..

Atâta dragoste de noi,
Să lași Tu cerul luminos,
Să lași Tu Sfintele Puteri
Și să devii Iisus Hristos,

Ca mai târziu să fii legat,
Scuipat în față și lovit,
Bătut cu bice ca un hoț,
Încununat cu spini, hulit,

Să le înduri tăcând, ca noi,
Copii orfani în pribegie,
Să ne întoarcem în sfârșit
În cerul sfânt pe veșnicie..

Iisuse-al meu, mai e puțin
Și Te vei naște-n staul iară,
Din nou va bate pe la uși
Preasfânta Maică și Fecioară,

Din nou păstorii vor afla
Că Te-ai născut, și-or să se-nchine,
Din nou trei crai din Răsărit
Cu daruri vor veni la Tine,

Iar eu cu lacrimi voi cânta
Ca-n fiecare an colinde
Despre îmbrățișarea Ta
Ce lumea-ntreagă o cuprinde..

(05 decembrie 2024)