CUVINTE DE PATERIC ATHONIT

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Încercări şi ispite

La întrebarea:

,, De ce îngăduie Dumnezeu ca oamenii drepţi şi virtuoşi să sufere de boli grele?”, bătrânul Epifanie răspundea:

 
,,Pentru a se curăţi de micile rădăcini ale patimilor şi pentru a primi o coroană mai mare în cer. Dacă Dumnezeu a îngăduit ca Fiul Său prea-iubit să sufere şi să moară pe Cruce, ce-am putea zice noi oamenii care, oricât de sfinţi am fi, avem povara şi întinăciunea păcatelor?”

 
Bătrânul adăuga câteva lucruri importante şi utile pentru toţi:

 
,,Suferinţele ne purifică. Omul este cu adevărat el însuşi în suferinţă; în bucurie se schimbă, devine altul. Dar în suferinţă, el devine realmente el însuşi: se apropie de Dumnezeu, îşi resimte slăbiciunea sa. În glorie şi bucurie se crede buricul lumii, centrul universului, dacă vreţi. Eu şi nu altul! În mijlocul suferinţelor şi chinurilor, dimpotrivă, îşi dă seama că este o furnică neînsemnată în univers, că depinde absolut de Creator, şi Îi cere ajutorul şi ocrotirea. Noi toţi care am trecut prin suferinţe sufleteşti şi trupeşti, ştim bine că nu ne-am rugat niciodată aşa bine ca şi când zăceam pe patul suferinţelor sau când eram încercaţi în sufletul nostru. Dimpotrivă, cânt totul merge bine, uităm de rugăciune, de post, şi de multe alte lucruri.

Iată de ce îngăduie Dumnezeu suferinţa”.

SA POSTESTI CEL PUTIN MIERCUREA SI VINEREA IN TOATA VIATA TA!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, postul este vechi si incepe odata cu omul. Este prima porunca de stapanire de sine, data in Rai. Sfantul Parinte, Ioan Gura de Aur, zice: “Daca postul a fost necesar in Rai, cu atat mai necesar este in afara Raiului”. Chiar si Iisus Hristos a postit 40 de zile si 40 de nopti pe muntele Quarantania, si El este pilda de viata pentru noi. 

Esti crestin ortodox?

 Atunci totdeauna, sa postesti, CEL PUTIN, miercurea si vinerea, fiindca miercuri, Hristos a fost vandut, iar vineri a fost rastignit.

 Postul este izvor de sanatate si pricina de mantuire! Cine nu tine post macar miercurea si vinerea este batjocorit de diavoli prin necazuri, ispite, suferinta..., iar dupa moarte nu-L va putea vedea pe Dumnezeu. Prin POST ne pregatim pentru spovedanie.

 Prin SPOVEDANIE, ne pregatim pentru impartasanie. Prin IMPARTASANIE, ne unim cu Dumnezeu si El cu noi. IN TINERETE POTI (sa postesti), DAR NU VREI; IAR LA BATRANETE O SA VREI, DAR N-O SA MAI POTI! 

Sfantul Parinte, Teofilact al Bulgariei zice:,”Mare arma este postul impotriva ispitelor, dupa cum desfatarea de mancaruri este inceputul a tot pacatul”. Intrebat fiind despre post, Domnul nostru, Iisus Hristos, le-a spus fariseilor si carturarilor: “Vor veni zile CAND MIRELE SE VA LUA DE LA EI; atunci VOR POSTI” (Luca 5:35), adica, dupa Inaltarea Lui la Cer, ucenicii vor posti! “Post usor cu iertaciune, Presarat cu fapte bune, Si la toate s-avem frane, 

De la ochi pana la mana, Trupul sa se subtieze, Sufletul sa invieze, Sa se-nalte cat mai sus, Unde nori si vanturi nu-s, Rupti de cele pamantesti, Sa prindem aripi ceresti!” 

Sfantul Parinte, Simeon Noul Teolog, zice asa: 

“Sa postim? Desigur, sa postim, ca sa oprim pornirile trupului si sa ne inmuiem inimile”. 

                                                                                     Amin si Aliluia!
                                                                                         Preot Ioan .