PUSTNICUL si DIAVOLUL

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig 

Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, se spune ca unui pustnic aratandu-i-se diavolul intr-o noapte, a inceput sa-i insire pacatele: “Ai facut asta si asta, aceia si aceia, vai de sufletul tau!”

 - Numai atata, a intrebat pustnicul? 

- Ba, ai mai facut si altele, multe si destule, ca sa ai parte de focul iadului nostru! 

- Te rog – i-a zis pustnicul – scrie-mi-le pe o hartie, ca sa nu le uit! 

Cand au fost gata, pustnicul lua hartia de la diavol, facu peste ea semnul Sfintei Cruci şi scrise cuvintele: „Achitate prin Scump Sangele Domnului Iisus Hristos!”, apoi i-a intins-o diavolului, spunandu-i: „Mi-ai dat nota, poftim aici chitanta!”. Atunci, crapand de furie si de necaz, diavolul indata s-a facut nevazut.

In fiecare zi, si noi facem o foarte lunga “nota de pacate”, sa cautam insa “sa o achitam” cat mai repede cu putinta, prin Taina Sfintei Spovedanii. Si daca unii ne vor lua in ras, ca mergem duminica la Sfanta Biserica, ca postim, ca ne rugam, ca ne spovedim si ne impartasim, noi sa-i iartam si sa ne rugam pentru ei, fiindca, SUNT IN INSELARE! “Pentru unii, nu valorezi nimic, Pentru altii, esti un infinit, Pentru unii, esti ghimpe si durere, Pentru altii, esti iubire si placere, Pentru unii, esti neinteresant, Pentru altii, esti de neuitat, Tu omule, sa fii in fata lui Dumnezeu ca o floare, Fiindca, ceea ce esti in fata oamenilor moare, Cauta sa placi lui Dumnezeu, Pentru ca oamenii, oricum te vor judeca mereu”. 

                                                                                                             Amin si Aliluia!
                                                                                                                  Preot Ioan .

CUVANT de INVATATURA despre VESNICIA RAIULUI sau VESNICIA IADULUI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

🙏 Bucuria mea, omul - faptura aleasa si unica a lui Dumnezeu, un amestec de pamant si cer, se naste pe pamant si intr-o zi moare trupeste. Mandria, slava desarta si trufia, il umfla pe om ca basica din pasat, pana cand intr-o zi moare si piere. Ultima sau ultimele clipe ale vietii noastre, sunt definitorii pentru vesnicia care ne asteapta: VESNICIA RAIULUI sau VESNICIA IADULUI. Cu alte cuvinte, in ce ne va gasi Dumnezeu, in aceea ne va judeca. In timpul unei exorcizari in Sfanta Manastire Brancoveni de langa Slatina, am auzit cu urechile mele, cand diavolul dintr-o tanara indracita, ii zicea cu o voce ca un grohait: ,,DRACUIE si MORI!, DRACUIE si MORI!, BLESTEAMA SI MORI!, BLESTEAMA SI MORI!”. 

            Asta inseamna ca daca cineva dracuie, injura, blesteama, si apoi moare (nemaiapucand sa se spovedeasca) asa va ramane si in vesnicie. In schimb, daca cineva moare rostind rugaciunea lui Iisus, atunci, Domnul va fi langa sufletul aceluia si asa va ramane in vesnicie. Daca un om isi da duhul in timp ce repeta rugaciunea: „Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!” – va fi nedespartit de Maica Domnului. Iar cel ce nu mai poate scoate nici un cuvant, dar in tot rastimpul vietii sale s-a nevoit sa deprinda aceasta rugaciune catre Iisus, sufletul sau o va repeta pentru el atunci cand se va afla pe patul de moarte. In ce stare se afla sufletul cand paraseste trupul, in aceeasi stare va ramane pentru totdeauna si intr-aceea va fi si judecat. 

          Dupa moarte, nu mai este pocainta. Sufletul adormit nu mai poate face nimic pentru el insusi. Rugaciunea sa nu se mai aude inaintea lui Dumnezeu. Singura sa alinare in muncile si in intristarea cea vesnica mai ramane doar rugaciunea si milostenia celor vii, ramasi in urma sa pe pamant.
Preot Ioan 🛎.