NU TE FĂ STĂPÂNUL UNEI BOLI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Mulți oameni au obiceiul de a spune - sunt diabetic - sau - sunt hipertensiv - și așa mai departe....
Atunci când spui "eu sunt", atunci îți însușești boala, faci din ea o parte din tine, ea devine identitatea ta.
Un alt exemplu clasic pe care majoritatea oamenilor îl au, este obiceiul de a spune :
"Sufăr de..."
Aceasta este o afirmație extrem de dăunătoare.
Asociați suferința cu boala dumneavoastră. Prin aceasta, vă invitați în mod constant la suferință (îți ceri osî́ndă).
CE AR TREBUI SĂ SPUI?
Trec prin starea de diabet sau hipertensiune.
Când spuneți că treceți prin această condiție, înseamnă pur și simplu că vă aflați într-o călătorie care, în cele din urmă, se va încheia.
Prin adăugarea cuvântului condiție, spuneți că vă veți face bine.
DE CE ESTE IMPORTANT?
Cuvintele au putere.
Cuvintele poartă vibrații.
Aceste vibrații sunt conectate direct la subconștientul tău.
Devii ceea ce spui.
Manifestarea are loc pe baza a ceea ce hrănești subconștientul tău.
Atunci când gândurile pozitive, cuvintele pozitive și acțiunile pozitive alimentează subconștientul, acesta se manifestă în situații pozitive.
Mă vindec, sunt deja vindecat, lucrez la sănătatea mea.
Pace în inimile voastre Cuvântul poartă o mare putere.(a se vedea articolul "La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul")

Motivul pentru care se întâmplă aceasta este că oamenii nu apreciază cuvintele.
Pentru unii oameni cuvântul nu reprezintă decât o vorbărie goală, o înșiruire de sunete ascultate doar de ei, lamentări considerate a fi comunicare. 

sursa

Isaia Berzunti

Lupta pentru păcate...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

*Nu este destul să lupţi doar împotriva păcatelor mari, ci e nevoie să te lupți chiar şi împotriva celor mai mici gânduri rele *

“Cel care se crede pe sine că este drept, pentru că nu este desfrânat, n-a omorât şi n-a furat, nici n-a înşelat pe nimeni, acesta se rătăceşte grozav. Nu numai acestea sunt păcate, ci încă multe altele, care ne împiedică de la mântuirea sufletului. Toate gândurile ascunse de mândrie, de necredinţă, de îndoială, de invidie, de gelozie, de curiozitate, de ipocrizie, de poftire, toate acestea sunt păcate, şi cine nu le are?! Cine a scăpat definitiv de ele? Să luptăm, deci, permanent împotriva acestor gânduri care ne vin de la cel rău. Egoismul, în general, iubirea de sine, acesta este marele păcat ascuns al sufletelor noastre. Amorul propriu, interesul propriu omoară viaţa sufletului nostru. Cine este acela care se jertfeşte pentru altul, care munceşte pentru altul, care dăruieşte tot ce are altuia? (...)

Nu este destul să lupţi doar împotriva păcatelor mari, a celor grave, ci e nevoie să te lupți chiar şi împotriva celor mai mici gânduri necurate. Un singur gând greşit va roade ca un vierme mintea omului şi sufletul se va strica pe nesimţite. Cel care se plânge de slăbiciune, susţinând că puterea satanei este mai mare şi-l stăpâneşte pe om definitiv, acela Îl face pe Dumnezeu nedrept.”

Sfântul Macarie Egipteanul, Pocăința sau întoarcerea la Dumnezeu