Icoana Maicii Domnului

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                   

"Ne povestea un batran ca spunea avva Teodor Iliotul ca era in muntele Maslinilor un calugar care sihastrea zavorat, mare luptator in nevointele calugaresti. Dar il chinuia pe el demonul curviei. Intr-o zi, pe cand il muncea diavolul mai tare, a inceput batranul sa se vaite si sa spuna demonului:

- Pana cand n-ai sa-mi dai pace? Du-te de la mine ca ai imbatranit odata cu mine!

Demonul i se arata in fata ochilor spunandu-i:

- Jura-mi-te ca n-ai sa spui nimanui ceea ce iti voi spune si n-am sa te mai chinui!

- Ma jur! Si s-a jurat batranul, pe Cel ce locuieste in ceruri ca n-are sa spuna nimanui din cele ce i se vor spune.

Atunci dracul i-a spus:

- Sa nu te mai inchini acestei icoane si n-am sa te mai chinui.

Icoana avea chipul Stapanei noastre Nascatoare de Dumnezeu Maria, purtand in brate pe Domnul nostrum Iisus Hristos.

- Lasa-ma, a spus calugarul dracului, sa ma gandesc.

A doua zi a venit acolo avva Teodor eliotul, care traia pe atunci in lavra Faran, care ne-a si povestit aceasta intamplare. Calugarul i-a povestit lui totul. Batranul a spus monahului:

- Intr-adevar, avvo, ai fost inselat, ca ai jurat. Dar bine ai facut ca mi-ai spus. Ti-i mai de folos sa nu ramana in tinutul acesta femeie desfranata la care sa nut e duci, decat sa tagaduiesti ca nu te inchini Domnului Iisus cu Maica Sa.

Dupa ce l-a sprijinit si l-a intarit cu multe cuvinte, avva Teodor a plecat spre locul lui.

Dracul se arata din nou monahului si-i spune:

- Ce-nseamna asta calugare? Nu mi-ai jurat ca nu spui nimanui? Pentru ce ai spus totul celui care a venit la tine? Iti spun calugare ca in ziua judecatii ai sa fii judecat ca ti-ai calcat juramantul.

Monahul i-a spus:

- Ca m-am jurat si mi-am calcat juramantul o stiu. Stiu ca am calcat juramantul facut pe Stapanul si Facatorul meu, dar pe tine nu te ascult. Tu vei fii cel care ai sa fii osandit ca rau sfatuitor si ca pricinuitor al calcarii juramantului."

Limonariu

CAPITOLUL 45

DESPRE UN CALUGAR CARE S-A ZAVORAT PE MUNTELE MASLINILOR SI DESPRE INCHINAREA LA ICOANA MAICII DOMNULUI

SURSAhttps://www.facebook.com/gica.ciuca

Dracul curviei

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Un frate s-a luptat de dracul curviei şi s-a întâmplat să treacă printr-un sat al Egiptului unde a văzut o femeie frumoasă, care era fata preotului elinilor. Văzând-o, s-a rănit cu dânsa. Apoi mergând a zis tatălui ei: dă-mi-o de soţie! Iar el răspunzând, i-a zis: nu pot să ţi-o dau, de nu mă voi înştiinţa mai întâi de la dumnezeul meu. Şi mergând către drac, l-a întrebat zicând: iată un monah a venit şi o cere pe fiica mea. Oare, să i-o dau? Şi a răspuns dracul: întreabă-l pe el dacă se leapădă de Dumnezeul lui, de botez şi de cinul călugăresc! Şi întorcându-se slujitorul păgân către fratele, i-a zis: te lepezi de Dumnezeul tău, de botez şi de cinul călugăresc? Iar el s-a făgăduit. Şi îndată a văzut că i-a ieşit din gură un porumbel şi a zburat la cer. Deci s-a dus slujitorul la drac şi i-a spus: iată, s-a făgăduit. Atunci i-a zis lui dracul: nu-i da fata de soţie că Dumnezeul lui nu s-a depărtat de la dânsul, ci încă îl ajută. Reîntorcându-se spurcatul slujitor, i-a zis fratelui: nu pot să ţi-o dau pentru că Dumnezeul tău cu tine este şi încă îţi ajută. Iar fratele auzind s-a umilit şi şi-a zis: dacă eu, ticălosul de atâtea bunătăţi învrednicindu-mă de la Dumnezeu numai pentru bunătatea Lui, m-am lepădat de Dânsul, de botez şi de cinul călugăresc, iar El încă îmi ajută şi nu s-a depărtat de mine, cum să nu fiu dator să alerg la Domnul şi să nădăjduiesc în bunătatea Lui cea nemărginită? Deci, revenind în sine, a ieşit în pustie şi mergând la un bătrân, i-a povestit acestuia întâmplarea. Şi i-a zis bătrânul: şezi cu mine în peştera aceasta şi posteşte trei săptămâni, adică câte două zile şi a treia zi dezleagă. Şi mă voi ruga lui Dumnezeu şi eu pentru tine. Şi s-a ostenit bătrânul pentru fratele şi L-a rugat pe Dumnezeu, zicând: mă rog, Doamne, dăruieşte-mi sufletul acesta şi primeşte pocăinţa lui. Şi l-a ascultat pe el Dumnezeu. După ce s-a împlinit o săptămână, a venit bătrânul la frate şi l-a întrebat: văzut-ai ceva? Iar el a răspuns: da, am văzut porumbelul sus, la înălţimea cerului, în dreptul capului meu. Şi i-a zis bătrânul: ia aminte de tine şi roagă-te lui Dumnezeu cu deadinsul! Apoi s-a dus. După ce a trecut şi a doua săptămână, a mers iarăşi bătrânul la fratele şi l-a întrebat zicând: văzut-ai ceva? Şi i-a răspuns: am văzut porumbelul aproape de capul meu. Poruncindu-i iarăşi bătrânul să fie treaz şi să se roage, s-a dus de la el. Apoi, după ce s-a împlinit şi săptămâna a treia, venind la el bătrânul, i-a zis: nu cumva ai văzut ceva mai mult? Iar el a răspuns: am văzut porumbelul că a venit şi a stătut deasupra capului meu şi am întins mâna să-l prind, iar el a intrat în gura mea. Şi auzind bătrânul a mulţumit lui Dumnezeu, spunând fratelui: iată, Dumnezeu a primit pocăinţa ta! De acum ia aminte de tine! Iar el a zis: de acum voi fi cu tine, părinte şi nu mă voi despărţi de tine până la moarte. Şi a petrecut după aceea fratele cu bătrânul nedespărţiţi.
(Pateric - Despre pocăin?ă)