CÂND DOAMNE...?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Suntem loviți de-o molimă ciudată
Ce n-are leacuri în spitale,
Țara-i vândută bucată cu bucată
De trădătorii josnici și de haimanale.

 
Ne vând copii și pădurea seculara
Și am ajuns ca vai de noi,
Românii-s slugi în propria lor țară
Împovărați de dări și de nevoi.

 
Iar legea nostră-i mult prea strâmbă
Că am ajuns iar vinovații de serviciu,
Și-ncolonati ca într-o lungă turmă
Ne îndreptăm smeriți spre locul de supliciu.

 
Când Doamne ne mai scapi de boală,
Când ne trezești din indolență ?
Nu sărăcia și foamea crudă ne omoară
Ci permanenta noastră somnolență.

 
Ne mor părinții singuri și uitați,
Copii lor s-au dus de mult în lume,
Și astăzi sunt simplii argați
Ce rătăcesc departe în țările străine.

 
Și după ani de muncă și de chin
Când se întorc să-și vadă mama,
Degeaba vin cu brațul plin,
Nu mai au cui să-mparta bunăstarea.

 
Părinții le-au plecat înlăcrimați,
S-au stins ca niște lumânări de ceară,
Ce-au ars lângă pereții afumați
În așteptarea lor în fiecare seară.

 
Ce cruntă molimă, cât de ciudată
De nici nu știi că ești bolnav,
Că de-ar durea măcar odată
Le-am pune sigur capetele-n ștreang.

 
autor...Dorin Dumitriu

CEARSAFURILE MURDARE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, mult mai judecam noi oamenii, mult si in mod gresit, fiindca, Judecatorul lumii este doar unul singur: Iisus Hristos! Iata o pilda minunata in acest sens: “O pereche recent casatorita, s-a mutat intr-un cartier foarte linistit. In prima dimineata din noua casa, in timp ce-si savurau cafeaua, femeia a observat, privind pe fereastra, o vecina care-si intindea cearsafurile in balcon. “Ce cearsafuri murdare intinde vecina noastra pe balcon! Cred ca are nevoie de un detergent mai bun, sau poate ar trebui s-o invat sa-si spele cearsafurile!”

Sotul ei a privit si a ramas tacut. Scena aceasta s-a repetat de fiecare data cand vecina intindea cearsafurile si rufele, in fiecare saptamana. Dupa o perioada femeia a ramas surprinsa, vazand intr-o zi ca vecina sa intinde cearsafurile, insa, foarte curate si i-a spus sotului ei: “Priveste barbate, in sfarsit femeia asta a invatat si ea sa spele rufele! O fi invatat-o o alta vecina?”

Sotul ei ii raspunse: “Nu draga mea, azi m-am trezit mai de dimineata si am spalat geamurile casei noastre!”

Si in viata este tot asa! Totul depinde de curatia ferestrei sufletului nostru, de curatia lentilelor ochelarilor prin care privim, prin care observam faptele. “Luminatorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tau curat, tot trupul tau va fi luminat” (Matei 6:22).

Si nu uita: Ce-ai vazut, n-ai vazut, ce-ai auzit, n-ai auzit! Ce-ai auzit sa nu crezi, iar ce-ai vazut sa crezi pe jumatate, fiindca, CEA MAI SCURTA CALE CATRE RAI, ESTE NU JUDECA!

Amin si Aliluia!

Preot Ioan .