ÎN ORICE RĂSĂRIT DE SOARE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

de Preot Sorin Croitoru

În orice răsărit de soare,
În orice-nsângerat apus
Eu văd cu bucurie mare
Un dar al Domnului Iisus!

În orice clar de lună plină,
În pâlpâirile de stea,
În întuneric și-n lumină
Văd mâna Lui în viața mea!

În briza de pe malul mării
Ce fața-mi mângâie ușor,
În valuri și-n mirosul sării
Îl văd pe El și Îl ador!

În blândul foșnet al câmpiei,
În izul fânului cosit,
Ba chiar și-n cântul ciocârliei
De multe ori El mi-a vorbit..

E ca și cum mi-ar zice: "Dragă,
Tu înțelegi iubirea Mea?..
Ți-am dat creația întreagă
Ca să te veselești de ea,

Dar ea e numai o oglindă
Spre care tu, privind mereu,
Să-nceapă-ncet să ți se-aprindă
Tânjirea după Dumnezeu!"

E ca și cum și eu I-aș spune,
De Domnul meu îndrăgostit:
"Am priceput, Iisuse bune,
Că ești în orice răsărit!

Prin tot ce e frumos în lume
Mi-ai arătat că mă iubești;
Slăvit să-Ți fie Sfântul Nume,
Izvor al milelor cerești"!
amin 

DOUĂ MÂINI CU RĂNI DE CUI!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

de Eliana Popa

Prea Curată Născătoare, Maica celor în durere,

În căușul palmei tale, strânge lacrimile mele!

Strânge multa mea durere și cu ea la Cer să urci,

De la Fiul Tău Prea Dulce, veste bună să-mi aduci!

Ieri pierdut eram pe Cale, rătăcit pe-un drum greșit,

Nu știam unde mă aflu, nici de unde am venit

Nu știam unde mi-e casa, nici nu cunoșteam Iubirea

Ce s-a Răstignit pe Cruce, să-mi aducă Mântuirea,

Nu stiam că locul ăsta, nu e locul meu pe veci!

Rătăceam prin întuneric... înotam în valuri reci.

Și când sufletu-mi, sărmanul, obosit, încet murea,

Am întins, Măicuță mâna la Milostivirea Ta!

Și-am simtit ca lângă mine s-a oprit un Călător,

Ce purta o Cruce-n spate și-avea lanțuri la picior

Și o frunte-nsângerată, de la rana unor spini

Împletiți într-o cununa, ce umbrea un chip senin.

Și-a întins cu duioșie, două mâini cu răni de cui,

Și m-a tras din valul morții și m-a strâns la pieptul Lui,

Și-un șuvoi de apă vie, am simțit că se revarsă,

Dintr-o rană mai adâncă, dintr-a Lui, străpunsă, coastă.

Mă inundă și pe mine și mă spală, și mă-nvie!

Și-mi sădește-n suflet pace și o sfântă bucurie,

Și m-așează și pe mine să pășesc în urma Lui,

Și Golgota vieții mele cu nădejde să o sui...

Și-am văzut că unde calcă și rămâne urma Sa,

Odrăslește și se-nalță floarea de ,,nu mă uita",

Și în locul unde cad picături din sfântul sânge,

Crini răsar și Îl îmbracă cu parfumul cel mai dulce!

Iar în urma Sa, Măicuța îi adună și-i așează

În cununi preaminunate pentru cei ce Îl urmează,

Pentru fiecare suflet ce pășește-n urma Lui

Pentru tine cel ce astăzi, drumul Crucii vrei sa-l sui!