OAMENI FĂRĂ BUCURIE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



de Eliana Popa

Oameni fără bucurie, deznădejdea îi apasă
Ca o lepră se întinde și la ei își face casă!
Și te-ntrebi de unde vine, și de ce nu vrea să plece?
Se așează peste suflet ca o iarnă grea și rece.

De la goliciunea minții, de la inima pustie,
Căci nu-și pun nădejdea-n Domnul, nici de El nu vor să știe,
Nici o dragoste din lume n-o sa umple acest gol,
Numai dragostea Acelui ce-i Atoate Ziditor!

Ni se pare că știm multe, dar de fapt nu știm nimic
Dacă nu avem credință suntem stele ce se sting.
Rătăcim neștiind Scriptura, nici puterea cea de sus,
Precum saducheii, care, ispitit-au pe Iisus.

Saduchei mai sunt și astăzi mai ales printre creștini
Ce-și dispretuiesc botezul, în biserici nu mai vin,
Nu mai știu a-și face cruce, nici nu vor.. le e rușine
Nu mai cred în Înviere, nici in Cel ce lumea ține!

Azi, cu cât mai mult adună cunoștințele mărunte,
Al lor suflet nu se-nalță.. vulturi sunt cu aripi frânte.
Și cu cât mai mult adună bogății nenumarate,
Cu atât sunt mai săraci și căzuti din cele 'nalte!

Mulți aleargă-ntreaga viață să-și găsească fericirea,
Și-alergând după iluzii, obosiți, se pierd cu firea!
Și se-afundă-n deznădejde, negasind ce-au căutat,
Ca-ntr-un cerc ce îi învârte, se-ntorc de unde-au plecat!

Griji adună-n suflet, omul, griji mai mici, sau griji mai mari.
Și le macină toti anii, de nu-s în credință tari,
De nu-și pun nădejdea-n Domnul și nu cheamă mila Sa,
Grijile vor fi mai multe și mai greu vor atârna!

Se va bucura de viață doar acela, care știe,
Să privească către Domnul și-n necaz,și-n bucurie,
Care știe că-l așteaptă cineva, acolo, sus
Care-a dus a lumii Cruce, Domnul nostru Sfânt, Iisus!

BINECUVANTARE si SFAT

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

            In aceasta saptamana care tocmai a inceput, Dumnezeu sa fie cu tine si nimeni impotriva ta! Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze si sa-ti daruiasca macar RABDARICA!

Iisus Hristos rastignit pe Sfanta Cruce, gol, parasit, ocarat de oameni a rabdat atatea cu bucurie Prea Sfanta, pentru noi, NEMULTUMITORII si NERECUNOSCATORII, iar noi ne plangem ca nu putem sa rabdam putina intristare, putina nedreptate, si putina durere.

La a doua Sa venire, Hristos ne va arata Patimile Trupului Sau, ca pe niste dovezi ale dragostei Sale pentru noi. Atunci, si noi ii vom arata inima noastra cea indurerata si insangerata de necazuri, suferite pentru dragostea Lui. Toti Sfintii au suferit mult. Nimeni nu s-a mantuit prin comoditate!

Cate nu au patimit mucenicii?

RABDAREA ABSOLUTA, o are doar Dumnezeu. Dar, daca tu nu poti avea: RABDAREA SFINTILOR, RABDAROI, RABDARE, atunci macar RABDARICA sa ai, si sa te rogi asa: Doamne, Doamne, cauta din Cer si vezi ispitele mele si curateste sufletul meu, ca sa fac voia Ta, ca Tu esti Dumnezeul meu.
                                                                                                                              Amin si Aliluia!
                                                                                                                                    Preot Ioan