DUMNEZEU este IUBIRE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                                                     https://babylenuta.blogspot.ro/

       Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu este revelatorul Sfintei Treimi. In Sfanta Treime exista iubirea desavarsita in vesnica comuniune: TATAL, FIUL si DUHUL SFANT. Iubirea presupune cel putin doua euri, doua persoane: unul care iubeste si celalat care primeste iubirea. Aceasta iubire, uneste cele doua euri, respectiv cele Trei din Sfanta Treime, dar fara a se confunda, pentru ca aceasta ar pune capat iubirii. Iubirea se continua prin raspunsul reciproc al celuilalt Eu. Numai prin Dumnezeu, care este UNUL IN FIINTA si INTREIT IN PERSOANE, Tatal, Fiul si Duhul Sfant, poate fi inteleasa notiunea de iubire. Sfantul Ioan Evanghelistul, Apostolul iubirii ne spune: “Dumnezeu este iubire si cel ce ramane in iubire, ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane intru el” (Ioan 4:16). Si pentru ca: “Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” (Ioan 3:16), inseamna ca trebuie sa iubim pe Dumnezeu, pe aproapele si pe vrajmasii nostrii, ca sa implinim porunca iubirii, aceasta porunca fiind piatra de bolta a crestinismului. Amin si Aliluia!
                                                                                                                                        Preot Ioan 🛎.

Pocăinta

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

          Pocăinţa - a se pocăi - înseamnă părere de rău, odată cu făgăduinţa de îndreptare a greşelilor săvârşite. Pocăinţa, Spovedania sau Mărturisirea păcatelor este una din cele 7 Sfinte Taine ale Bisericii, care constă în mărturisirea păcatelor la preotul duhovnic. A fost o pocăinţă şi o mărturisire care la oamenii maturi neîncreştinaţi până atunci preceda Sfântul Botez. Atât Sfântul Ioan Botezătorul cât şi Domnul Iisus Hristos şi-au început activitatea chemând la pocăinţă prin acelaşi îndemn: „Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor“ (Matei 3:2; Matei 4:17). Este şi o altă pocăinţă, după Botez, pentru păcatele săvârşite în urmă şi ca o pregătire pentru primirea Tainei Sfintei Împărtăşanii. Cei care, în vârstă fiind, veneau să fie botezaţi de către Sfântul Ioan Botezătorul (Matei 3:6; Marcu 1:5) sau de către Apostoli (Faptele Apostolilor 19:18), îşi mărturiseau păcatele făcute înainte, căindu-se de ele. Taina pocăinţei are harul şi puterea iertării păcatelor ispăşite de către Hristos ca urmare a spălării lor prin „sângele Lui“ care ne curăţeşte de orice păcat (1 Ioan 1:7). Pocăinţa a început a se săvârşi ca Taină doar după Cincizecime. Cât timp Mântuitorul Hristos, „Care are toată puterea în cer şi pe pământ“ (Matei 28:18), a trăit în trup pe pământ, El însuşi ierta păcatele celor în sufletul cărora observa căinţă şi lacrimi, sau pe care le mărturiseau. Aşa, spre exemplu, Sfântul Apostol Petru s-a mărturisit păcătos (Luca 5:8). Tâlharului de pe cruce care-şi recunoaşte faptele nelegiuite şi se căieşte apoi, rugându-se de iertare şi de pomenire în Împărăţia Sa, Domnul îi răspunde: „Astăzi, vei fi cu Mine în rai“ (Luca 23:41-43).

 După cuvântul Arhimandritului Macarie „Pocăinţa este lupta cu păcatul“.