LA CINE SĂ ALERG, IISUSE ?

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


Eliana Popa

( versuri :Eliana Popa)

La cine sa alerg Iisuse?
Vin iar la umbra Crucii Tale
Durerile-mi ramân nespuse
Doar tu-mi cunosti amara jale !

Trecut-au ani de suferintă
Trecut-au ierni si mi-e tot frig
Mă lupt căzând in neputintă
Si doar la Tine stiu sa strig.

As plânge-ntruna ,dar n-am lacrimi
Le-am pus zăgaz si nu mai curg
Privesc la ale Tale patimi
Si spre al vietii mele-amurg !

Si mă intreb de pot a duce
La fel si eu, Golgota mea
De pasii mei vor sti sa urce
Sau de vor sti, nu vor putea !

Tu ai căzut pe drumul Crucii
Ca eu să mă ridic din moarte,
Eu imbracată-n haina rugii
Voi duce crucea-mi mai departe !

Cutremuratu-s-a pământul,

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Cutremuratu-s-a pământul,
scârbit de-al lumii greu păcat;
pe cer şi-a-nsângetat veşmântul
al nopţii astru întristat.

Şi soarele-a fugit cu groază,
în umbra negrei nopţi ascuns,
pe-al Vieţii Soare să nu-L vază
pe cruce atârnat, străpuns.

Văzduhul tot, cu ploi de lacrimi,
pe-al cerului Stăpân jelea –
şi numai omul, prins în patimi,
nepăsător sărbătoarea.

Sărbătorea o liberare
de-un incomod Acuzator,
crezând că va avea scăpare
şi că va fi biruitor.

O, numai omul – pentru care
trimis-a cerul ce-avea sfânt –
orbit, în ura cea mai mare,
îngroapă Cerul în pământ.

O, dulce vreme a iertării,
să nu te duci aşa curând,
chiar dacă tronul nepăsării
tot pare neclintit şezând.

Căci Golgota mai este încă
Mijlocul de pământ ceresc
pe care-n jertfă grea şi-adâncă
păcatele se ispăşesc.

Cu cât mai greu calvar urca-va
spre ceruri câte-un păcătos,
cu-atât mai mare va fi slava:
biruitor e-n veci Hristos!