VORBA MULTĂ..

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

de Preot Sorin Croitoru

Eu înțeleg că-i greu să rabzi,
Să ierți, să suferi și să faci..
Un lucru nu pot să-'nțeleg:
E chiar atât de greu să.. taci?..

Atât de multe mai vorbești,
Că uiți și ce vroiai să spui;
Te obosești în convorbiri,
Vorbești orice, oricând, oricui..

Ca să ciorovăiești de zor,
Orice motiv îți pare bun.
De multe ori și tu întrebi:
"Mă scuzi, dar.. ce voiam să spun?.."!

Începi și uiți să mai termini,
Sau uiți de unde-ai început;
Iei "vorbele din guri" la mulți,
Fiind atât de priceput..

De multe ori ești detectiv,
Agent secret și procuror;
Deși nu te pricepi la legi,
Ești cel mai bun judecător!

Nu-ți cer să nu vorbești deloc,
Ci cu atenție să fii,
Căci orice vorbă ce-o "arunci",
Va cântări cândva, să știi..

Nu eu, ci Însuși Dumnezeu
Ți-a poruncit să fii prudent,
Căci după vorbele ce-ai spus
Vei fi "ADMIS" sau "REPETENT"!

Nu vei putea să mai repeți
Această viață de acum,
Deci caută să fii atent
La CE vorbești și CÂT și CUM..
amin

O, DRAGOSTE ZDROBITĂ

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

O, dragoste zdrobită ce mă primeşti acasă
acum, când vin din ţara unde-am plecat nebun,
nu merit nici inelul, nici locul de la masă,
nu, Doamne, că doar plânsul mai este-n mine bun!

O, casă părintească spre care-ntorc cu jale,
– în zdrenţele acestea cum să-ndrăznesc să vin,
mi-a ars de dor fiinţa de toate ale tale,
dar sunt acuma altul – nu mă privi străin!

O fraţi mai mari, voi care n-aţi părăsit Lucrarea
– nu m-alungaţi, primiţi-mi al pocăinţei glas,
nu vă-ntristaţi că Tatăl îmi dă îmbrăţişarea,
eu am fost rău, dar Tatăl tot Tatăl a rămas!

O slugi rămase bune, nu mă priviţi cu ură,
ci pregătiţi-mi haina şi masa de ospăţ,
– de inima de Tată, de dulcea ei căldură,
de dragostea zdrobită nădejdea mi-o agăţ!