DOAMNE IARTĂ-MĂ!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Cu "Doamne iartă-mă!" începe mântuirea,
Căci nimeni nu e fără de păcat.
Greșim de când s-a încheiat Zidirea,
Căderea ne desfigurează firea
Și chipul luminos ce ni s-a dat..

În "Doamne iartă-mă!" e cheia nemuririi,
Primirea fiilor risipitori,
Redobândirea frumuseții firii,
Înfingerea pumnalului iubirii
În inimi nu de slugi, ci de feciori!

Când lacrima din ochi ajunge-'n gură
Și "Doamne iartă-mă!" primește gust sărat,
Iar inima transpiră de căldură,
Abia atunci dispare orice ură
Și poftă necurată de păcat.

Când sufletul devine rugăciune
Rostind un "Doamne iartă-mă!" curat,
Începi să-'ntrezărești limanuri bune,
Căci simți cum dintr-o dată, prin minune,
Tu poți să ierți și poți să fii iertat!

O, Doamne, Care-ai plâns pieirea
Orașului cel sfânt Ierusalim,
Apoi la Lazăr iar Ți-ai plâns zidirea
Că și-a îmbolnăvit de moarte firea,
Tu ne primești mereu când ne smerim..

Cu inimi vinovate, umilite,
Prea pline de-al păcatului venin,
Necunoscând cărări bătătorite
De Sfinții ce au biruit ispite,
Îți spunem: "Doamne iartă-ne!", AMIN

Preot Sorin Croitoru

Socrii

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Au venit la mine cineva şi mi-au spus: „Părinte, niciodată ginerele nu ne-o zis tată şi mamă.” Şi-atunci, eu mi-am făcut o întrebare la spovedit. Când vin la mine la spovedit oamenii îi întreb: Îţi trăiesc părinţii? „Da.” Îţi trăiesc socrii? „Da.” Le zici tată şi mamă? „Nu.” Du-te şi le zi tată şi mamă, şi-apoi vii la mine.
Fără condiţia aceasta eu nu dau dezlegare de păcate! De ce? Pentru că nu se împlineşte o rânduială a lui Dumnezeu şio rânduială a poporului nostru. Dacă poţi să-i desconsideri pe socrii tăi şi să nu le zici tată şi mamă, ci să le zici pe nume, sau să ocoleşti, să nu le spui nicicum, înseamnă că nici pe soţia ta nu o iubeşti, sau soţia nu-şi iubeşte soţul şi nu cuprinde în iubire pe toţi ai lui sau pe toţi ai ei.

Fragment din
„Veniţi de luaţi bucurie”de Teofil Părăian