de Preot Sorin Croitoru
De-ațâția ani muncesc cu trudă
Și sunt sărac ca la-nceput!
Adesea mă întreb cu ciudă:
Dar ce greșeală am făcut?..
Nu, nu e vorba de averea
La care poate vă gândiți,
Că nu m-ar copleși durerea
Pentru doi galbeni prăpădiți,
Căci nu-s împătimit ca Iuda,
Ce a trădat pentru bănuți.
Pe mine mă apucă ciuda
Că nu pot aduna.. virtuți!
Nu pot spori în pocăință,
Nici lacrima n-o dobândesc,
Ce să mai zic despre credință?
De-atâtea ori mă îndoiesc..
Iubesc, așa, de mântuială,
Când sunt iubit la rândul meu,
Căci nu-mi dau mare osteneală
Să-L mulțumesc pe Dumnezeu
Iubindu-i, cum Hristos ne cere,
Pe cei ce răul mi l-ar vrea:
Îmi pare rău, dar n-am putere
Să împlinesc porunca Sa..
Câte puțin din fiecare,
Dar din păcate prea puțin
Ca să afirm cu voce tare
Că-mi merit titlul de “creștin”..
De-atâția ani muncesc cu trudă,
Dar în virtute n-am sporit.
Ar trebui, în loc de ciudă
Să mă întreb cu ce-am greșit.
Îl voi chema în rugăciune
Pe Domnul meu și o să-i spun:
“Ce am greșit, Iisuse, spune,
De nu pot deveni mai bun?..”
Și poate Domnul, cine știe,
La întrebarea “Ce-am greșit?”,
Umplându-mă de bucurie,
Îmi va răspunde în sfârșit..
