FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE!
BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...
Domnul nostru
Iisus Hristos, dupa invierea Sa, li S-a aratat mai intii femeilor. Una
dintre ele era si Maria Magdalena, desfrinata despre care se scrie in
Evanghelii. Despre acest mare pogoramint al lui Dumnezeu catre femei,
Sf. Ioan Gura de Aur
“Uita-te cum si Domnul, prin femei,
binevesteste ucenicilor! Domnul – lucru pe care l-am spus adeseori –
ridica la cinste neamul cel mai dispretuit, neamul femeiesc, ii da bune
nadejdi si-i vindeca durerea.
Care dintre voi n-ar vrea sa fie ca
acelea si sa cuprinda picioarele lui Iisus? Puteti si acum, toti citi
vreti! Puteti sa-I cuprindeti nu numai picioarele, ci si miinile, si
capul acela Sfint, impartasindu-va, cu cuget curat cu infricosatoarele
taine. Nu numai aici pe pamint; ci Il veti vedea si in ziua aceea a
judecatii, cu slava aceea nespusa, cind va veni cu popor de ingeri, daca
veti vrea sa fiti iubitori de oameni, daca veti vrea sa fiti milostivi
si veti auzi nu numai aceste cuvinte: “Bucurati-va!”, ci si cuvintele
acelea: “Veniti, binecuvintatii Parintelui Meu, de mosteniti imparatia
cea gatita voua de la intemeierea lumii” (Matei 25, 34). Fiti, dar,
milostivi, ca sa auziti aceste cuvinte! Iar voi, femeilor, care purtati
bijuterii de aur si ati vazut drumul acestor femei, lepadati, chiar
tirziu, boala poftei dupa aur! Deci, daca doriti sa fiti cu acele femei,
schimbati podoaba cu care sinteti impodobite cu podoaba milosteniei.
- Spune-mi, ce folos ai de pe urma acestor podoabe pretioase, de pe urma hainelor tesute cu aur?
- Mi se bucura si mi se veseleste sufletul de ele!
- Eu te-am intrebat de folos, iar tu mi-ai vorbit de paguba. Nimic nu
este mai pagubitor ca a te interesa de bijuterii de aur, a te bucura de
ele si a-ti lipi inima de ele. Robia aceasta cumplita ajunge si mai
amara cind iti face placuta robia. De care fapta se va ingriji vreodata
cum trebuie, cind va nesocoti grijile lumesti cum se cuvine, o femeie
care socoteste ca merita sa se bucure cind e legata cu aur? Cel care se
bucura ca sta in inchisoare nu va voi niciodata sa scape de inchisoare.
Tot asa si femeia aceasta; ca un prizonier de razboi, robita de aceasta
pofta rea, nu va suferi sa auda cu dorul si rivna cuvenita vorbindu-i-se
de cele duhovnicesti si nici nu va face vreo fapta buna. Care, dar, iti
este folosul de pe urma podoabei acesteia, de pe urma acestei
moliciuni?
- Imi fac placere bijuteriile!
- Iarasi mi-ai vorbit de paguba si de pierzare!
- Dar ma cinstesc mult cei ce ma vad.
- Si ce-i cu asta? O alta pricina de stricaciune, care te face cind
infumurata, cind obraznica. Haide, dara, ingaduie-mi sa-ti arat eu
pagubele, odata ce tu nu mi-ai spus folosul.
Care sint, dar,
pagubele ce ti le aduc bijuteriile? Grija e mai mare decit placerea. Din
pricina asta multi din cei ce te vad – negresit din cei legati de
pamint – se bucura mai mult decit tine, care porti aurul si bijuteriile.
Tu te impodobesti cu podoabe care-ti aduc griji; aceia isi desfateaza
privirile fara sa aiba vreo grija. O alta grija apoi. Esti umilita si
invidiata de toti. Vecinele si prietenele, piscate de invidie, se
inarmeaza impotriva barbatilor lor si dezlantuie impotriva ta razboaie
cumplite. Pe linga aceste pagube, altele: iti cheltuiesti tot timpul
liber si toata grija cu gatelile; nu te lipesti cu toata inima de
faptele cele duhovnicesti; esti plina de infumurare, de obraznicie si
slava desarta; esti legata strins de pamint, si se taie aripile si, in
loc de vultur, ajungi ciine si porc. Incetind de a te mai uita si a
zbura la cer, cauti in jos ca porcii; si, cotrobaind prin gaurile
pamintului dupa aur, sufletul tau isi pierde barbatia si libertatea.
Spui ca-si intorc oamenii privirile spre tine cind te arati in oras?
Dar tocmai pentru asta n-ar trebui sa porti aur, ca sa nu ajungi
spectacol de teatru, ca sa nu deschizi gura tuturor birfitorilor. Nici
unul din cei ce-si intorc privirile spre tine nu te admira, ci-si bat
joc de tine ca-ti plac podoabele, ca esti o infumurata, ca esti o femeie
vanitoasa. Daca te duci la biserica, nu pleci de acolo fara vreun folos
sufletesc, ci cu mii si mii de cuvinte de batjocura, de ocari si de
blesteme, nu numai de la cei care te vad, ci si de la profet. Isaia, cel
cu mare glas, indata ce te vede striga: “Acestea zice Domnul catre
fetele cele ingimfate ale Sionului: “Pentru ca au umblat cu grumajii
ridicati, pentru ca au facut cu ochiul, pentru ca-si tirasc hainele cu
pasitul picioarelor, pentru ca joaca din picioare, Domnul va dezveli
podoaba lor si in locul mirosului celui placut va fi praf si in loc de
briu se vor incinge cu funie” (Isaia 3,15. 23). De acestea vei avea
parte si tu in loc de podoaba. Ca aceste cuvinte n-au fost spuse numai
pentru fetele Sionului, ci oricarei femei care face ca ele. Impreuna cu
profetul Isaia sta acuzator si Pavel, spunind lui Timotei sa porunceasca
femeilor “sa nu se impodobeasca cu impletituri de par sau cu aur sau cu
margaritare sau cu haine scumpe” (1Timotei 2,9). Deci, in orice
imprejurare, iti este vatamatoare purtarea de bijuterii; dar mai cu
seama cind te duci la biserica, cind treci printre saraci. Daca ai cauta
sa te invinuiesti amarnic pe tine insati, n-ai putea-o face mai bine
decit imbracindu-te cu astfel de haine si podoabe, semn de cruzime si
neomenie.
Gindeste-te cite stomacuri flaminde lasi cu podoabele
acestea, cite trupuri dezbracate, cu luxul acesta dracesc! Cu mult mai
bine ar fi sa hranesti sufletele celor flaminzi decit sa-ti gauresti
loburile urechilor si sa atirni de urechi, degeaba si fara de rost,
hrana a mii si mii de saraci. Este, oare, o slava sa fii bogat? Este,
oare, o lauda sa porti pe tine bijuterii de aur? Chiar daca podoabele
acestea ar fi cistigate prin munca cinstita, totusi vina ta este nespus
de mare; gindeste-te insa cit de covirsitoare este atunci cind sint
cistigate cu necinste si nedreptate! Spui ca-ti sint dragi laudele si
slava? Dezbraca aceasta podoaba plina de batjocura si toti te vor admira
si te vei bucura si de slava si de placere curata; asa insa esti
batjocorita si-ti pregatesti cu ele multe prilejuri de suparari. Daca
ierti vreuna din ele gindeste-te cite necazuri iti pricinuiesti! Cite
slujnice nu-s batute, citi oameni nu sint necajiti, citi nu sint
arestati, citi nu sint intemnitati! Din pricina podoabelor acestora,
judecati, anchete, mii si mii de blesteme si invinuiri; femeia este
blestemata si invinuita de barbat, barbatul, de prieteni, iar sufletul,
de el insusi.
- Dar bijuteriile nu se pierd!
- Tocmai
acest lucru nu este usor! Dar chiar daca le-ai feri totdeauna de
pierdere si asa pastrate dau multa bataie de cap, multa grija si scirba
si nici un cistig. Ce venit aduc ele in casa? Ce folos celei ce le
poarta? Nici un folos, ci multa uritenie si invinuiri din toate partile.
Cum vei putea saruta si cuprinde picioarele lui Hristos cind esti
impopotonata asa? Hristos Isi intoarce fata de la aceasta podoaba. De
aceea a primit sa Se nasca in casa teslarului; dar, mai bine spus, nici
in casa aceea, ci intr-o coliba si intr-o iesle. Cum vei putea sa-L vezi
pe El cind nu ai frumusetea cea poftita de El, cind nu porti podoaba
placuta Lui, ci una urita de El? Cind te apropii de El nu trebuie sa fii
impodobita cu astfel de haine, ci imbracata cu virtute. Gindeste-te ce
este in definitiv aurul? Nimic altceva decit pamint si cenusa. Baga-l in
apa si s-a facut glod! Gindeste-te si rusineaza-te cind faci din glod
stapin, cind lasi toate si stai linga aur, cind il porti si-l plimbi
pretutindeni, chiar cind te duci la biserica, atunci cind mai cu seama
ar trebui sa fugi de el. Nu s-a zidit biserica ca sa-ti arati in ea
bogatia aceasta, ci bogatia cea duhovniceasca. Tu insa, ca si cum te-ai
duce la parada, nu la biserica, asa te impodobesti din cap pina in
picioare; imiti pe cele de pe scena si porti pe tine gunoiul acesta
vrednic de batjocura. Din pricina asta sufletele multora se vatama, iar
dupa terminarea slujbei de la biserica, in case si la mese, ai sa auzi
pe cei mai multi vorbind tocmai de gatelile acestea. In loc sa spuna:
“Profetul si apostolul au spus cutare si cutare”, vorbesc de luxul
hainelor, de marimea pietrelor scumpe si de toata impopotoneala celor ce
se imbraca asa. Aceste discutii va fac si pe voi si pe casnicii vostri
trindavi spre milostenie. Nici unul din voi n-ar dori sa rupa repede
ceva din aurariile acestea si sa hraneasca un flamind. cum ai putea
hrani pe un altul cu pretul uneia din aceste bijuterii, cind tu insati
vrei sa duci o viata amara mai degraba decit sa-ti vezi imputinate
podoabele? Multe femei se uita la bijuteriile lor ca la niste fiinte si
tin la ele mai mult decit la copiii lor.
- Doamne fereste! mi se raspunde.
- Aratati-mi asta! Aratati-mi-o prin fapte, pentru ca eu vad ca acum
lucrurile stau cu totul astfel. Care femeie, stapinita tare de dragostea
de giuvaericale, a prefacut in bani giuvaericalele ei, ca sa smulga din
ghearele mortii sufletul unui copil? Dar pentru ce vorbesc de sufletul
unui copil? Care femeie si-a rascumparat cu ele sufletul ei pierdut?
Dimpotriva, vad ca multi isi vind in fiecare zi sufletul de dragul
bijuteriilor. Daca li se imbolnaveste trupul fac tot ce pot, dar daca
vad ca li se strica sufletul, nu fac nimic, ci privesc cu nepasare si
sufletul lor si sufletul copiilor lor ca sa le ramina giuvaericalele,
care pier cu timpul si ele. Pui pe tine aurarii in valoare de mii de
talanti, iar madularul lui Hristos nu are nici hrana cea de toate
zilele. Stapinul de obste al universului a dat deopotriva tuturor si
cerul si cele din ceruri si masa cea duhovniceasca. Tu insa nu-i dai Lui
nici pe cele pieritoare, ca sa fii legat necontenit cu lanturile
acestea cumplite. Din pricina aceasta barbatii ajung niste desfrinati,
pentru ca voi, femeile, nu-i faceti sa traiasca crestineste, nu-i faceti
sa filozofeze, ci-i invatati sa le placa podoabele cu care se
impodobesc femeile stricate; din pricina aceasta si cad repede in
bratele desfriului. Dar daca i-ati invata sa dispretuiasca astfel de
podoabe si sa le faca bucurie castitatea, evlavia si smerenia, n-ar fi
prinsi cu atita usurinta in ghearele desfriului. Poate sa se
impodobeasca asa desfrinatele! Ba, chiar mai mult decit atita, dar nu
pentru barbatii vostri! Obisnuiti, dar, pe barbatii vostri sa le placa
podoaba aceasta duhovniceasca, pe care n-o pot vedea la desfrinate. Ma
intrebi cum il poti face pe barbatul tau sa capete acest obicei?
Indeparteaza de la tine gatelile si giuvaericalele si pune-ti podoaba
cea duhovniceasca. Asa iti vei feri barbatul de orice pericol, iar tu
vei fi pretuita. Dumnezeu te va milui, toti oamenii te vor admira si vei
avea parte si de bunatatile cele viitoare, cu harul si cu iubirea de
oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia slava puterea si in vecii
vecilor. Amin”.
sursa
https://www.facebook.com/OfficialCalauzaOrtodoxa/
