Omul care s-a luptat cu Satana. Detalii ÎN PREMIERĂ despre o exorcizare controversată

Exorcistul de la Vatican a povestit în premieră în cartea sa despre un episod pe care nimeni nu l-a mai auzit până acum. Doi bărbaţi posedaţi de Diavol au fost aduşi în Piaţa Sfântul Petru pentru a fi vindecaţi, însuşi Papa Benedict participând la procesul exorcizării.

În cartea numită "Ultimul exorcist - lupta împotriva lui Satana", părintele Amorth povesteşte cum cei doi bărbaţi au fost aduşi în Piaţă de doi dintre asistenţii săi, iar Papa se îndrepta către mulţime.

În momentul în care Papa Benedict s-a îndreptat spre ei, Marco şi Giovanni au început să se comporte foarte ciudat. Corpurile lor au început să tremure, iar dinţii le clănţăneau în gură.

Când unul din preoţii martori la acest episod i-a cerut lui Giovanni să se controleze, o voce a ieşit din interiorul bărbatului şi a spus "Eu nu sunt Giovanni". Vocea era diferită faţă de vocea normală a bărbatului.

În momentul în care Papa a coborât din maşină şi s-a îndreptat spre ei, aceştia au "început să se dea cu capetele de pământ, să scuipe, să tremure şi să blesteme". Atunci când părintele a ridicat mâna şi i-a binecuvântat, Giovanni şi Maro au început să tremure, iar apoi corpurile lor s-au liniştit şi au început să plângă.

Părintele Amorth a povestit în cartea sa că el însuşi a efectuat sute de ritualuri de exorcizare, dar este un miracol cum simpla prezenţă a Papei a reuşit să vindece de la distanţă doi oameni posedaţi de Diavol.

NEVREDNICA SANT DOAMNE

Nevrednica sunt, Doamne, milostivirii Tale
Si Ti-as cersi iertare, dar nu stiu cum sa-cer;
Ci Tu pricepi cuvantul din mute osanale
Si talcul rugaciunii de lacrimi si taceri.
Imi stiu faradelegea: gresita sunt, Stapane,
Prea mult am stat cu ochii plecati, catand in lut,
Prea multe griji avut-am de zilele de mane
Si n-am iertat, cand rana in suflet m-a durut.
Ti-am prea iubit faptura, de Te-am uitat pre Tine,
Si cantecul taranei l-am ascultat prea mult,
Am irosit comoara de armonii divine
Si glasul cel de taina eu n-am vrut sa-l ascult.
Mi-am impletit cantare din grele flori de tina,
Am indragit mirosul de verde si de crud,
Am prea iubit amurgul, cu zarea-i de lumina
Si turma de caprite, cu botul mic si ud.
Mi-am impletit cantarea din flore de matasa,
Am indragit mirosul de miere si de tei,
Am prea iubit podoaba si haina de mireasa,
In zambetul campiei, mijind sub pasii mei.
Nevrednica sunt, Doamne, milostivirii Tale,
Caci n-am sporit talantul, pe care mi l-ai dat,
Ci ca un rob , am irosit in cale
Multimea milei Tale si darul Tau bogat.
Acum, cutremurata de taina Cinei sfinte,
Stau, Doamne, inainte-Ti, in goliciunea mea,
M-apasa greu pe umeri aducerile-aminte
De patimile firii, de toata pofta rea.
Din gand smerit primeste, Iisuse, rugaciunea,
Hraneste-ma pe mine cu har imbelsugat,
Adapa-ma cu mila, imbraca-mi goliciunea
Cu raza de sfintenie din chipul Tau curat.
Sa nu ma lasi, Preabune, sa plec nemangaiata,
Caci imi cunosc pacatul si taina Ta o stiu
Strig catre Tine, Doamne, din inima plecata,
Sa nu ma lepezi astazi, ci lasa-ma sa viu.
Sfinteste-ma, Iisuse, si taina mi-o arata,
Pogoara-n minte harul prin ungerea cu mir,
Si fa sa nu ma arda vapaie-nfricosata,
Cand buza mea de tina sorbi-va din Potir.

de ZORICA LATCU