INTERVIU DESPRE DEPRESIE ŞI SUPERSTIŢII CU PĂRINTELE VASILE CRISTIAN, DIN IAŞI

O ZI BENECUVANTATA !

În rândurile ce urmează vă vom prezenta un interviu cu Părintele Vasile Cristian, preot paroh în localitatea Uricani, de lângă Iaşi. Beneficiind de o bogată experienţă spirituală, sfinţia sa a adunat în jurul său un număr mare de fii duhovniceşti. Pe lângă faptul că este licenţiat în Teologie, a urmat şi cursuri postuniversitare (master) în Psihologie şi Teologie, fiindu-i mult mai uşor în a-i povăţui pe cei care îi cer sfatul.

Rep: Părinte, ştim că depresia este o boală cu o incidenţă din ce în ce mai mare, cu atât mai mult cu cât este foarte insiduasă şi cu recidive frecvente. Cum o “diagnosticaţi” şi cum puteţi consilia credincioşii să depăşească aceste stări?

Pr. V: Consider că depresia este mai întâi de toate o stare, care cu timpul poate deveni o boală. Din păcate, în zilele noastre este destul de des întâlnită şi este prezentă la oameni din toate categoriile sociale, indiferent de studii, profesie, poziţie socială... Din ceea ce am întâlnit, majoritatea cazurilor se datorează fie stresului de la locul de muncă sau chiar de acasă, fie unei sau unor dezamăgiri de natură socială sau sentimentală. Omul devine neâncrezător în forţele proprii sau în cineva anume.
Acum este momentul când persoana respectivă trebuie ajutată psihic, sufleteşte, ea trebuie efectiv „hrănită” cu încredere.
Dacă ne referim la consiliere, eu de aici am pornit întotdeauna, să-i dai încredere în forţele proprii, să-l faci să simtă că nu este singur, că mereu e cineva lângă el. Şi totul trebuie făcut într-un mod cât mai consistent şi sincer.

Rep: Cât de des întâlniţi cazuri de tineri debusolaţi într-o societate care se confruntă cu multe schimbări şi cu o perioadă de tranziţie ce datează de mai mult de 20 de ani. Ce exemple se pot oferi tinerilor de azi?

PR. V: Tulburarea şi instabilitatea socială pe care o trăim provoacă multă confuzie şi debusolare în mintea tinerilor. Unii nu mai disting realul de ficţiune, adevărul de minciună, promisiunea de înşelăciune. Una le înfăţişează societatea, alta le arată lumea virtuală, internetul, altceva constată din mass-media, altceva au învăţat la şcoală sau la biserică, nu mai este o omogenitate de norme şi învăţături. A devenit pentru tineri din ce în ce mai greu să discearnă lucrurile cu adevărat bune din mijlocul celor multe şi înşelătoare care se impun cu atâta forţă şi publicitate.
Aici poate interveni forţa exemplului, a acelora care s-au ostenit şi au reuşit. Din viaţa cotidiană exemplele pot fi luate dintre cei care au reuşit prin muncă şi viaţă virtuoasă, iar din punct de vedere teologic, exemple avem pe sfinţii lui Dumnezeu. Fiecare îşi poate găsi un sfânt care să-i fie şi exemplu şi model şi ocrotitor în acelaşi timp.

Rep: Ce sfat i-aţi oferi unei mame căreia medicii îi dau vestea că bebeluşul pe care îl aşteaptă prezintă o formă de malformaţie congenitală sau că va suferi de o boală genetică ireversibilă, fiind pusă în situaţia de a renunţa la sarcină?

Pr. V: Nu este o situaţie de dorit pentru nimeni. Au fost şi cazuri în care medicii au spus că bebeluşul va avea probleme, iar realitatea a dovedit contrariul. Nu am avut niciodată un astfel de caz, dar cred că decizia trebuie luată de părinţii bebeluşului, iar cel mai potrivit în a-i sfătui este duhovnicul lor, cel care îi cunoaşte cel mai bine şi îi poate sprijini sufleteşte. Oamenii sunt diferiţi, cazurile sunt diferite, deci şi abordarea problemei trebuie să fie diferită.

Rep: Ce soluţie putem găsi pentru a-i atrage pe tineri la biserică?

Pr. V: Cu tinerii este destul de dificil de lucrat uneori, trebuie foarte multă dibăcie şi răbdare în acelaşi timp.
Teoretic pot fi enumerate mai multe soluţii, dar practic trebuie lucrat aproape cu fiecare în parte, pentru-că pe unii îi vindecă cuvântul, altul are nevoie de exemple, altul trebuie mustrat, altul trebuie stimulat prin cuvânt, altul trebuie lăudat, altul are nevoie de rugăminte, alţii au nevoie de mai multă îngăduinţă, unii sunt mai raţionali, alţii mai sentimentali... Nu se poate lucra cu toţi folosind aceeaşi metodă.
Ne aducem aminte de cuvintele Sf. Ap. Pavel care zice: „Tuturor toate m-am făcut, ca ,în orice chip, să mântuiesc pe unii”(ICorinteni IX,22).
Cred că este foarte important ca preotul trăiască preoţia aşa cum trebuie şi Dumnezeu va îndrepta la timpul potrivit inima fiecăruia către Biserică.

Rep: Un sondaj recent arată că aproximativ 70% dintre respondenţi, deşi cred în Dumnezeu, conferă credibilitate superstiţiilor, practicanţilor magiei, tarotului, horoscopului, etc, cu atât mai mult cu cât practicanţii cărora se adresează invocă numele Lui Dumnezeu.
Ce le putem spune acestor oameni pentru a nu mai cădea în aceste capcane?

Pr. V: Lucrurile acestea au existat din totdeauna, au fost ca nişte capcane în care credincioşii au căzut foarte uşor. Unele, ca de exemplu superstiţiile, sunt atât de adânc înrădăcinate în sufletele lor încât sunt aproape imposibil de eliminat. Cred că trebuie delimitat cu mai multă insistenţă hotarul, limita dintre credinţă şi superstiţie sau practici cu tentă ocultă, iar credincioşii trebuie îndemnaţi să-şi canalizeze toată credinţa spre puterea şi lucrarea lui Dumnezeu.

Autor: 

Andrei Andronic

Mos Nicolae - obiceiuri si traditii

Mos Nicolae  sau Sannicoara

Distanta de numai sase zile care separa Santandreiul de Sannicoara a favorizat o vie circulati a motivelor si practicilor rituale, astfel ca cercetatorul intampina serioase dificultati cand incearca stabilirea semnificatiilor calendaristice. Santandreiul este plasat intr-un timp sumbru, invaluit de spiritele malefice care devin extrem de violente in "Noaptea Strigoilor". Puterea fortelor potrivnice incepe sa scada dupa miezul noptii, la cantatul cocosilor. Lumea ce parea ca merge spre prabusire este salvata insa in fiecare an de Sannicoara, personaj mitologic imaginat ca un mos cu barba alba, calare pe cal, a carui atributie principala era vegherea portii cerului dinspre apus, pe unde incearca soarele sa se strecoare in tinuturile de miazanoapte. Acelasi rol il avea, sustine legenda, Santoaderul care pazea poarta dinspre rasarit a cerului.

Mos Nicolae

Mos Nicolae este o personificare la varsta senectutii, a timpului imbatranit care a preluat din Calendarul crestin numele si data de celebrare ale Sf. Nicolae (6 decembrie), personaj real (episcop din Myra, mort probabil in anul 342), aparator aldreptei credinte in Iisus. In traditiile romanesti Mos Nicolae are atributii straine de statutul sau ierarhic: apare pe un cal alb, aluzie la prima zapada care cade la inceputul iernii, pazeste Soarele care incearca sa se strecoare pe langa el spre taramurile de miazanoapte pentru a lasa lumea fara lumina si caldura, este iscoada lui Dumnezeu pe langa Drac, ajuta vaduvele, orfanii si fetele sarace la maritat, este stapanul apelor si salveaza de la inec corabierii, apara soldatii pe timp de  razboi, motiv pentru care este invocat in timpul luptelor. In noptile marilor sarbatori, cand se deschide cerul pentru o clipa, oamenii pot sa-l vada stand la Masa Imparateasca in dreapta lui Dumnezeu. Mos Nicolae imparte astazi, asemanator lui Mos Craciun, daruri celor mici. Mai veche este insa traditia pedepsirii copiilor neascultatori cu nuielusa lasata in incaltarile lor in noaptea de 5/6 decembrie. Ca sfant, Mos Nicolae a fost mai darnic cu pedepsele decat cu recompensele. Conform traditiei crestine, el pedepsea pe cei care se abateau de la dreapta credinta lovindu-i cu nuiaua peste maini. Ziua de 6 decembrie incheie ciclul de sarbatori si practici magice, dedicate in special lupilor si spiritelor mortilor-strigoi, inceput la mijlocul lunii Noiembrie (Filipii de Toamna, Filipul cel Schiop, Ovidenia, Lasatul Secului de Craciun, Noaptea Strigoilor si Santandrei) si incheiat la inceputul lunii decembrie (Zilele Bubatului, Varvara, Mos Andrei), specific unui stravechi inceput de an autohton, probabil Anul Nou dacic.

Sannicoara reproduce un vechi nume propriu, gr. Nikolaos, folosit in Grecia antica cu multe secole inaintea erei noastre. "Nikolaos se incadreaza intr-o bogata familie de compuse al caror prim element este nik- (verbul nikao - "a invinge", substantivul nike- "victorie"), semnificatia acestuia explicand in buna masura favoarea de care se bucura numele si, implicit, frecventa lui in onomastica greaca" (Ionescu c., 1975, p. 219). Traditiile populare romanesti par a nu fi straine de semnificatiile stravechi ale numelui grecesc. Sarbatoarea de pe sase decembrie prefigura victoria binelui asupra raului, a luminii asupra intunericului: "la Sf. Nicolae se intoarce noaptea la ziua cu cat se suceste puiu-n gaoace" (Radulescu-Codin, Mihalache, 1909, p. 91), spune o zicala musceleana. Aceleasi simboluri optimiste apare si din legenda ardeleana despre Sannicoara si Santoader, pazitori ai Soarelui, ca si din traditia bucovineana care sustine ca Sannicoara poate fi vazut in noaptea de Anul Nou "in lumina mare, atunci cand cerurile se deschid de trei ori" (Pamfile, 1914, p. 157). Legendele si traditiile dedicate lui Sannicoara, in esenta precrestine, vorbesc de puterea sa neobisnuita invocata de soldatii care porneau la lupta, de ajutorul dat, ca stapan al apelor, corabierilor; de sprijinul acordat fetelor sarace la maritat, de grija purtata sufletelor etc. Daca la informatiile etnografice si folclorice de mai sus adaugam contextul favorabil in care este prezentat Sannicoara in colinde, ca si pozitia sa privilegiata in Panteonul romanesc, putem afirma ca acesta a fost un personaj mitologic al carui cult se asemana cu cel al Santoaderului, Sangiorzului, Santiliei si Samedrului. Sunt indicii ca unele atributii ale lui Sannicoara au fost preluate, treptat, de sarbatorile vecine: Santandrei si de sarbatorile de iarna.

Ion Ghinoiu