False minuni

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...



In urma cu cateva luni am condus o ruda in Bucuresti la Gara de Nord. Am intrat in gara si ne-am apropiat de panoul care afisa mersul trenurilor sa vedem de la ce linie si la ce ora urma sa plece trenul care ne interesa. La vreo 20 de metri de panou, intr-o parte, un grup compact de vreo 30-40 de persoane mi- a atras atentia. Era si putina agitatie, se auzeau si doua, trei voci parca mai tare, lumea se uita intr-acolo, unii se si duceau. Valize, sacose, bagaje si carucioare, intreb pe cineva din curiozitate:

- Ce se intampla domnule acolo?

- Ce sa se intample? Un pocait spune ca va face o minune!

N-am schitat nici un gest; m-am mirat doar pe dinauntru si m-am indreptat curios spre grupul de oameni. Ce mai conta o gura-casca in plus?!

Deodata am auzit:

- ... fratilor, botezati-va la credinta adevarata, sfarsitul lumii este aproape, o sa vina Armaghedonul cat de curand si o sa ramana 144 de mii de martori ai lui Iehova cu care...

Barbatul care vorbea avea in jur de 35, cel mult 40 de ani, era slabut, bine imbracat. Langa el era un alt barbat intr-un carucior de invalizi, trist, imbracat dezordonat, avea fularul peste haina si era descheiat la sireturile de la niste bocanci foarte purtati. Era un om robust, neras, in jur de 50 ani.

- Ca sa vedeti ca am dreptate, am sa ma rog la Iisus pentru sanatatea acestui om invalid...

Toti cei prezenti stateau cu gurile cascate si asteptau sa vada ce urmeaza. Si-a pus mainile pe capul omului din carucior, a stat cu ochii inchisi cateva secunde, dupa care a inceput sa strige:

- Iisuse ridica-l ! Iisuse ridica-l ! Iisuse ridica-l ! Cel de pe scaun s-a ridicat incet cu picioarele tremurand, avea o figura parca era Benny Hill intr-un film de comedie. Trei, patru femei dintr-un grup au inceput sa strige:

- Minuneee, a facut o minuneee !

“Invalidul” s-a ridicat, nu a spus nimic, s-a scuturat de cateva ori si... a plecat. Cei prezenti erau nedumeriti, unii priveau mirati, altii zambeau ironic... dar nimeni nu spunea nimic.

“Mi-am luat inima in dinti” si am indraznit in auzul tuturor:

- Domnule, nu te supara, am si eu o rugaminte: vezi eu sunt mic de statura, nu am decat un metru saizeci, n-ai putea dumneata sa te rogi pentru mine, sa faci acum o minune si sa ma lungesti macar cu vreo zece centimetri?

Atunci am observat ca erau si vreo trei, patru jandarmi in grup, care probabil urmareau situatia.

- Vino langa mine sa ma rog pentru pacatele tale si poate Iehova...

Dupa cateva secunde incepe:

- Iisuse ridica-l ! Iisuse ridica-l !

- Domnule, trebuie sa ma lungeasca, nu sa ma ridice...

Situatia era hilara. Unii chiar chicoteau.

- Domnule, dumneata faci misto de mine? Cum ai vrea sa ma rog? Iisuse lungeste-l? Iisuse lungeste-l? Du-te si vezi-ti de treaba, vezi sa nu pierzi trenul !

- Escrocilor! se aude o voce de femeie. Dati reprezentatii ca la circ?! Prostiti lumea, ca si acasa toata ziua imi sunati la usa... nu mai scapa lumea de voi...

M-am strecurat afara din grup, nu mai era mult si pleca trenul. Am suit in tren cu persoana cu care venisem si cand m-am intors, m-am asezat la un chiosc de ziare, la o coada de trei persoane. De dupa chiosc aud fara sa vreau, un dialog intre doi barbati:

- Ba, daca nu m-a enervat ala cu barba... imi venea sa-l iau la suturi; cred ca era popa !

- Lasa asta... eu ma oftic ca am pierdut caruciorul cu rotile.

Preot Nicolae Trusca, parohia Negoiesti

O legenda frumoasa despre Ajunului Crăciunului

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

"De mult, in ajunul Craciunului, Dumnezeu a coborat pe pamant impreuna cu Sf. Petru, pentru a vedea cum se pregatesc oamenii sa intampine Sarbatoarea Nasterii Domnului.
Prima data au mers la casa unui om bogat. De cum au intrat in curte incepuse sa se simta miros de cozonac, friptura, sarmale si alte bunatati care sunt pregatite de Craciun. Au batut la usa si, cand a iesit bogatul i-au spus:
- Omule bun, suntem doi calatori obositi si inghetati. Te rugam, lasa-ne sa innoptam la tine si, daca s-ar putea, sa ne dai si noua o coaja de paine ti-am fi foarte recunoscatori, ca n-am mancat nimic toata ziua.
Auzind bogatul ce au avut de spus calatorii, le-a raspuns:
- Imi pare rau dar astept niste invitati in seara aceasta. Nu am nici unde sa va culc, nici ce sa va dau de mancare. Mergeti la casa de alaturi, acolo o sa gasiti de toate. Si spunand acestea a inchis usa razand.
Alaturi locuia o femeie vaduva impreuna cu cei doi copilasi ai sai. Dumnezeu si Sf.Petru, desi stiau, s-au dus sa o incerce si pe femeie. I-au batut in usa si i-au spus ce i-au spus si bogatului. Spre surprinderea lor, femeia le-a raspuns ca ii lasa sa innopteze la ea:
- Puteti ramane peste noapte aici dar, de mancare nici pentru copilasii mei nu am nimic.
Cand au intrat cei doi calatori, au vazut copiii plangand de foame, caci nu mancasera nimic toata ziua. Dupa catva timp, femeia s-a hotarat sa mearga la vecinul cel bogat pentru a-i cere putina mancare pentru copilasi. Evident, si ea a primit acelasi raspuns. La intoarcere, a trecut pe langa grajdurile bogatului si a adunat de pe jos cateva baligi, le-a pus in sort si a plecat spre casa. Cand a intrat, copiii au sarit bucurosi din pat strigand:
- Mami, mami, ne-ai adus de mancare?
Plangand in suflet, femeia le-a raspuns:
- Culcati-va linistiti ca v-am adus mancare. Maine, de Craciun, o sa aveti ce sa mancati.
Auzind aceasta, copiii s-au culcat fericiti, insa mama si cei doi calatori stiau adevarul. Pentru a nu-si da seama copilasii, femeia a pus baligile in cuptor.
Dupa putin timp, nu mica i-a fost mirarea cand Dumnezeu i-a zis:
- Haide femeie, deschide cuptorul si scoate mancarea, ca de acum s-o fi facut.
- De ce va bateti joc de mine? Parca domniile voastre nu stiti ce am pus in cuptor spuse femeia plangand.
- Nu auzi ce ti-am spus? Deschide! insista Dumnezeu.
De gura strainului, femeia a deschis cuptorul, si nu mica i-a fost mirarea cand a vazut tot felul de bunatati inauntru, la fel ca pe vremea cand traia barbatul ei.
In acel moment si-a dat seama cine sunt strainii, si a cazut la picioarele lor multumindu-le. Dar Dumnezeu a oprit-o spunandu-i:
- Scoala-i pe copii si da-le sa manance. Si in acel moment cei doi s-au facut nevazuti.
In acest timp, la casa bogatului incepusera sa soseasca invitatii. Cand au ajuns toti, s-au asezat la masa pentru a incepe ospatul. Dar ce sa vezi, cand sa scoata slugile mancarea din cuptoare pentru a o servi, in toate era numai baliga.
Din fericire, povestirea noastra are un final fericit. Dupa ce au plecat invitatii, bogatul si-a pus slugile sa pregateasca din nou din toate bunatatile, iar apoi a chemat-o pe vecina vaduva cu copilasii ei sa petreaca impreuna Sarbatoarea Craciunului. Si dupa sarbatori, pentru a se asigura ca are din ce sa traiasca, a angajat-o la conacul sau."

Batranica si ateul

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Se spune că o bătrânică evlavioasă, ieşea în fiecare zi pe veranda micuţei sale case şi, după ce făcea trei închinăciuni, spunea cu glas tare:
- Doamne, lăudat fie numele Tău în veac şi în veac!
Ei bine, tot în fiecare dimineaţă, un vecin de-al bătrânei plin de rele, un ateu declarat şi duşman al Bisericii, urla din toţi rărunchii:
- Nu există Dumnezeu, babo!
Şi lucrurile au continuat aşa mai multă vreme.
Timpul a trecut şi bătrânica noastră a ajuns să fie la strâmtoare. Viaţa se cam scumpise şi nu îi mai ajungeau banii de mâncare.
Într-o dimineaţă, ca în oricare altă zi, bătrânica iese iar pe verandă. Ateul nostru bineînţeles că o pândea după perdele, pentru a o putea iar cicăli cu nebunia lui. Numai că, de data asta, bătrânica aflată pe veranda îl ruga pe Dumnezeu cu lacrimi în ochi, să o ajute cu ceva alimente, că nu mai poate răbda de foame, iar la final încheie tot cu:
- Doamne, lăudat fie numele Tău în veac şi în veac!
A doua zi, dimineaţă, când iese din casă, pe verandă se aflau alimentele pentru care se rugase fierbinte cu o zi înainte şi, plină de bucurie, strigă iar:
- Doamne, lăudat fie numele Tău în veac şi în veac!
Atunci ateul nostru ţâşneşte din casa sa şi strigă înfuriat:
- Hei! Eu am cumpărat alimentele, babă nebună, şi nu Dumnezeul tău, ăla la care te rogi ca proasta toată ziua. Uite că în sfârşit ţi-am demonstrat, şi poate ai să pricepi şi tu, că nu există Dumnezeu.
Bătrânica se uită la el şi zâmbeşte blând, apoi îngenunchind şi ridicându-şi braţele către cer spuse:
- Doamne, lăudat fie numele Tău în veac şi în veac! Nu numai că mi-ai dat de mâncare, aşa după cum cu umilinţă ţi-am cerut, dar şi pentru că L-ai făcut pe slujitorul lui Satana să mi-o cumpere şi să mi-o aducă şi acasă…

Ce este viaţa noastră?

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...



Sf. Ioan de Kronstadt, din «Viaţa mea în Hristos»

O lumânare care se consumă. Cel Care a aprins-o nu trebuie decât să sufle, şi ea nu mai este.

Ce este viaţa noastră? Drumul unui călător! Odată ce a atins un anumit termen, porţile se deschid pentru el, îşi lasă haina de drum (trupul său) şi bastonul lui de pelerin şi intră în casă.

Ce este viaţa noastră? O lungă luptă sângeroasă pentru cucerirea adevăratei patrii şi a adevăratei libertăţi. Odată lupta terminată, vom fi învingători sau învinşi, vom fi trecuţi de la locul luptei la locul răsplătirii şi vom primi de la Arbitru fie o răsplată veşnică – o slavă veşnică, fie o pedeapsă veşnică – o ruşine veşnică.

…Mulţumesc Domnului şi sfintei mele Maici – Biserica, curata şi nestricăcioasa logodnică a lui Hristos, că mi-a arătat şi a pregătit pentru mine calea adevărată a mântuirii, că a stârpit cu prilejul sinoadelor ecumenice sau locale, toate ereziile şi schismele care ar fi putut constitui mari obstacole în calea mântuirii mele, că a învins glorios pe toţi persecutorii credinţei, că s-a făcut protectoarea mea pe calea împărătească a adevărului care duce la viaţa veşnică.

Îi mulţumesc că a păstrat toate Tainele instituite de Domnul, care mă conduc cu siguranţă spre mântuire.

Îi mulţumesc că a instituit pentru mine această splendidă Liturghie, această slujbă îngerească pe pământ; că sărbătoreşte în fiecare an toate evenimentele principale ale vieţii pământeşti a Domnului meu şi a Maicii Sale Preacurate; că pomeneşte cu recunoştinţă bunătăţile de nespus ale lui Dumnezeu, arătate în Fiul Său, Care ne-a răscumpărat din păcat, din blestem, şi din moarte, şi că face actuală în fiecare zi, în Dumnezeiasca Liturghie, întreaga viaţă pământească a Mântuitorului.

Îi mulţumesc că preamăreşte în fiecare zi, la slujbele sale, faptele sfinţilor şi că-mi arată în ei exemple vii de credinţă, de nădejde şi de dragoste faţă de Dumnezeu, exemple de diferite căi care conduc spre viaţa veşnică.

Îi mulţumesc sfintei mele Mame, pentru scrierile Sfinţilor Părinţi şi Dascăli ai Bisericii, pentru cuvintele plăcute şi dătătoare de viaţă, pe care ei ni le-au lăsat moştenire…

SORICELUL SI RUGACIUNEA

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...



Se spune că era odată un om care se ruga mult lui Dumnezeu. Îi plăcea să stea de vorbă cu Dumnezeu în faţa icoanelor. Nu uita să aprindă candela, să tămâie prin casă. Dar, într-o zi, pe când stătea el în genunchi şi se ruga, înconjurat de multe cărţi pentru pravilă, un şoricel a ieşit dintr-o gaură, s-a apropiat de el şi a început să-i ronţăie talpa încălţămintei. Omul a făcut ochii mari şi a strigat furios la şoricel:
- De ce mă deranjezi de la rugăciune?
- Mi-e foame, a răspuns şoricelul.
- Pleacă de aici, jivină scârboasă! a strigat omul. Acum vorbesc cu Dumnezeu, mă rog!
- Cum poţi să vorbeşti frumos cu Dumnezeu, i-a răspuns şoricelul, dacă nu ştii să vorbeşti frumos cu un şoricel neputincios?

Aşadar, dacă vrem să ne asculte Dumnezeu rugăciunea, să fim atenţi cum vorbim cu şoriceii, iar dacă nu avem şoricei prin preajmă, să fim atenţi cum vorbim cu semenii, căci aceştia, dacă le vom vorbi urât, ne vor veni în gând la rugăciune şi nu ne vor da pace.

"Cum poţi iubi pe Dumnezeu pe care nu-L vezi, dacă nu iubeşti pe aproapele pe care îl vezi?" (1 Ioan 4, 20)

BOGATI VERSUS SARACI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Nu o sã uit niciodatã Crãciunul anului 1980. Aveam paisprezece ani, Maria sora-mea avea 16 ani iar Jeni cealaltã sorã nu împlinise înca 18 ani. Eram noi trei si mama. Tata murise de 5 ani în accident la minã.
Cu o lunã înainte de Crãciun pastorul nostru a anuntat o colectã specialã pentru cea mai saracã familie din Bisericã. A cerut ca fiecare sã economiseascã timp de o lunã ceva bani ca sã dea acelei familii pe care fratii din comitet o vor considera cea mai sãracã. Ne-am gândit ce am putea face noi patru.
Planul mamei a fost sã mâncãm timp de o lunã de zile numai cartofi. Astfel puteam economisi 300 lei. De asemenea daca vom sta cu becul stins searã de searã mai puteam economisi 100 lei. Eu cu Maria am facut curãtenie la câtiva bogati iar Jeni a vândut ceva felicitãri fãcute de ea. Seara pe întuneric, vorbeam si ne imaginam cum familia aceea se va bucura.
Eram în Bisericã noi si încã 80 de membri iar mama a calculat cã se va strânge încã de douãzeci de ori atât cât avem noi, mai ales cã pastorul ne aducea aminte în fiecare duminicã de colectã.
Cu o zi înainte de Craciun am plecat cu Maria la magazin sã schimbãm banii în bancnote nou-noute. Asa învãtaserãm noi cã trebuie sã dãm lui Dumnezeu. Am venit acasã cu 800 lei. O bancnotã de 500 lei si trei bancnote de 100 lei. Niciodatã nu avusesem atâtia bani. Nu ne pãsa cã n-aveam haine de Crãciun. Noi eram fericite. N-am putut dormi toatã noaptea de nerãbdare.
A doua zi, în ziua de Crãciun, ploua cu gãleata, iar noi n-aveam umbrelã. Biserica era la 2 kilometri de casã dar nouã nu ne pãsa cât de ude vom fi. Jeni avea gãuri în pantofi si a pus niste hârtie. Pe drum hârtia s-a udat iar ea era leoarcã la picioare. Am stat bucuroase în Bisericã desi am auzit câteva fete de la cor râzând de rochiile noastre cele vechi. Dar mai auziserãm asta si nu ne-a durut. Cu banii în mânã eram bogate. Când s-a facut colecta mama a pus bancnota de 500 lei iar noi fiecare câte una de 100.000 lei.
Pe drum spre casa cântam de bucurie. La amiazã mama ne-a fãcut o surprizã. Cumpãrase 10 ouã pe care le fiersese si le-am mâncat cu cartofi prãjiti. Era ziua de Crãciun si noi ne simteam asa de bine.
Dar pe la ora 15 a venit la noi pastorul. A chemat-o pe mama la usã. Când a intrat mama în casã era albã ca varul si tinea un plic în mânã. Am întrebat-o ce este în plic si abia dupã jumãtate de orã mama l-a deschis. În plic era o bancnotã de 500 lei, trei bancnote de 100 lei si 40 de bancnote de 10 lei. În total 1200 lei.Nimeni n-a spus nimic, doar ne uitam la podea. Cu câteva minute mai înainte ne simteam ca niste milionare.

Acum cu plicul în mânã ne simteam ca niste copii teribil de sãraci. Nouã ca si copii ne pãrea bine cã suntem bogati fatã de altii cã aveam cartofi. Apoi stiam cã suntem bogati cã aveam o mama grozavã si multi copii nu aveau mame defel. Ne bucuram cã eram trei surori în casã si atâtea familii nu aveau copii. Stiam cã nu avem multe lucruri pe care altii le aveau dar niciodatã nu ne-am gândit cã eram sãraci, dar în acea zi de Crãciun am aflat cã eram.
N-am mai fost niciodatã ca înainte. Sãptãmâna care a trecut apoi, n-a vorbit nimeni în casa noastrã.N-am mai vrut sã mergem la Bisericã de rusine dar mama nu ne-a dat voie.
Mama ne-a întrebat ce sã facem cu cei 1200 lei, dar noi nu stiam ce fac sãracii cu banii.
80 de oameni au strâns 1200 lei din care 800 i-au dat cei mai sãraci oameni din Bisericã.

Ce recomandaţi din scaunul duhovnicului unui om cuprins de depresie?

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...



În primul rând, trebuie spus că în spovedanie sunt trei prezenţe: a ta, în calitate de duhovnic, a celui ce se spovedeşte şi a Mântuitorului Hristos, Care, în mod tainic, dar real, este acolo. Aşa stând lucrurile, atitudinea ta ca duhovnic în spovedirea unui credincios trebuie să fie una responsabilă, smerită şi iubitoare. Responsabilă pentru că cel din faţa ta este într-un proces extrem de sensibil. E o chirurgie sufletească aici, omul este în mâinile tale. De tine depinde dacă el va trăi sau va muri. Smerită pentru că, pr... Read more »

Aghiasma, apa sfintita

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...


Aghiasma este apa sfintita de preot in cadrul slujbei Sfestaniei si in ziua de Boboteaza. In functie de slujba savarsita pentru sfintirea acestei ape, aghiasma poate fi de doua feluri: aghiasma mica, atunci cand se savarseste slujba numita "Sfintirea cea mica a apei", si aghiasma mare, cand se savarseste "Sfintirea cea mare a apei", in ziua de Boboteaza.

"Pravila bisericeasca" ne invata urmatoarele: "Aghiasma, apa sfintita prin slujba bisericeasca, se face cand preotul cheama asupra ei puterea Duhului Sfant, pentru ca ea sa aiba puterea de a sfinti viata oamenilor si a naturii inconjuratoare, pentru ca ele sa capete binecuvantarea Domnului. Apa este simbolul curatirii sufletesti, a promovarii si a sfintirii vietii. La Botezul Domnului, se face aghiasma mare; aceasta se ia inainte de anafora; se da si celor ce sunt opriti de la Impartasanie, ca intarire spre nadejdea pocaintei, a mangaierii si indreptarii lor pentru viitor (Constitutiile Apostolice VIII, 29)."

Fiind folosita numai in cantitati mici, aghiasma nu trebuie sa fie inmultita; o sticla de aghiasma mare este suficienta pentru un an de zile, ea fiind folosita mai rar decat cea mica; in ce priveste aghiasma mica, slujba pentru sfintirea acesteia poate fi savarsita oricand in an, atat in biserica, cat si in casele credinciosilor; cand facem sfestanie in casa, preotul poate sfinti o cantitate mai mare de apa, in functie de dorinta si nevoile fiecaruia.

     Aghiasma nu se strica niciodata; ea nu se strica insa decat datorita prezentei in ea a harului lui Dumnezeu, iar nu a altor motive precum intrarea in contact a apei cu argintul (dezinfectant) sau pentru asocierea ei cu busuiocul (superstitie). Daca aghiasma capata insa un miros neplacut, din pricina vasului in care a fost pastrata, si nu mai poate fi folosita, aceasta se varsa intr-o apa curgatoare curata sau la radacina unui copac.

Aghiasma adunata la un loc din mai multi ani sau de la mai multe biserici si manastiri nu este mai puternica decat aghiasma sfintita la oricare biserica de rand. Harul lui Dumnezeu si darurile Duhului Sfant nu se aduna matematic, dupa mintea noastra, ci se daruiesc fiecaruia din mila lui Dumnezeu, rodind dupa masura credintei fiecaruia. Astfel, unul care bea aghiasma de la biserica de care apartine poate fi mai folosit decat unul care bea aghiasma adunata de la mai multe manastiri.

Aghiasma se pastreaza curata si proaspata vreme indelungata, fara a da semne de invechire sau alterare. Desi acest lucru este unul dintre cele mai mici semne ale prezentei harului in aceasta apa sfintita, el ar fi de ajuns singur sa-l nasca intru credinta pe cel necredincios.

Aghiasma mica, apa sfintita la Sfestanie

Sfintirea cea mica a apei se savarseste oricand este nevoie, in biserica sau in casele credinciosilor. In biserica, ghiasma mica se sfinteste la inceputul fiecarei luni calendaristice, iar pe la casele credinciosilor, oricand este nevoie, mai ales in zile in care se tine post (de obicei, miercuri sau vineri); sunt alese zile de post deoarece rugaciunea unita cu postul este mai puternica. Aghiasma mica se sfinteste si in ziua de praznuire a Izvorului Tamaduirii.

Aghiasma, aceasta apa sfintita prin unirea ei cu harul Duhului Sfant, in urma rugaciunilor rostite de preot, are multe feluri de lucrari duhovnicesti. Astfel, dupa cum spune chiar rugaciunea rostita in cadrul slujbei de sfintire, aghiasma are puterea de a alunga duhurile necurate din casele crestinilor si de a curati mintea de gandurile cele rele de peste zi.

Cu aceasta apa sfintita, preotii stropesc spre sfintire credinciosii, biserica si casele acestora. Unii preoti obisnuiesc sa binecuvinteze cu aghiasma credinciosii, dupa sfintele slujbe. In vechime, mai ales pe la sate, preotii stropeau casele si curtile credinciosilor la inceputul fiecarei luni. "Cu aghiasma se stropesc: casa si lucrurile din ea, curtea si gradina, masinile, vitele, ogoarele, viile si livezile, pentru a le feri Dumnezeu de rele."

La randul sau, fiecare credincios poate stropi cu aghiasma casa in care locuieste, periodic sau chiar zilnic. Parintii duhovnici marturisesc faptul ca toti aceia care beau aghiasma cu credinta primesc binecuvantare, har si sfintenie.

Pe usa bisericii din Manastirea Frasinei, am gasim scris: "Aghiasma mica se poate bea zilnic, dupa anafura, daca dupa miezul noptii nu s-a mai baut si nu s-a mai mancat nimic. Pentru cei bolnavi este de mare folos sa guste aghiasma si sa-si stropeasca cu ea partile trupesti aflate in suferinta. Elevii si studentii pot lua aghiasma mica si sa-si stropeasca cu ea fruntea si hainele, spre a le lumina Dumnezeu mintea. Femeile nu pot lua aghiasma in perioada de necuratie trupeasca lunara. Cei casatoriti nu pot lua aghiasma daca s-au aflat trupeste in acea zi. Aghiasma mica luata cu rugaciune si cu multa cuviinta alunga duhurile rele, mintea o curateste de gandurile rele si o indrepteaza spre rugaciune."

In cartea liturgica numita "Molitfelnic", inainte de slujba de sfintire mica a apei, aflam urmatorul indemn: "Stiut sa fie ca prea bun obicei este si folositor de suflet sa se faca in biserici, in manastiri si in case, Sfintirea Apei la toate zilele dintai ale lunii si a stropi pe oameni in manastiri si in chilii, asemenea si in casele mirenilor si toate ale lor. Aceasta apa sfintita pe care Duhul Sfant prin rugaciunile preotilor o sfinteste, multe feluri de lucrari are, precum insasi ectenia sfintirii si rugaciunea marturisesc; ca prin stropirea ei, duhurile cele viclene din tot locul se gonesc si se iarta de pacatele cele mici de peste toate zilele, adica nalucirile diavolesti, gandurile cele rele; iar mintea se curateste de lucrurile cele spurcate si indreptata spre rugaciune se face; aduce dar paza, inmultirea castigului si indestulare; bolile goneste si da sanatate trupeasca si sufleteasca. Si mai in scurt sa zicem: toti cei ce o primesc cu credinta, iau sfintenie si binecuvantare. Pentru aceasta dar, datori sunteti si voi, preotilor, sa va invatati enoriasii vostri ca sa o primeasca pe ea cu credinta, spre marele lor folos."

Aghiasma mare, apa sfintita la Boboteaza

Slujba numita "Sfintirea cea mare a apei" se savarseste de doua ori pe an, iar nu o singura data, dupa cum se stie in popor: mai intai, ea este savarsita in ajunul Bobotezei, cu aceasta aghiasma mare stropindu-se casele credinciosilor, iar mai apoi, in ziua de Boboteaza (6 ianuarie), aceasta din urma fiind luate de credinciosi acasa, pentru nevoile de peste an.

Sfintirea cea mare a apei, savarsita de preoti in ziua in care Mantuitorul Iisus Hristos a sfintit firea apelor, botezandu-Se in raul Iordan, este oficiata numai in biserica sau langa o apa curgatoare curata. In cadrul acestei slujbe, spre deosebire de cea in care se sfinteste aghiasma mica, apa este sfintita printr-o dubla invocare a Duhului Sfant. Astfel, aghiasma mare are o putere sfintitoare deosebit de mare, ea purtand in sine darurile minunate ale Duhului Sfant cu mult mai mult decat aghiasma cea mica.

Fiind sfintita numai la inceputul anului, aghiasma mare este pastrata cu multa grija in Sfantul Altar, ea fiind folosita de preot la multe rugaciuni savarsite peste an: aghiasma mare este folosita in slujba Botezului, la sfintirea bisericilor, a antimiselor si a Sfantului si Marelui Mir; cu ea se stropesc si obiectele liturgice si icoanele ce urmeaza a fi sfintite; cu ea se stropesc demonizatii si cei vrajiti, atunci cand li se citesc rugaciunile de dezlegare si molitfele; ea se foloseste si la unele dintre rugaciunile din Molitfelnic, precum cele de deochi si de curatire a fantanii, holdelor etc.

In zilele de Boboteaza, fiecare crestin este dator sa ia acasa aghiasma mare si sa o pastreze intr-un loc deosebit si curat. Cu aceasta ocazie, credinciosii beau aghiasma mare vreme de opt zile, incepand din ziua Bobotezei si incheind in ziua de odovanie a praznicului (14 ianuarie); numai in aceasta perioada se poate bea aghiasma mare fara post si spovedanie.

Dupa data de 14 ianuarie, aghiasma mare "se ia numai cu post si cu spovedanie, intotdeuna inainte de anfura, cu binecuvantarea preotului duhovnic". Unii preoti obisnuiesc sa dea aghiasma mare, dupa post si spovedanie, acelora care nu au binecuvantarea de a se impartasi cu Sfintele Taine. Cu binecuvantarea duhovnicului, postind macar in ajun, aghiasma mare se poate bea si in zilele de sarbatoare.

Cu aghiasma mare se pot stropi si casa, curtea, gradina, vitele, ogoarele si livezile, spre a fi pazite de lucrarile necurate ale diavolului (doar de Boboteaza sau periodic). De asemenea, cu pocainta si cu binecuvantarea duhovnicului, aghiasma mare se poate lua si in cazuri de boli grele. Fiind incarcata cu darurile dumnezeiesti ale Duhului Sfant, aghiasma mare a savarsit adesea minuni, tamaduind bolnavi, aparand de rele si izbavind din primejdii pe cei credinciosi.

Teodor Danalache

Icoana Maicii Domnului Sporitoarea Granelor

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...




Icoana Maicii Domnului Sporitoarea Granelor se numara printre cele mai cunoscute icoane facatoare de minuni din Rusia. Aparitia Icoanei Maicii Domnului Sporitoarea Granelor este strans legata de Sfantul Ambrozie de la Manastirea Optina, cel plin de iubire parinteasca, a carui sfintenie l-a atras si l-a inspirat in mod special si pe Dostoievski, care l-a “portretizat” literar sub chipul Staretului Zosima din capodopera sa “Fratii Karamazov“.Icoana a fost pictata cu binecuvantarea Sfantului Ambrozie de la Optina care, in 1890, a cerut egumenei Ilaria de la Manastirea Bolkov sa-i trimita o reprezentare iconografica in care Maica Domnului sa fie reprezentata pe norii cerului, cu mainile intinse spre binecuvantare, iar la picioarele ei sa se afle un camp de secara, si mai multi snopi.Acesta inca de mic, avea o ravna deosebita pentru Maica Domnului, cinstind sarbatorile inchinate ei, prin priveghere de toata noaptea, si imnultirea rugaciunilor pe parcursul intregii zile.



Icoana “Sporitoarea granelor” a fost daruita de Sfant manastirii de maici Kazan din satul Samordino, provincia Kaluga (inchinata Icoanei Maicii Domnului “Kazan”), unde el s-a retras in ultimul an de viata. Asa se putea si inchina Icoanei, pe care a considerat-o de la inceput ca ajutatoare a celor ce muncesc, spre a-si vedea rodul muncii.

Icoana o arata pe Maica Domului ca mijlocitoare in a oferi credinciosilor atat “painea cea de toate zilele”, cat mai ales “Painea Cereasca”, asa cum citim in Acatistul Maicii Domnului Sporitoarea Granelor: “Bucura-te, ceea ce ne hranesti cu painea vietii.”

Sfantul Ambrozie insusi a dat acestei icoane numele “Sporitoarea Granelor” (Sporitel’nitsa Khlebov), cu ziua de praznuire, 15 octombrie.

Nu cu mult inainte de adormirea sa, Sfantul a compus un refren special pentru a fi cantat la Acatistul Maicii Domnului, inaintea acestei icone: “Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine! Da-ne si noua, nevrednicilor, roua harului tau si aratata fa milostivirea ta.”

Inainte de trecerea sa la cele vesnice, Sfantul Ambrozie a dorit sa fie realizate replici ale acestei icoane care sa fie oferite fiilor duhovnicesti mireni.
In aceasta zi a fost inmormantat Batranul, care s-a mutat la cele vesnice pe 10 octombrie.

Intrebat de un parinte, cui ii va incredinta asezamantul dupa moartea sa, Sfantul Ambrozie a raspuns: “Las asezamantul Imparatesei Cerurilor”. Dumnezeu a randuit ca ziua inmormantarii Sfantului Ambrozie sa fie chiar 15 octombrie, ziua praznuirii icoanei Maicii Domnului “Sportitoarea Granelor”.

Prima minune a acestei icoane a fost consemnata in 1891, un an cu recolte foarte slabe in intreaga Rusie din cauza secetei. In pofida, acestor conditii nefavorabile, campurile de la Samordino au dat recolta intreaga la vreme.

In anul 1982 o copie fidela a acestei icoane, realizata de Ivan Feodorovich Cherepanov, unul din ucenicii Sfantului Ambrozie, a fost oferita asezamantului nou infiintat Piatnisk, din regiunea Voronezh unde era seceta indelungata. Curand dupa ce procesiunea cu Icoana Sporitoarea Granelor a fost incheiata, a inceput sa ploua, iar teama de foamete a disparut.

Am putea fi tentati sa criticam stilul realist al icoanei, care, desi este inca intalnit in Rusia, Grecia si tara noastra, se afla oarecum in afara traditiei iconografice ortodoxe autentice. Fara a incerca sa legitimam un asemenea realism in iconografie, aceasta icoana reprezinta totusi dovada ca nu trebuie sa-L reducem pe Dumnezeu exclusiv la standardele noastre de corectitudine. Duhul sufla unde voieste si, cu certitudine, in acest caz, credinta si dragostea curate, primeaza inaintea puritatii stilistice. Maica Domnului insasi, ne vrea inaintea icoanei sale, mai ales rugatori si nu critici de arta.

Sa credem ca rugaciunile primesc raspuns, ca Dumnezeu ne poarta de grija, ca El asculta rugaciunile credinciosilor si mai ales pe cele ale Maicii Fiului Sau! Intr-una din rugaciunile din Ceaslov, cerem Maicii Domnului sa mijloceasca inaintea lui Hristos pentru noi, deoarece “mult poate rugaciunea Maicii spre bunavoirea Stapanului”.

Ne putem incredinta personal de acest adevar, doar rugandu-ne ei cu credinta, cu nadejde si cu dragoste:

“Maicii lui Dumnezeu celei alese dintru toate neamurile si Stapanei cerului si a pamantului, care ne izbaveste pe noi din toata nevoia, cantare de multumire ii aducem. Ci tu, Preamilostiva Doamna de Dumnezeu Nascatoare primeste rugaciunea noastra cea fierbinte, apara-ne de foamete si pagube, daruieste pamantului nostru rodnicie, Hranitoare si Sporitoare a tarinilor si granelor noastre, ca bucurandu-ne pururea sa strigam tie: Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine! Da-ne si noua, nevrednicilor, roua harului tau si aratata fa milostivirea ta.” (Condacul I al Acatistului Maicii Domnului Sporitoarea Granelor).

Radu Alexandru

URATURA DE ANUL NOU

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...



GÂND DE ANUL NOU..!

Vechiul an , urma şi-o trece
Spre-a rămâne-n amintire
Cu cel nou a se petrece
Din eterna -i răsărire

Doar speranţele le lasă
Celui nou să le-' mplinească
Rămânând în el ce-apasâ
Simţul să ni-l primenească

Un nou drum care-i 'nainte
Să-l urmăm cu gând deschis
Cu tot ce ne-am pus în minte,
Necrezând că-i numai vis

Noi, prin noi suntem aceia
Ce la toate dăm schimbare
Eu v-aduc astăzi ideea,
Şi din suflet o urare

Anul care-abia porneşte
Să-l începem cu iubire,
Că-n ea totul se găseşte
Aşteptând doar împlinire

Către Seamăn toleranţă
Să ne fie 'ntâiul gând
Aşteptând şi noi speranţă
Înspre suflet ajungând...

Către voi mi-'ndrept cuvântul..
Buni prieteni , dar şi fani
Să-l adie -n noapte gândul...
Cu urarea de, MULŢI ANI!

Anul care se porneşte
Să-l primim cu voioşie
Că aşa cum se gândeşte
Pentru toţi va fi, să fie..!

Prin lumina bucuriei
De-l privim dându-i putere
Din eternul veşniciei
Vom primi ce vrem a cere

Eu din propria-mi voire
Vă urez la fiecare
Pace multă şi iubire
Şi din suflet câte-o floare.......

La mulţi ani ! cu gânduri toate
Ce le vreţi să le-mplinim
Bucuroşi cu sănătate
Şi-n alţi ani să ne găsim

LA MULŢI ANI! Tuturor..

ANDREI BOTOŞANU
Bucureşti 31.12.2012

SURSA..

http://ro.netlog.com/andreybotosanul