FEMEIA, INSTRUMENTUL LUI DUMNEZEU

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Femeia este soție. Femeia este mamă. Femeia este contabilă. Femeia este responsabilă cu imaginea în societate a soțului și a copiilor ei. Femeia este "locomotiva" duhovniciei în familie, adică de la ea pleacă evlavia și credința în Dumnezeu a tuturor celor din casă. Cine-i învață pe "pui" să facă cruciță?.. Cine-i trimite pe micuți la închinare seara?.. Cine-i ridică din paturi duminica dimineața, luptând cu somnolența lor: "Hai, că-s preoții în slujbă"! Cine impune în familie rânduiala posturilor? "Am spus să mâncați ASTA, altceva nu vă dau"!
Femeia, spuneam, este responsabilă de imagine. Dacă bărbatul "nu-i călcat", "se vede ce femeie are"!.. Dacă are cămașa murdară la guler: "Bietul om, cu așa femeie".. Dacă îi ies din casă copiii cu haine mototolite sau murdare.. " eh.. femeile din ziua de azi"..
Femeia este contabila casei. Soțul "aduce în casă", ea distribuie. Intrări (venituri) și ieșiri (cheltuieli).. Nu are voie să greșească nimic. Dacă acordă prea mult buget organizării spațiului locativ, adică împodobirii casei, copiii ei vor suferi de mari întristări.. "Colegul meu are PlayStation".. "Colegii mei au fost la mare cu părinții".. "Colegul meu a primit cutare lucru de Moș Crăciun".. O frustrare continuă, în timpurile acestea în care multe familii trăiesc în abundență materială.. Când vezi la alții, îți dorești și tu, e normal. Deci dacă femeia trăiește prea mult cu mintea spre viitor, făcând sacrificii mari în încercarea ei de a-l înfrumuseța, copiii vor suferi continuu în prezent. Dar dacă, dimpotrivă, va îndeplini toate dorințele și toate mofturile de moment ale familiei, va deveni prea risipitoare în acest prezent, și s-ar putea ca familia ei să sufere mai târziu..
Trebuie să fie deșteaptă, ageră la minte, sclipitoare.. Uneori se oferă oportunități în viață care nu se vor mai repeta. Ea, femeia, soție și mamă, trebuie să aibă acea intuiție dublată de curaj, care să o ajute să ia decizia cea mântuitoare. Femeia decide: "Plecăm în străinătate. Aici în țară s-au stricat treburile și ne îndreptăm spre sărăcie".. Dar tot ea va zice într-o bună zi: "Gata, ne întoarcem! Țara noastră merge în direcția cea bună".. Ea, femeia-mamă, își va sfătui băiatul sau fata spre ce sectoare de activitate să-și îndrepte studiile, căci intuiția ei va "ghici" "ce mai merge și ce nu mai merge în țara asta".. Câți tineri nu s-au îmbulzit după căderea comunismului în România la facultățile de Drept, sau la cele de Științe Economice.. Câți dintre ei au reușit să practice mai târziu ceea ce au studiat?.. Mama trebuie să aibă acel realism rece prin care să vadă clar posibilitățile REALE ale propriilor săi copii. Dacă "e făcut" pentru meserie, să-l trimită la meserie, însă dacă "are cap pentru învățătură", să-l îndrume către studiu. Îmi amintesc și acum ce mi-a spus mama într-o bună zi: "ori înveți meserie și îți câștigi o pâine muncind cu mâinile, ori înveți "rupând cartea" și faci parte dintre fruntașii școlii"! Nu există loc pentru fantezii și pentru pierderi de vreme în visări nerealiste în această societate crudă și egoistă..
Dacă își ascultă soția, soțul va avea pace și bucurie în suflet. Casa lui va fi mereu curată, familia lui va fi un model pentru toți. Dacă își ascultă mama, copiii vor deveni "oameni" în viață. Oameni cu studii, oameni de bază, educați, respectuoși, credincioși și cu principii.. Dar dacă nu o vor asculta, toți vor suferi!
Nu aș greși dacă aș afirma că CEEA CE ESTE DUHOVNICUL PENTRU CREDINCIOS, ACEEA ESTE FEMEIA PENTRU FAMILIA EI! Femeia este glasul lui Dumnezeu, instrumentul prin care Cel Preaînalt conduce întreaga familie, împlinindu-Și planurile sfinte.
Dumnezeu să binecuvânteze femeia, amin!
Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)

ROMÂNIA, ȚARĂ SFÂNTĂ..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

de Preot Sorin Croitoru

De m-aș fi născut, Iisuse,
Într-o altă națiune,
Într-o țară-n care omul
A uitat de rugăciune,

Unde UȘA e închisă,
Unde CALEA nu se știe,
Cum aș fi putut vreodată
Să Îți cânt cu veselie?..

Aș fi fost uscat la suflet,
Viața mi-ar fi fost prea tristă,
Căci lipsit de Tine omul,
La ce bun că mai există?..

Însă am avut onoarea
Să mă nasc în România,
Unde râurile-Ți cântă,
Unde ne rodește glia,

Unde mii și mii de stele
De pe bolta cea cerească
Pentru Tine nu-ncetează
Toată noaptea să lucească,

Unde soarele fierbinte
Este sfeșnicul cel mare,
Purtătoarea de lumină
E a dimineții zare,

Unde licuricii nopții
Sunt scânteile cădirii,
Iar armatele de greieri
Cântă imnele măririi..

Vântul șuieră pe câmpuri
Și împrăștie miresme,
Norii cei pufoși se-adună
În cerești catapetesme,

Uneori se trag deoparte,
Ca o uriașă dveră,
Alteori, cu dărnicie
Cerul limpede-l oferă..

Tot ce mișcă-n România
Își slăvește Creatorul,
Liturghie a naturii
Ca sfințește și poporul..

Mulțumesc, Stăpâne Sfinte,
Că mi-ai dat să-mi iau ființa
Într-o țară liniștită,
Unde n-a murit credința..

M-am născut în România,
Plai de Rai și țară sfântă,
Unde ne rodește glia,
Unde râurile-Ți cântă..
amin

Mântuitor ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



De fapt,numele Domnului înseamnă "Mântuitor",dar numai în limba aramaică,cea pe care o vorbea Domnul.Sfântul Arhanghel Gavriil îi zice Maicii Domnului:"Vei pune numele lui Iisus,căci El va fi MÂNTUITOR(salvator) al multor neamuri".De aici rezultă semnificația numelui Domnului.

Cum se scrie ?În aramaică,desigur,nu așa.Domnul acasă la El a fost chemat"Yeshua"(Ieșua).

De ce atunci..Iisus?

Pentru că numai una din cele patru evanghelii a fost scrisă în aramaică.

Celelalte,fiind scrise ca să poată fi înțelese și de evreii din străinătate,care nu mai cunoșteau limba maternă,sau ca să poată fi citite chiar de locuitorii Imperiului Roman,au fost scrise în limba greacă.Și în greacă,numele Ieșua l-au tradus IISUS.Asta-i explicația.

  Noi avem numele Domnului pe filiera greacă,ca și rușii,sau alte popoare ortodoxe.

Catolicii în schimb,au tradus numele Lui din latinescul Jesus(citit Iesus).

Au rezultat diferite forme,după poporul care a adoptat pe "Iesus":Jesu,Jesus,Gesù,etc.

         Aș spune că românul neaoș ortodox cheamă pe Domnul așa cum L-au chemat strămoșii lui:Iisus,dar,în același timp,nu este greșit nici Iisus,fiind varianta latină (din Iesus-Isus).

La fel,este corect și Hristos (varianta ortodoxă -greacă),dar și Cristos (varianta latină -Cristum).

Să nu criticăm pe nimeni..

Să spună fiecare cum a învățat,numai să cheme des numele Domnului!

NU VĂ VOI LĂSA ORFANI!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

de Preot Sorin Croitoru

Făgăduința lui Hristos
Răsună după ani și ani
Ca un refren sau vers frumos:
"Nu, NU VĂ VOI LĂSA ORFANI!"

Un alt refren lăsat de El
Din pură dragoste de noi
Răsună din Scripturi la fel:
"Copii, Eu VOI VENI LA VOI!"

Cu ale Lui promisiuni
Atâți creștini s-au întărit
Când ale vieții mari furtuni
Asupra lor s-au năpustit..

Cum să cedezi la un necaz,
De-ar fi acesta cât de greu,
Când lacrima de pe obraz
Ți-o șterge Însuși Dumnezeu?..

Cum poți la luptă să renunți,
Când de la Domnul vei primi
Credința-n El ce mută munți,
Prin care te vei întări?..

Cum să te-ascunzi înspăimântat,
Fugind de-a vieții tale cruci,
Când de Îl chemi cu-adevărat,
Chiar El te-ajută să o duci?..

Cum să te simți al nimănui,
Tu, care te numești "creștin",
Uitând că ești de fapt AL LUI,
Dar crezi în suflet prea puțin?..

Creștinii care au crezut
Aproape două mii de ani
În Domnul lor Cel nevăzut,
Nicicând nu s-au simțit orfani!

Sunt slabi creștinii de acum,
Căci sufletul și l-au legat
De lucruri care sunt doar fum,
Nu de Hristos cu-adevărat..

De-aceea azi ne îngrozim
De orice vânt mai măricel:
Ai lumii am ales să fim
Și nu nădăjduim în El..

Iisus ne-așteaptă, dragii mei,
Să Îl urmăm cu-adevărat.
EU VREAU SĂ ÎL URMEZ, tu vrei?..
Atunci să credem neapărat!

RAIUL

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

de Preot Sorin Croitoru

Mai întâi de toate Raiul e un loc cu multă pace.
Cui îi place să se certe, n-ar avea aici ce face:
Cei ce locuiesc acolo erau oameni liniștiți,
Răbdători cu toată lumea, blânzi la suflet și smeriți.

Apoi Raiul este locul pentru cei mărinimoși
Care se gândeau la alții, fiind buni și generoși.
N-au ce căuta acolo oameni răi și egoiști
Care nici nu vor s-audă de cei amărâți și triști!

Raiul este locul celor ce-L iubesc pe Dumnezeu,
Nu-i un loc pentru aceia ce-au fugit de El mereu.
Cine n-a trăit cu Domnul viața sa de pe pământ,
Cum să intre după moarte într-un loc atât de sfânt?..

Nici nu îl cunoaște Domnul, ce să facă-n curtea Sa,
L-a respins o viață-ntreagă, iar acum să intre-n ea?..
Dacă vreți s-aveți intrare unde alții au intrat,
Domnul să vă fie-n viață Dumnezeu și Împărat!

Cel ce azi batjocorește vorbele de mântuire,
Râde fără ca să știe de a sa nefericire,
Căci va plânge-o veșnicie după timpul cel pierdut,
Când putea să își câștige Raiul, însă nu a vrut..

G R E S E S C ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Nu sunt asa cum vreau sa fiu,
Crestinul cel perfect,
De multe ori in viata mea,
Eu nu ma port corect.

GRESESC de multe ori in gand,
Sau cu privirea mea,
GRESESC de multe ori zicand,
O vorba poate grea.

GRESESC cand cantaresc greseli,
De oameni fara Har,
GRESESC atunci cand,
fara drept, Ii judec in zadar.

GRESESC cand timpul mi-l petrec,
Privind desertaciuni,
In loc sa ma imbogatesc,
Cu Har in rugaciuni.

GRESESC cand nu sunt intrebat,
Si totusi eu raspund, GRESESC,
in pantece turnand,
Ca-'n sacul fara fund.

Din tot ce-i place lui Hristos,
GRESESC, facand putin,
Dar tare harnic ma arat,
La vorbe cu venin!

GRESESC cu miopia mea,
Cand vad saraci cersind,
GRESESC cu ochii prea atenti,
Cand vad crestini gresind.

GRESESC dorind, gresesc facand,
GRESESC vorbind, gresesc tacand,
GRESESC urand, gresesc iubind,
GRESESC cerand, gresesc fugind.

O viata plina de greseli,
De lucruri fara rost,
Si nu am invatat nimic,
Din cele ce au fost.

Atata doar am invatat:
Ca fara Dumnezeu,
Degeaba fug, degeaba cad,
Degeaba plang mereu.

Dar astazi eu m-am hotarat,
Nu maine, ci ACUM!,
Sa nu mai fac fara Hristos,
Un singur pas pe drum!

Preot Sorin Croitoru

POVESTEA MEA, POVESTEA TA..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



de Preot Sorin Croitoru

Un om era atât de trist fiindcă păcătuise,
Încât în inimă simtea că viu fiind, murise.
Se închisese-'n sinea sa ca într-o închisoare
Si nimeni nu-i întelegea amara întristare..

În prima zi l-a stăpânit un fel de împietrire,
Apoi sărmanul a-'nceput să plângă în nestire..
El nu plânsese-asa nici când îi mai mureau din rude
Si iată-acum nu contenea podeaua să o ude..

Într-un târziu se întări si merse-'ntr-o cămară
În care candela ardea din zori si până-'n seară.
Era un fel de mic altar, un colt de rugăciune,
În care el obisnuia să piardă ceasuri bune.

Atâtea binecuvântări acolo mai primise,
Dar astăzi, cum v-am spus deja, în inimă murise..
Se duse mai întâi smerit 'naintea Maicii Sfinte
Si zguduit de suspinări, i se rugă fierbinte:

"Măicuta mea si-a tuturor, Măicuta mea Preasfântă,
Alină-mă ca pe-un rănit, căci inima mi-e frântă,
Îmbracă-mă ca pe-un orfan ce-'n viată pribegeste,
Primeste-mă ca pe-un străin ce casă nu-si găseste..

Întoarce-te spre Fiul tău si roagă-L pentru mine,
Căci tu în Cana l-ai scăpat pe mire de rusine..
Eu stiu că am păcătuit si-astept ca să mă certe,
Dar sufletul de har lipsit, te roagă să mi-l ierte..

Să nu mă lepede de tot de la Preasfânta-I fată,
Căci fără El, cum voi putea să trec prin astă viată"?..
Icoana Domnului Hristos îl astepta tăcută,
Asa că omul amărât cu lacrimi o sărută,

Apoi vorbindu-i, simte că Stăpânul îl ascultă,
Iar întristarea care-'ntâi era atât de multă,
Se risipeste ca un fum, ca negura dispare,
Iar locul ei îl ia acum o blândă alinare..

Privindu-L pe Hristos în ochi, el vede că-i privit;
Iubindu-L pe Hristos cu foc, el simte că-i iubit!
Din nou, ca doi prieteni vechi, ei îsi vorbesc acum:
Samarineanul l-a salvat pe cel căzut pe drum,

Căci El nicicând nu îl întreabă pe omul cel rănit
De ce-a căzut între tâlhari, de ce s-a rătăcit,
Ci ca un Doctor bun si blând, cu untdelemn si vin,
Alină rana de pe trup si-al sufletului chin..

Povestea mea, povestea ta, povestea tuturor,
A celor care au pierdut, apoi au plâns de dor,
Povestea Celui Care e mereu cu noi aici,
Căci îi iubeste-atât de mult pe fratii Săi mai mici..

amin

ÎNGRIJORARE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

de Preot Sorin Croitoru

Câteodată mă apucă o amară întristare
Și mă văd pătruns în suflet de-o adâncă-'ngrijorare:
Dacă moartea nemiloasă se va hotărî să vină
Chiar în zilele în care rugăciunea mea-i puțină?..

Dacă-mi va scădea credința și-oi cădea în moleșeală,
Iar sfârșitul vieții mele mă va prinde-'n lâncezeală?..
Dacă-'n vremea ce urmează voi comite fapte rele
Și venind pe nesimțite, moartea mă va prinde-'n ele?..

Dacă am făcut păcate în vâltoarea tinereții,
Și-mi voi aminti de ele tocmai la sfârșitul vieții?..
Da, vă spun ca la prieteni, mă mai chinuie o teamă..
Dacă-am supărat pe alții, fără ca să bag de seamă?..

Cine știe ce suspinuri au ieșit, din câte piepturi..
Poate-am încălcat în viață sensibilități și drepturi,
Poate fără remușcare am jignit persoane fine,
Care n-au avut curajul să mă mustre-apoi pe mine..

Doamne, iartă-mi neputința, slăbiciunea și uitarea,
Când cărarea Ți-am pierdut-o, dăruiește-mi îndreptarea..
Dacă vrei, mă miluiește, căci a Ta e mântuirea,
Plin e cerul de-a Ta slavă, nesfârșită Ți-e iubirea!
amin

SUNT UȘILE DESCHISE!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

de Preot Sorin Croitoru

Sunt ușile deschise la Altar,
Căci cerurile ne zâmbesc de-acum:
Din coastă Domnul izvorăște har,
Căci Și-a sfârșit al Crucii Sale drum..

În zilele acestea e ușor
Din naos pacea Domnului s-o iei:
Ea picură din boltă-'ncetișor
Și poți s-o simți în inimă, de vrei..

Ai înțeles, iubitul meu creștin,
Ce a făcut Stăpânul nostru Sfânt?..
Prin Crucea ce a dus-o cu mult chin,
Iisus întors-a harul pe pământ!

Aș săruta cu râvnă iar și iar
Icoana Învierii lui Hristos
De pe iconostasul din stejar,
Sculptat de iubitorul de frumos..

I-aud pe îngeri în Altar cântând
"Hristos a înviat!" atât de blând..
Îi văd pe îngeri bucuroși zburând,
Pe razele de soare coborând..

Și mie parcă-mi vine-așa.. să zbor
La Cel ce a șezut cu Tatăl Său,
Pe patru heruvimi și tron de nor,
Smulgându-ne din mâna celui rău!
amin

PENTRU MINE!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



de Preot Sorin Croitoru

Ce dar mai mare-aș fi putut
Vreodată-'n viață să primesc
Decât pe Însuși Dumnezeu,
Trimis de Tatăl Său Ceresc?..

Să-mi zică mie cineva
Că-'n viața asta nu contez?..
Dar PENTRU MINE-a coborât
Hristos, așa cum zice-'n Crez!

Cum aș putea să cred că sunt
Neînsemnat, atunci când știu
Că PENTRU MINE Dumnezeu
Jertfitu-L-a pe al Său Fiu?..

Cum aș putea să mă-'ndoiesc
Că sunt iubit de Dumnezeu,
Când lui Iisus I-a dat să bea
Pahar amar, de dragul meu?..

Da, sunt iubit de Dumnezeu
Și de pe Crucea Sa, Hristos
Mă cheamă pururea spre El,
Oricât aș fi de păcătos!

Să creadă alții ce vor vrea,
Eu dorm pe pernă liniștit
Privind spre Sfântul Crucifix,
Dovada mea că sunt iubit!
amin

SECRETUL MEU

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



de Preot Sorin Croitoru
Mulți suntem lipsiți de har, depărtați de Dumnezeu,
Și am vrea să-I fim aproape, însă parcă nu știm cum..
Vă explic acum, prieteni, modul simplu-'n care eu
Îl câștig pe Domnul nostru, de Îl pierd pe-al vieții drum..

Mă îngenunchez în față la icoana ce-o iubesc
(Este "Dulcea Sărutare" și-'n bucătărie-o țin),
O privesc cu insistență și încep să mă jelesc,
Pe Preasfânta mea Măicuță implorând-o, eu suspin..

Fără multe introduceri, (mă rezum doar la cuprins),
Eu îi amintesc de nunta unde a participat,
Când Mântuitorul nostru, de Măicuța Lui convins,
S-a milostivit, și-'ndată.. apa-'n vin s-a preschimbat!

Deci îi spun: "Măicuță Sfântă, nu minuni îmi trebuiesc,
N-am ce face eu cu vinul, căci sunt tare necăjit:
Eu aș vrea ca să mă ierte Cel pe Care Îl iubesc
Și să îmi șoptească-'n suflet: "Pocăința ți-am primit"!

Roagă-L tu pe Împăratul, Domnul meu ce-ți este Fiu,
Să Se-'ndure încă-o dată de-al meu suflet păcătos,
Fiindcă El nu te refuză, (asta din Scripturi o știu!),
Căci nu ești o oarecare, ești chiar Mama lui Hristos!

Dragii mei, vă spun de-a dreptul, (nu îmi place să-'nfloresc!):
Cum termin aceste vorbe ce cu inima le spun,
Părăsesc pe Preacurata și la Domnul mă gândesc,
Și-mi apare iar în suflet îngăduitor și bun!

Deci acum vă-'ndemn, prieteni, nu vă temeți, profitați:
Cu o astfel de Măicuță milostivă tuturor,
Nu se poate să vă pierdeți, numai voi să o rugați,
Și veți fi salvați de Domnul, că-i de oameni iubitor!
amin

PÂINEA CEA SPRE FIINȚĂ

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


de Preot Sorin Croitoru

Doamne, cum Te-mparți Tu, oare,
Rămânând mereu întreg,
De Te-nghite fiecare?..
Fă-mă, Doamne, să-nțeleg..

Cum lași corurile Tale,
Serafimii Tăi din Rai,
Și cobori în pâinea moale,
Spre mâncare să Te dai?..

Mare-i taina, mult misterul..
Să pricep cum voi putea?..
Tu, ce nu Te-ncape cerul,
Să încapi în gura mea?..

În fărâma minunată
Ești Tu Însuți, Domnul meu!
De crezut, se crede-ndată,
Dar de înțeles e greu..

Taină-n veci de veci rămâne,
Slavă Ție pentru ea!
Câte nu faci Tu, Stăpâne,
Pentru mântuirea mea..

Tu ești Pâinea spre ființă
Ce coboară în Altar
Și pe cei ce au credință
Îi faci dumnezei prin har

Căci mireasma Ta divină
Se împrăștie în noi,
Și a Binelui lumină
Răspândim în jur apoi!

ANUNȚ DE ULTIMĂ ORĂ!!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Tocmai am aflat că o epidemie devastantă a cuprins tot Globul Pământesc! Este vorba despre boala numită "PĂCAT", care distruge relația omului cu Dumnezeu! Se manifestă prin necrozarea (omorârea) rapidă a sufletului uman, având drept consecință transformarea omului în zombi!! 

Referindu-Se la această teribilă maladie, Domnul Iisus Hristos Se exprimase fără echivoc în discuția cu un cetățean evreu: "Lasă MORȚII să-și îngroape morții, iar tu vino și-Mi urmează Mie!" Deci nu sunt dubii că păcătosul necredincios este un mort viu, adică un zombi!

Din fericire, există o terapie foarte eficientă pentru această boală, pregătită în laboratoarele Sfintei Biserici. Ea se numește "pocăință" și se va administra timp de șapte săptămâni în perioada imediat următoare. Terapia cuprinde ședințe de consiliere psihologică, numite "spovedanie", indicarea exactă a nivelului de gravitate a bolii de către doctorul - preot, stabilirea unei diete preventive, terapie de urmat acasă prin îndeplinirea de canoane antiseptice și administrarea duminicală pe cale orală a antivirusului pregătit în Sfântul Altar, numit "SFÂNTA EUHARISTIE". Până acum toți pacienții tratați în acest mod s-au vindecat complet, deci terapia are un grad de eficiență de sută la sută! Nu pierdeți vremea, intrați imediat în legătură cu filialele noastre din teritoriu aflate sub sigla Patriarhiei Române, bisericile dumneavoastră parohiale! 

Răspândiți știrea cât mai mult, dacă doriți să ajutați la vindecarea lumii de păcat! 

Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)

SĂ NU RENUNȚI!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

de Preot Sorin Croitoru

În mari păcate ai căzut
Și cazi mereu și vei cădea,
Dar chiar și-așa, să nu renunți
La luptă, dragul meu creștin,
Ci să Îl chemi pe Domnul tău
În rugăciuni și vei vedea
Că te va izbăvi de iad
Și de al remușcării chin!

El te-ar fi izbăvit demult,
Dar tu nu L-ai chemat deloc,
De-aceea nici nu reușești
Să urci spre Cer, ci stai pe loc.

Te uiți înspăimântat cum cazi,
Făcând ce nu ai vrea să faci,
Dar este numai vina ta,
Că nu ceri ajutor, ci taci..

Și ar mai fi un alt motiv:
Te văd mai mult îngrijorat
Că alți creștini mai cad și ei,
Decât de propriul tău păcat!

La ce ți-ar folosi, mă-ntreb,
Să știi păcat ce nu-i al tău?..
Să-ncepi să crezi în mintea ta
Că nu ești chiar atât de rău?..

Și astfel, păcătos fiind,
Să dormi pe pernă liniștit,
Să nu te rogi, să nu suspini,
Să nu regreți că ai greșit?..

Eu știu că vezi în jurul tău
Atâtea suflete ce cad,
Dar nu al lor, ci-al tău păcat
Te va împinge către iad!

Deci, dragul meu creștin, te rog,
TE ROG să iei în serios
Orice avertisment ieșit
Din gura Domnului Hristos!

Să nu-ți imaginezi că-i rău
Acel ce-n chinuri a murit,
Lăsându-Se de dragul tău
Scuipat, bătut și răstignit!..

Ci dacă El ți-a dat porunci
Și ți-a cerut un trai curat,
Sau ți-a cerut să-ți plângi cu-amar
Orice cădere în păcat,

Aceasta pentru că știa
Că sus în cer la Dumnezeu
Încap doar cei ce-n viața lor
Și-au plâns păcatele mereu..

Precum o apă de Botez,
Te spală lacrima de rău:
Trimisă e de Duhul Sfânt
Să curățe păcatul tău.

De-aceea, dragul meu creștin,
Ce ai căzut și cazi mereu,
De șaptezeci de ori pe zi
În viața ta de vei cădea,
Să nu îți pierzi credința ta
În dragostea lui Dumnezeu,
Căci El te va ierta din nou
Când lacrima ți-o va vedea!
amin

CUVINTE LA ÎNCEPUT DE TRIOD

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



           Cu toții am citit duminica trecută în calendarul ortodox două cuvinte enigmatice: "Începutul Triodului".. Întrucât nu toți românii sunt profesioniști în domeniul limbajului bisericesc, m-am gândit să vă împărtășesc câteva idei pe tema acestui misterios "Triod"..
Triodul este o perioadă de zece săptămâni în care am intrat duminica trecută și care se va încheia în Noaptea Învierii, în clipa minunatei chemări a preoților din lumea ortodoxă: "Veniți de luați lumină!". Această perioadă este timpul recomandat de Sfânta Biserică spre a fi dedicat pocăinței, plângerii păcatelor, meditației la viața veșnică și împăcării cu Dumnezeu. Până aici sunt convins că a înțeles toată lumea.. De-aici începe partea mai delicată..
"Pocăința", un cuvânt despre care se vorbește atât de mult, dar care este înțeles și aplicat în viață atât de puțin.. Unii înțeleg pocăința ca pe un plâns forțat, poruncit de Biserică în anumite zile ale anului.. Și de unde să plângă bietul creștin, dacă nu poate?.. Pur și simplu, nu simte acea durere în suflet.. Alții, dimpotrivă, înțeleg pocăința ca fiind o continuă stare de zdrobire a inimii, care nu are nimic de-a face cu viața concretă de fiecare zi. Pe astfel de persoane acum le vezi cu ochii roșii de plâns păcate, acum le vezi la o repriză de bârfă cu "fetele".. Acum plâng, acum se ciondănesc cu cineva.. Și atunci îți dai seama că nici în cazul acesta nu s-a înțeles cu adevărat sensul cuvântului "pocăință".
Dragii mei, pocăința este într-adevăr o stare de tristețe a inimii, stare care provine din conștientizarea faptului că prin păcatele noastre am întristat Preasfânta Treime. Nu am scris nici "supărat", nici "mâniat", ci "întristat", deoarece Fiul lui Dumnezeu ne-a explicat ce fel de Tată milostiv avem noi în ceruri. Un Tată Care nu Se mânie, ci Se întristează pentru rătăcirea fiilor Săi cei risipitori, așteptând cu răbdare întoarcerea lor în casa părintească.. Nu m-am referit doar la Dumnezeu Tatăl, ci la întreaga Sfântă Treime, căci unii creștini au o mai mare familiaritate cu Domnul nostru Iisus Hristos, fiind singura Persoană treimică Care Și-a însușit firea omenească. Întrucât Iisus este Dumnezeu adevărat și Om adevărat, El este mult mai accesibil minții omenești decât Tatăl Său Cel nevăzut. Așadar unii dintre noi își concentrează viața duhovnicească asupra figurii Mântuitorului, iar sentimentul de întristare pentru păcate, tot la El se referă. Avem și o categorie foarte redusă de creștini, creștinii mistici, rugători, care s-au acomodat cu venirea în sufletele lor a Duhului Sfânt, a treia Persoană a Sfintei Treimi, după cuvintele rugăciunii începătoare: "Vino și Te sălășluiește întru noi".. Acești creștini simt cu ușurință pierderea Duhului Sfânt în urma căderii în păcate, deci pocăința lor este o continuă plângere după Duhul Cel pierdut. Dacă gândim într-un mod mai teologic, Duhul Sfânt este Cel Care ni-L descoperă în suflete pe Mântuitorul Iisus Hristos, iar Domnul Iisus este Ușa prin Care se poate pătrunde până la Tatăl: "Eu sunt ușa; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine" zice Domnul. În consecință, pierzându-L pe Duhul Sfânt, ai pierdut Lumina prin Care mai înainte puteai să-L cunoști pe Fiul, dar ai piedut și Calea de a ajunge la Tatăl.. Pocăința așadar este acea tristețe din suflet care se naște dintr-un adânc sentiment de singurătate.. L-ai avut pe Dumnezeu și L-ai pierdut.. Cum să nu plângi după El? Nu mă vedeți pe mine cât mă "vaiet" în poeziile mele din acest motiv?.. Eu trăiesc această singurătate, plâng după Dumnezeu și îmi descriu în rime plânsul acesta, ca să mai învețe și alții de la mine sfânta și sănătoasa pocăință.
Va să zică pocăința este mai întâi o întristare.. Cum să-ți provoci această stare, dacă nu o ai?.. Aici intervine învățătura Bisericii. Aici impune Biserica această perioadă a anului, poruncind ținerea postului și înmulțirea rugăciunilor. Acestea sunt metodele pentru dobândirea stării de tristețe. Se poate, dacă vrem. Dar mai întâi trebuie să eliminăm cauzele care alungă departe tristețea de la noi. În primul rând mă refer la râs, la glume și la muzică lumească. Cum să plângi, dacă râzi?.. Ori una, ori alta. Gata petreceri, onomastice și zile de naștere! Vrei să te pocăiești, sau nu?.. Recomand celor care iau în serios îndemnurile Sfintei Biserici și o altă metodă pentru dobândirea întristării inimii: recapitularea păcatelor celor mai mari pe care le-am săvârșit în viață, CHIAR DACĂ LE-AM SPOVEDIT DEJA. Să ne gândim la tot ce am făcut rău în viață, la toate promisiunile de schimbare nerespectate.. Și ne vom posomorî în suflete.
Starea de pocăință dacă a pus stăpânire pe sufletele noastre, lucrul acesta se va vedea din scârba pe care o vom simți pentru păcatele "obișnuite"! Păi dacă regret că te-am supărat, ce voi face mai întâi? Voi înceta să te mai supăr de aici înainte! De aceea a zis un filozof: "Când regreți, nu o spui înainte de a o dovedi, ci O DOVEDEȘTI ÎNAINTE DE A O SPUNE". De aceea spuneam mai înainte despre femeia care plânge, apoi bârfește și se ceartă cu lumea, că nu a înțeles ce înseamnă pocăința.. Înaintea lacrimilor, sau imediat după ele, trebuie să se vadă o "cumințire" a omului, ca expresie concretă a pocăinței sale. Plâng cu ochii, plâng cu inima, plâng cu fapta. Așa se face. De aceea și Domnul a zis: "Nu tot cel ce-Mi zice Doamne, Doamne, va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri". Iar Sfântul Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului, îi certa foarte tare pe fariseii veniți la el cu o FALSĂ pocăință prin cuvintele: "Fariseilor fățarnici, cine v-a învățat pe voi să fugiți de mânia viitoare? Faceți roade vrednice de pocăință"! Adică el cerea ca pocăința să se vadă concret, în fapte. Zaheu vameșul a luat măsuri concrete de îndreptare a greșelilor, luându-și angajamentul înaintea Domnului Hristos: "IAR DACĂ AM NEDREPTĂȚIT PE CINEVA CU CEVA, ÎNTORC ÎMPĂTRIT"! Fiecare dintre noi trebuie să încerce să facă același lucru, adică să-și repare cumva greșelile trecutului, acolo unde se mai poate repara ceva. Iar unde nu se mai poate face nimic.. lacrimi și mila lui Dumnezeu..
În încheiere, iubiți cititori, bine ar fi să intrăm în atmosfera Triodului cu gândul că această perioadă este determinantă pentru mântuirea noastră.. Să ne gândim că acum se joacă veșnicia noastră. Acum, ori niciodată! Dacă vom avea bunăvoință în dobândirea pocăinței, Domnul ne va trimite harul Său. De aceea cerea Sfântul Efrem Sirul: "Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, slugii Tale". Aici prin cuvântul "duh", Cuviosul Efrem înțelege harul, cu darurile sale felurite. Așa să cerem și noi de la Bunul Dumnezeu, și veți vedea că după baia pocăinței cu lacrimi ne vom învrednici de bucuria Învierii, precum femeile mironosițe și sfinții apostoli ai Domnului Hristos, amin!
Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)

DUMNEZEU MĂ IUBEȘTE MULT!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Doamna Rodica afirmă că Dumnezeu mă iubește mult. Iată răspunsul meu:

Da, doamna Rodica, Dumnezeu mă iubește mult.. Atât de mult, încât L-a trimis pe pământ pe Singurul Său Fiu ca să moară pe Cruce pentru mine! Și a murit, săracul Domn Iisus Hristos pentru mine, și a înviat și mi-a lăsat Trupul Său ca să-l mănânc și să mă îndumnezeiesc, și sângele Său ca să îl beau și să mă curăț de păcate..
Da, mă iubește Dumnezeu.. Dar vă iubește și pe voi la fel de mult!
Iar în legătură cu unele daruri pe care El le revarsă peste anumiți membri ai Sfintei Biserici, aceasta este mai mult dovada iubirii față de cei cărora le sunt destinate darurile, decât față de cei prin care lucrează cu darurile Sale. Ca să nu ne luăm nasul la purtare, Domnul Iisus Hristos ne-a numit pe noi, pescarii de suflete: "slugi netrebnice" (fără însemnătate)! El zicea: "Când veți face faptele dreptății voastre, să ziceți: SLUGI NETREBNICE SUNTEM, ȘI CEEA CE ERAM DATORI SĂ FACEM, AM FĂCUT"!
Vedeți așadar că "gândurile Mele nu sunt precum gândurile voastre"?, cum a spus Dumnezeu despre El Însuși? Oamenii lumești dacă fac un bine mic cât o mărgică, încep să cotcodăcească precum găina din povestea "Punguța cu doi bani" a lui Ion Creangă.. Oamenii lui Dumnezeu își trag fericirea nu din slăvirea lor, ci din slăvirea Dumnezeului cerului și al pământului! Iar după moarte, are grijă Dumnezeu să-i slăvească pe cei care L-au slăvit!
Dumnezeu să ne învrednicească pe toți de marea virtute a smereniei!
Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)

TE ȘTIAM, HRISTOASE DOAMNE..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



de Preot Sorin Croitoru

Te știam, Hristoase Doamne,
Te știam de mititel,
Căci duminica bunica
Ne spunea cu bucurie:
"Azi ne întâlnim cu El"!

Și scoțându-ne din curte,
Fiind noi mai mulți nepoți,
Ne porneam pe ulicioară,
Întâlnind bătrâni și tineri
Ce veneau la Tine toți..

Și intram, Hristoase Doamne,
Rușinoși în casa Ta
Unde se vorbea de Tine,
Iar la strana din absidă
Despre Tine se cânta..

Te vedeam în orice parte
Ochii mei îi îndreptam..
Toate sfintele icoane
Mi Te arătau pe Tine..
Tare mă mai minunam!..

Și Părintele la urmă
Ce frumos mai predica..
Parcă Te vedeam aievea,
Prefăcând în forme vorba
Ce ieșea din gura sa!

Dar și lumea, Doamne Sfinte..
Parcă toți Îți semănau..
Oamenii de "altădată",
Ce 'naintea Epiclezei
Sărutare își dădeau..

Te-am știut, Iisuse Doamne,
Te-am știut de mic copil,
Căci de la bunici credința
Am deprins-o în vacanțe,
În sătucul lor umil..

ÎNTOARCE-TE LA DOMNUL!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“HAI, 

de Preot Sorin Croitoru

Să renunți la deznădejde
Și s-o scoți din mintea ta.
Domnul, de-ar avea căință,
Și pe diavol l-ar ierta!

Fiindcă n-are, de aceea
El e condamnat la foc;
Nu-i călca și tu pe urme..
Cazi?.. Ridică-te pe loc!

Ți-ai pierdut complet curajul
Fiindcă ai păcătuit?..
Dar pe Cruce Domnul nostru
Pentru asta a murit,

Ca să-ți ia păcatul, dragă,
Și să-l spele-n sânge El:
De aceea proorocii
Pe Hristos Îl cheamă "MIEL"!

El a țintuit pe Cruce
Zapisul cel blestemat
Unde diavolul trecuse
Chiar și cel mai mic păcat..

Dacă ai căzut în viață,
Și sunt sigur c-ai căzut,
Dacă ai făcut păcate,
Și sunt sigur c-ai făcut,

Nu te îndoi, creștine,
Ale tale-mpiedicări
Le-a purtat Hristos, răbdându-Și
Ale Patimii ocări!

Nu-s căderi și nu-s păcate
Ce au fost și se mai fac,
Să nu-și aibă-n Cruce, frate,
Și în Sfântul Sânge leac!

Nu te pierde-n deznădejde
Și în spaime în zadar.
Domnul este Miel de jertfă,
Adu-L jertfă, așadar!

Pune punct și de la capăt,
Mergi pe calea lui Hristos;
Lasă-n urmă cele rele
Și trăiește iar frumos.

Ai primit și tu Botezul,
Deci ai fost primit de fiu.
Hai, întoarce-te la Domnul,
Niciodată nu-i târziu!

CINE ÎL VEDE PE EL?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



de Preot Sorin Croitoru

Dumnezeu Se-ascunde în porunci
Și te îndemn ca ce îți zic să crezi:
Păzește-le și vei putea atunci
Pe Veșnicul Părinte să ți-L vezi!


Să nu Îl cauți, Însuși va veni
Când va vedea că-L iei în serios,
Făcându-I Legea viață zi de zi,
Trăind curat, pe placul lui Hristos!

Căci Însuși Domnul afirma atunci,
Pe când cu râvnă propovădui,
Că-n cei ce-or ține ale Lui porunci
Și El și Tatăl Său vor locui! (Ioan 14; 23)

Azi mulți Îl mai hulesc pe Dumnezeu,
Zicând că de ar fi, S-ar arăta,
Dar Cel Preasfânt S-a arătat mereu
Doar CELUI CE RESPECTĂ LEGEA SA!
Post scriptum:
Nu poate cel nelegiuit să vadă fața Lui,
Căci nu Se-arată Dumnezeu oricând, oricum, oricui,
Ci numai celui pregătit prin viață de creștin
I Se descoperă Hristos puțin câte puțin..
AMIN!
„Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, și vom veni la el şi vom face locaș la El" (Ioan 14, 23).

VINE ZIUA..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

de Preot Sorin Croitoru

Vine ziua când deodată
Îți simți sufletul flămând,
Mistuit de-așa o foame
Cum n-ai mai simțit nicicând..

Și încerci să ți-o astâmperi,
Însă totu-i în zadar,
Căci nu pâinea îți lipsește,
Ci dumnezeiescul har!

Dumnezeu, doar El e Hrana,
Flămânzim de Dumnezeu,
Căci a Lui suflare suntem
Și spre El tânjim mereu.

Și cum trupul fără pâine
Se topește, că-i pământ,
Sufletul se ofilește
Fără Duhul Cel Preasfânt!

Haideți fraților, să-L cerem
De la Tatăl pe Hristos,
Pâinea vieții ce coboară
Până la Altare, jos!

Și mâncând această Pâine
Care nu-i de pe pământ,
Carnea trupurilor noastre
Să se umple de Duh Sfânt,

Să devină străvezie
De la harul cel din ea
Și-n sfârșit să se termine
Foamea duhului cea rea!
amin