*După rugăciunile începătoare, cum ne trezim începem ziua cu rugăciunea Sfântului Efrem Sirul.*
Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie. *(o metanie)*
Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, slugii Tale.
Așa Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșalele mele și să nu mai osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin. *(o metanie)*
_Și după rugăciunea aceasta, se zic aceste patru stihuri, iarăși în trei stări, cu 12 închinăciuni:_
Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului.
*(o închinăciune)*
Dumnezeule, curățește-mă pe mine păcătosul.
*(o închinăciune)*
Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuiește-mă.
*(o închinăciune)*
Fără de număr am greșit, Doamne, iartă-mă.
*(o închinăciune)*
_Și pe urmă, iarăși rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, toată, cu două închinăciuni, și la sfârșit cu o metanie: Doamne și Stăpânul vieții mele…_
_După care imediat aceste stihuri din psaltire pentru dezlegarea de la diavol._
*Psalmul (145, 7-8)*
Domnul înțelepțește orbii. Domnul îndreptează pe cei dărâmați. Domnul iubește pe cei drepți. Domnul păzește pe cei sărmani, pe sărac și pe văduvă va ajuta, și calea păcătoșilor va stinge.
*Cercetând viețile multor sfinți, începi să te aprinzi cu duhul. Se deschide inima în frica lui Dumnezeu, spre dorința de a dobândi râvna viețuirii sfinților. În prima parte a zilei dimineața, ascultăm/citim din viața sfinților pe care îi sărbătorim*
*Este de mare folos a cerceta viața Sfinților care au pătimit pentru Hristos, căci însăși aducerea aminte a chinurilor lor poate deștepta gândul nostru spre dumnezeiasca dragoste și să ne dea aripi pentru săvârșirea faptelor bune, ca și noi să suferim măcar cu mintea acele pătimiri pe care ei le-au avut cu trupul pentru răsplătirile ce vor să fie.*
*Psalmul 5*
1. Graiurile mele bagă-le în urechi, Doamne! Înţelege strigarea mea!
2. Ia aminte glasului rugii mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu,
3. Căci către Tine mă voi ruga, Doamne! Dimineaţa asculta-vei glasul meu;
4. Dimineaţa voi sta înaintea Ta şi mă vei vedea. Că Tu nu eşti un Dumnezeu care vrei fărădelegea;
5. Nu va nemernici lângă Tine cel ce vicleneşte, nici nu vor rămâne cei fărădelege în preajma ochilor Tăi.
6. Urât-ai pe toţi cei ce fac fărădelegea. Pierde-i-vei pe toţi cei ce grăiesc minciuna;
7. Pe bărbatul sângiuirilor şi viclean îl urăşte Domnul.
8. Şi eu, întru mulţimea milei Tale, intra-voi în casa Ta, închina-mă-voi către biserica cea sfântă a Ta, cu frica Ta.
9. Doamne, povăţuieşte-mă întru dreptatea Ta, pentru vrăjmaşii mei!
10. Îndreptează înaintea Ta calea mea. Căci nu este în rostul lor adevăr, inima lor e deşartă;
11. Groapă deschisă, grumazul lor; cu limbile lor vicleneau. Judecă-i pe ei, Dumnezeule;
12. Cadă din sfaturile lor; după mulţimea necredinţei lor scoate-i pe dânşii, căci Te-au amărât, Doamne.
13. Şi să veselească toţi cei ce nădăjduiesc spre Tine; în veac se vor bucura şi vei sălăşlui întru ei.
14. Şi se vor făli întru Tine toţi cei ce iubesc numele Tău, căci Tu vei blagoslovi pe cel drept.
15. Doamne, ca cu o armă de bună voire ne-ai încununat pe noi.
*Psalmul 6*
1. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri, nici cu urgia Ta să mă cerţi.
2. Miluieşte-mă, Doamne, căci slab sunt; vindecă-mă, Doamne, căci se tulburară oasele mele;
3. Şi sufletul meu se tulbură foarte; şi Tu, Doamne, până când? Întoarce-Te, Doamne, şi izbăveşte sufletul meu.
4. Mântuieşte-mă pentru mila Ta!
5. Căci nu este în moarte pomenirea Ta; şi în iad cine se va mărturisi Ţie?
6. Ostenit-am întru suspinul meu, scălda-voi în toate nopţile patul meu, cu lacrimile mele aşternutul meu voi uda.
7. Se tulbură de mânie ochiul meu, învechitu-m-am întru toţi vrăjmaşii mei.
8. Depărtaţi-vă de la mine toţi cei ce faceţi fărădelege, căci a ascultat Domnul glasul plângerii mele.
9. Auzit-a Domnul ruga mea, Domnul rugăciunea mea a primit.
10. Ruşineze-se şi să se tulbure foarte toţi vrăjmaşii mei; întoarcă-se şi să se ruşineze foarte degrabă.
*Psalmul 9*
1. Mărturisi-mă-voi Ţie, Doamne, cu toată inima mea, povesti-voi toate minunile Tale.
2. Veseli-mă-voi şi mă voi bucura întru Tine, cânta-voi numelui Tău, Înalte.
3. Când se va întoarce vrăjmaşul meu înapoi, slăbi-vor şi vor pieri de la faţa Ta.
4. Căci ai făcut judecata mea şi legiuirea mea, şezut-ai pe scaun, Cel ce judeci dreptatea.
5. Certat-ai limbile şi pieri necredinciosul, numele lor l-ai stins în veac şi în veacul veacului.
6. Vrăjmaşului îi lipsiră săbiile cu desăvârşire şi cetăţi ai surpat.
7. Pieri pomenirea lui cu sunet, şi Domnul în veac rămâne.
8. Gătit-ai cu judecată scaunul Lui; şi El va judeca lumea cu dreptate, judeca-va norodul cu dreptate.
9. Şi Se făcu Domnul scăpare săracului, ajutor la bune vremi, întru necazuri.
10. Şi nădăjduiască întru Tine cei ce cunosc numele Tău, căci n-ai părăsit pe cei ce Te cercetează, Doamne!
11. Cântaţi Domnului, Celui ce locuieşte în Sion, povestiţi întru limbi tocmelile Lui!
12. Căci Cela ce cercetează sângiuirile lor Şi-a adus aminte. N-a uitat strigarea săracilor. Miluieşte-mă, Doamne!
13. Vezi smerenia mea de către vrăjmaşii mei,
14. Cela ce mă înalţi pe mine din porţile morţii, pentru ca să povestesc toate laudele Tale, în porţile fetei Sionului.
15. Veseli-ne-vom întru mântuirea Ta; înfipseră-se limbile întru stricăciunea care au făcut;
16. În laţul acesta care au ascuns prinse-se piciorul lor.
17. Cunoaşte-Se Domnul, judecăţi făcând! Întru faptele mâinilor Lui se prinse păcătosul.
18. (Cântare a strigării) Întoarcă-se păcătoşii la iad, toate limbile cele ce uită pe Dumnezeu.
19. Căci nu până în sfârşit se va uita săracul, răbdarea săracilor nu va pieri desăvârşit.
20. Scoală-Te, Doamne, să nu se întărească omul, judece-se limbile înaintea Ta.
21. Pune, Doamne, tocmitor de lege peste ei; cunoască limbile că oameni sunt.
22. (Strigare) Pentru ce Doamne, stai de departe, treci cu vederea la bune vremi întru necazuri?
23. Când se semeţeşte necredinciosul, aţâţă-se săracul; prinzându-se întru sfaturile care le socotesc.
24. Căci se laudă păcătosul întru poftele sufletului lui, şi cel ce face strâmbătate se binecuvântează.
25. Întărâtă pe Domnul păcătosul, după mulţimea urgiei lui; nu va cerceta.
26. Nu este Dumnezeu înaintea lui, spurcă-se căile lui în toată vremea.
27. Strică-se judecăţile Tale de către faţa lui, tuturor vrăjmaşilor lui va stăpâni de tot.
28. Pentru că zise întru inima lui: ’’Nu mă voi clătina din rudă în rudă, fără de rău.’’
29. Care de blestem rostul lui este plin şi de amărăciune şi de vicleşug; sub limba lui osteneală şi durere.
30. Şade întru vicleşug cu cei avuţi, întru ascunsuri, ca să ucidă pe cel nevinovat;
31. Ochii lui la cel sărac se uită.
32. Pândeşte întru ascuns, ca leul la stâna lui; pândeşte ca să apuce pe sărac, să apuce pe sărac dacă-l va trage pe el.
33. În laţul lui va smeri pe el; pleca-se-va şi va cădea dacă va stăpâni el pe săraci.
34. Pentru că a zis întru inima lui: "Uitat-a Dumnezeu! Întors-a faţa Lui, ca să nu vadă desăvârşit".
35. Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi desăvârşit.
36. Pentru care lucru a întărâtat necredinciosul pe Dumnezeu? Pentru că a zis în inima lui: "Nu va cerceta".
37. Vezi, că Tu osteneala şi durerea socoteşti, ca să-l dai pe el în mâinile Tale.
38. Ţie s-a lăsat săracul, sărmanului Tu ai fost ajutor.
39. Zdrobeşte braţul celui păcătos şi rău; cerca-se-va păcatul lui şi nu se va afla.
40. Domnul Împărat e în veac şi în veacul veacului! Pieriţi, limbi, din pământul Lui!
41. Pofta săracilor ascultat-ai, Doamne, la gătirea inimilor lor luat-a aminte urechea Ta.
42. Judecă săracului şi smeritului, pentru ca să nu mai adauge încă a se mări omul pe pământ.
*Psalmul 36*
1. Nu te apropia cu râvnire întru cei ce viclenesc, nici nu râvni celor ce fac fărădelegea.
2. Ca o iarbă curând se vor usca şi ca legumele pajiştii curând vor cădea.
3. Nădăjduieşte spre Domnul şi fă bunătate; şi locuieşte pământul, şi te vei hrăni din avuţia lui.
4. Desfătează-Te în Domnul, şi îţi va da ţie cererile inimii tale.
5. Descoperă Domnului calea ta, şi nădăjduieşte în El, şi El o va face.
6. Şi va scoate ca lumina dreptatea ta, şi judecata ta ca amiazăzi.
7. Supune-te Domnului şi roagă pe Dânsul; nu te apropia cu râvnirea la cel ce bine călătoreşte în calea lui, la omul ce face fărădelegea.
8. Potoleşte-te de urgie şi părăseşte mânia; nu te apropia cu râvnirea ca să vicleneşti.
9. Căci cei ce viclenesc de tot vor pieri; iar cei ce îngăduiesc pe Domnul, ei vor moşteni pământul.
10. Şi încă puţin, şi nu va fi păcătosul; şi vei cerca locul lui, şi nu-l vei afla.
11. Iară cei blânzi vor moşteni pământul şi se vor desfăta întru mulţimea păcii.
12. Păzi-va păcătosul pe cel drept şi va scrâşni asupra lui dinţii lui.
13. Iară Domnul va batjocori pe el, că mai înainte vede că va veni ziua lui.
14. Sabie au scos păcătoşii, întinseră arcul lor,
15. Ca să doboare pe sărac şi pe sărman, ca să junghie pe cei drepţi la inimă.
16. Sabia lor intre în inimile lor şi arcurile lor să se zdrobească.
17. Mai bine puţinul celui drept, decât avuţia multă a păcătoşilor.
18. Căci braţele păcătoşilor se vor zdrobi, şi întăreşte pe cei drepţi Domnul.
19. Cunoaşte Domnul căile celor fără prihană şi moştenirea lor în veac va fi.
20. Nu se vor ruşina în vreme rea şi în zilele foametei se vor sătura, căci păcătoşii vor pieri.
21. Iară vrăjmaşii Domnului, îndată ce se măriră, ei se şi înălţară, lipsind ca fumul lipsiră.
22. Împrumută-se păcătosul, şi nu va plăti; iară dreptul îndură-se şi dă.
23. Căci cei ce blagoslovesc pe El vor moşteni pământul, iară cei ce blesteamă pe El de tot vor pieri.
24. De la Domnul paşii omului se îndreaptă şi calea lui va vrea foarte.
25. Când va cădea, nu se va zdruncina, căci Domnul sprijineşte mâna lui.
26. Tânăr fusei, şi îmbătrânii, şi nu văzui pe dreptul părăsit, nici seminţia lui cerând pâine.
27. Toată ziua miluieşte şi împrumută dreptul; şi seminţia lui la blagoslovenie va fi.
28. Fereşte-te de rău şi fă bine şi locuieşte în veacul veacului.
29. Că Domnul iubeşte judecată şi nu va părăsi pe cei curaţi ai Lui; în veac se vor păzi.
30. Şi cei fără de lege se vor goni şi seminţia celor necredincioşi se va pierde de tot.
31. Iară drepţii vor moşteni pământul şi vor sălăşlui în veacul veacului peste el.
32. Gura dreptului va deprinde învăţătură şi limba lui va grăi judecată.
33. Legea Dumnezeului lui, în inima lui; şi nu se vor poticni paşii lui.
34. Socoteşte păcătosul pe cel drept şi cearcă a-l omorî pe el,
35. Iară Domnul nu-l va părăsi pe el în mâinile lui, nici va osândi de tot pe el când se va judeca cu el.
36. Îngăduieşte pe Domnul şi păzeşte calea Lui; şi te va înălţa ca să moşteneşti de tot pământul: când vor pieri de tot păcătoşii vei vedea.
37. Văzui pe cel necurat prea înălţându-se şi în sus ridicându-se, ca cedrii Libanului.
38. Şi trecui, şi iată, nu era; şi cercai pe dânsul, şi nu se află locul lui.
39. Păzeşte nerăutatea şi vezi dreptatea; căci este rămăşiţă la omul de pace.
40. Iară cei fără de lege vor pieri de tot, deodată; rămăşiţele celor necuraţi vor pieri de tot.
41. Şi mântuirea drepţilor, de la Domnul; şi scutitorul lor este în vremea necazului.
42. Şi le va ajuta lor Domnul şi va izbăvi pe dânşii şi-i va scoate pe ei de la cei păcătoşi şi va mântui pe dânşii, căci au nădăjduit spre Dânsul.
*Psalmul 37*
1. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri, nici cu urgia Ta să mă cerţi!
2. Căci săgeţile Tale s-au înfipt în mine şi ai întărit peste mine mâna Ta. Nu este vindecare în trupul meu, de la faţa urgiei Tale;
3. Nu este pace întru oasele mele, de la faţa păcatelor mele.
4. Căci fărădelegile mele covârşiră capul meu; ca o sarcină grea se îngreună peste mine.
5. Împuţiră-se şi putreziră rănile mele de la faţa nebuniei mele.
6. Tânguitu-m-am şi m-am gârbovit până în sfârşit, toată ziua mâhnit mergeam.
7. Că măruntaiele mele s-au umplut de ocări şi nu este leac în trupul meu.
8. Chinuitu-m-am şi m-am smerit foarte, răcnit-am de la suspinarea inimii mele.
9. Doamne, înaintea Ta toată pofta mea, şi suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns.
10. Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a vârtutea qmea; şi lumina ochilor mei, nici aceasta nu este cu mine.
11/12. Prietenii mei şi cei de aproape ai mei în preajma mea se apropiară şi stătură şi cei mai de aproape de mine departe stătură şi mă sileau cei ce căutau sufletul meu.
13. Şi cei ce cercau răutăţile mele grăiră deşertăciune şi vicleşuguri toată ziua cugetară.
14. Şi eu ca un surd nu auzeam; şi ca cel fără grai, ce nu deschide gura lui.
15. Şi mă făcui ca un om ce nu aude şi n-are în gura lui mustrări.
16. Căci spre Tine, Doamne, nădăjduiam, Tu vei asculta Doamne, Dumnezeul meu.
17. Căci am zis: "Ca nu cândva să se bucure vrăjmaşii mei de mine şi clătinându-se picioarele mele, asupra mea grăiră vorbe mari."
18. Căci eu spre vânătăi gata sunt şi durerea mea înaintea mea este pururea.
19. Căci fărădelegea mea eu voi povesti şi mă voi îngriji pentru păcatul meu.
20. Iară vrăjmaşii mei trăiesc şi se mai întăriră decât mine; şi se înmulţiră cei ce mă urăsc pe mine întru strâmbătate.
21. Cei ce–mi răsplătesc mie rele pentru bune mă pârâră, de vreme ce goneam bunătatea.
22. Să nu mă părăseşti, Doamne! Dumnezeul meu, să nu Te depărtezi de la mine!
23. Ia aminte la ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele!
*Psalmul 93*
1. Dumnezeul izbândelor, Domnul, Dumnezeul izbândelor Se arătă.
2. Înalţă-Te, Cel ce judeci pământul, răsplăteşte răsplătire celor mândri. Până când păcătoşii, Doamne,
3. Până când păcătoşii se vor făli?
4. Răspunde-vor şi vor grăi strâmbătate, grăi-vor toţi cei ce fac fărădelegea?
5. Pe norodul Tău, Doamne, au smerit şi moştenirea Ta au chinuit.
6. Pe văduvă şi sărac omorâră şi pe
pribeag uciseră.
7. Şi ziseră: ’’Nu va vedea Domnul, nici va pricepe Dumnezeul lui Iacov’’.
8. Pricepeţi dar, cei fără minte întru norod, şi nebuni, vreodată gândiţi?
9. Cel ce a răsădit urechea nu aude? Oare cel ce a zidit ochiul nu socoteşte?
10. Cel ce ceartă limbi nu va mustra?
11. Cel ce învaţă pe om minte, Domnul, cunoaşte gândurile oamenilor că sunt în deşert.
12. Fericit omul pe care-l vei certa, Doamne, şi din legea Ta îl vei învăţa pe el,
13. Ca să-l îmblânzeşti pe el în zile rele, până unde se va săpa păcătosului groapă.
14. Căci nu va lepăda Domnul pe norodul Lui şi moştenirea Lui nu o va părăsi,
15. Până unde dreptatea se va întoarce la judecată şi ţinându-se de ea toţi cei drepţi la inimă.
16. (Strigare) Cine se va scula cu mine peste cei ce viclenesc? Sau cine va sta împreună cu mine peste cei ce fac fărădelegea?
17. De nu Domnul mi-ar fi ajutat mie, cât de aproape ar fi locuit lângă iad sufletul meu!
18. De ziceam: ’’Clătinatu-s-a piciorul meu’’, mila Ta, Doamne, mi-ajuta mie.
19. După mulţimea durerilor mele în inima mea, mângâierile Tale au veselit sufletul meu.
20. Să nu fie împreună cu Tine scaunul fărădelegii, cel ce zideşte osteneală peste poruncă.
21. Vâna-vor peste sufletul dreptului şi sânge nevinovat vor osândi.
22. Şi mi se făcu mie Domnul întru scăpare şi Dumnezeul meu spre ajutor nădejdii mele.
23. Şi va răsplăti lor Domnul fărădelegea lor şi după răutatea lor stinge-i-va pe dânşii Domnul Dumnezeu.
*Seara înainte de culcare ne pregătim cu rugăciunea Sfântului Efrem Sirul.*
Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie. *(o metanie)*
Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, slugii Tale.
*(o metanie)*
Așa Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșalele mele și să nu mai osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin. *(o metanie)*
_Și după rugăciunea aceasta, se zic aceste patru stihuri, iarăși în trei stări, cu 12 închinăciuni:_
Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului.
*(o închinăciune)*
Dumnezeule, curățește-mă pe mine păcătosul.
*(o închinăciune)*
Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuiește-mă.
*(o închinăciune)*
Fără de număr am greșit, Doamne, iartă-mă.
*(o închinăciune)*
_Și pe urmă, iarăși rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, toată, cu două închinăciuni, și la sfârșit cu o metanie: Doamne și Stăpânul vieții mele…_
Apoi imediat:
*RUGĂCIUNEA CĂTRE SFÂNTUL DUH*
Doamne, Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, milostivește-Te spre mine, păcătosul robul Tău, și mă miluiește și-mi iartă mie, nevrednicului toate câte am greșit Ție astăzi ca un om, și nu numai ca un om, ci și mai rău decât dobitocul. Păcatele mele cele de voie și cele fără de voie, cele știute și cele neștiute, care sunt din tinerețe și din obiceiul cel rău și care sunt din voia cea slobodă și din lene: ori de m-am jurat cu numele Tău, ori de L-am hulit în gandul meu, sau pe cineva am ocărât, sau pe cineva am clevetit în mânia mea, sau am scârbit, sau de ceva m-am mâniat, sau am mințit, sau fără de vreme am dormit, sau vreun sărac a venit la mine și nu l-am socotit, sau pe fratele meu l-am scârbit, sau m-am sfădit, sau pe cineva am osândit, sau m-am mărit, sau m-am trufit, sau stând la rugăciune mintea mea s-a îngrijit de vicleniile acestei lumi, sau răzvrătire am cugetat, sau prea m-am săturat, sau m-am îmbătat, sau nebunește am ras, sau ceva rău am cugetat, sau frumusețe străină am văzut și cu dânsa mi-am rănit inima, sau ce nu se cade am grăit, sau de păcatul fratelui meu am râs, iar păcatele mele sunt nenumărate, sau de rugăciune nu m-am îngrijit, sau altceva rău am făcut și nu-mi aduc aminte; că acestea toate și mai mari decat acestea am făcut. Miluieşte-mă, Stăpâne și Făcătorul meu pe mine leneșul si nevrednicul robul Tău, și mă ușurează, și mă slobozește și mă iartă, ca un bun și de oameni iubitor. Ca în pace să mă culc și să dorm eu păcătosul, necuratul și ticălosul și să mă închin, să cânt și să preaslăvesc preacinstitul numele Tău, împreună cu al Tatălui și cu al Unuia-Născut Fiului Lui, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
*După ce încheiem ziua cu rugăciunea Sfântului Efrem Sirul și rugăciunea către Sfântul Duh, pe o hârtie scriem păcatele care le-am făcut în ziua respectivă, iar la sfârșitul săptămânii ne spovedim la duhovnic.*
_Arătați lui Dumnezeu voință să împliniți această pravilă și veți dobândi putere să vă duceți crucea._
*Dumnezeu și Maica Domnului să vă binecuvânteze!*
