de Preot Sorin Croitoru
Fiecare om din lume are crucea lui de dus
Dacă vrea în viața asta să-I urmeze lui Iisus.
Toți cu crucile pe umăr pe al Căpățânei Deal..
Fără cruce, mântuirea nu-i decât un ideal..
Am o veste pentru tine, cel ce fugi de crucea ta:
Fără cruce Domnul nostru nu te vrea în turma Sa,
Fără cruce grea pe umăr, nici nu îndrăzni să speri
Să ajungi să vezi vreodată slava Sfintei Învieri!
Asta este azi problema cu acei ce-și zic "creștini":
Toți ar vrea pe cap coroane, însă fug de cea de spini,
Toți ar vrea în Rai odihnă, însă fug de osteneli,
Toți vorbesc de pocăință, dar nu plâng pentru greșeli!
Frații mei, comoditatea s-o lăsăm pe mai târziu,
Vom avea destulă vreme și în ceruri și-n sicriu..
Dar nădăjduind cu toții la odihna de atunci,
Să păzim cu strășnicie ale Domnului porunci!
amin
Dumnezeu odihneste in inimile celor blanzi, iar sufletul tulburat este scaun pentru diavoli (Sf. Ioan Scararul)
joi, 25 septembrie 2025
FIECARE ARE-O CRUCE!
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
Chiar vine moartea
Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne:
„Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
Moartea nu vine să-i faci o cafea! Vine să te ia. Te duce unde-s faptele, nu discută. Dar să vedeţi, când se opreşte răsuflarea, ce importantă e o clipă. Justiţia divină e încadrată de marea iubire divină, şi ne iartă cu o suspinare.
Moartea nu vine să-i faci o cafea! Vine să te ia. Te duce unde-s faptele, nu discută. Dar să vedeţi, când se opreşte răsuflarea, ce importantă e o clipă. Justiţia divină e încadrată de marea iubire divină, şi ne iartă cu o suspinare.
O clipă poate să fie un timp şi o suspinare poate să fie o rugăciune. Şi un mare trăitor a zis că această clipă e mai mult decât coşul cu lacrimi. Dumnezeu vrea o inimă sinceră, şi nu mii de rugăciuni. Vrea inima noastră. Nimic nu-i mai scump de la Dumnezeu decât timpul. Ni l-a dat ca să ne salvăm. Oamenii nu preţuiesc viaţa de libertate.
Nu preţuiesc suflarea şi răsuflarea, că tot de la Dumnezeu sunt. Nu-i supărat Dumnezeu pe noi atât de mult pentru păcate, cât este supărat că suntem nepăsători. Dumnezeu ne-a creat liberi ca să luptăm, că harul Lui nu vine la un milog, vine la un erou. Zicem noi, care ne scăldăm în ani: „Ce faci într-o zi?
” Nu într-o zi, într-o clipă poţi să faci mult! Că Dumnezeu n-are nevoie de cuvintele noastre, are nevoie de inima noastră. Şi putem să I-o dăm într-o clipă. Deci nu e voie să blestemi suferinţa de care toată lumea fuge şi o blestemă. Nu e bine! Asta e necesar!
Orice vale dă valoarea unui deal. Rămâne, în concluzie, un lucru: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!”
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
PSALMUL 100 Al lui David
Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne:
„Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
1. Mila și judecata Ta voi cânta Ție, Doamne.
2. Cânta‑voi și voi merge, cu pricepere, în cale fără prihană. Când vei veni la mine?
3. Umblat‑am întru nerăutatea inimii mele, în casa mea.
4. N‑am pus înaintea ochilor mei lucru nelegiuit; pe călcătorii de lege i‑am urât.
5. Nu s‑a lipit de mine inima îndărătnică; pe cel rău, care se depărta de mine, nu l‑am cunoscut.
6. Pe cel ce clevetea în ascuns pe vecinul său, pe acela l‑am izgonit.
7. Cu cel mândru cu ochiul și nesățios cu inima, cu acela n‑am mâncat.
8. Ochii mei sunt peste credincioșii pământului, ca să șadă ei împreună cu mine. Cel ce umbla pe cale fără prihană, acela îmi slujea.
9. Nu va locui în casa mea cel mândru; cel ce grăiește nedreptăți nu va sta înaintea ochilor mei.
10. În dimineți voi judeca pe toți păcătoșii pământului, ca să nimicesc din cetatea Domnului pe toți cei ce lucrează fărădelegea.
2. Cânta‑voi și voi merge, cu pricepere, în cale fără prihană. Când vei veni la mine?
3. Umblat‑am întru nerăutatea inimii mele, în casa mea.
4. N‑am pus înaintea ochilor mei lucru nelegiuit; pe călcătorii de lege i‑am urât.
5. Nu s‑a lipit de mine inima îndărătnică; pe cel rău, care se depărta de mine, nu l‑am cunoscut.
6. Pe cel ce clevetea în ascuns pe vecinul său, pe acela l‑am izgonit.
7. Cu cel mândru cu ochiul și nesățios cu inima, cu acela n‑am mâncat.
8. Ochii mei sunt peste credincioșii pământului, ca să șadă ei împreună cu mine. Cel ce umbla pe cale fără prihană, acela îmi slujea.
9. Nu va locui în casa mea cel mândru; cel ce grăiește nedreptăți nu va sta înaintea ochilor mei.
10. În dimineți voi judeca pe toți păcătoșii pământului, ca să nimicesc din cetatea Domnului pe toți cei ce lucrează fărădelegea.
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
luni, 22 septembrie 2025
VIAȚA ÎN DUH FILOCALIC .
Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne:
„Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
(Antologie filocalică alcatuită de Ignatie Monahul).
1. Fă-te necunoscut de oameni, atât cât îți este cu putință.
2. Ferește-te de întâlnirile cu cei care te pot ispiti, ca de prietenia cu diavolul.
3. Fugi de locuri alunecoase spre păcat.
4. Înstrăinarea de lume este să fii precum un câine: când ești chemat să vii, când ești alungat să te duci, deloc mâhnindu-te.
5. Întâlnirile cu oamenii usucă florile virtuților.
6. Mângâierile de la oameni, le pierd pe cele de la Dumnezeu.
7. Prietenii sunt mulți, dar la vreme bună.
8. Stai mai bine cu cei disprețuiți, decât cu cei trufași.
9. Stai printre oameni ca și cum ai fi murit față de ei și fii cu ei ca și cum n-ai fi.
10. Supune-te celor ce te conduc și nu te amesteca cu ei.
12. De câte ori am fost între oameni, mai mic om m-am întors acasă.
13. Dragoste în inima ta să ai către tot omul; dar prieteșug cu fite-cine e de prisos.
14. Este mai lesne a ședea închis în casă, decât a putea petrece fără păcat afară.
15. În chilia ta vei găsi ceea ce ai pierdut în lume. Chilia locuită neîntrerupt este plăcută, iar cea des părăsită naște urâtul.
16. În singurătate și tăcere sporește sufletul cel evlavios și descoperă adâncul Scripturilor. Aici el află izvor de lacrimi, cu care se spală și se curață în toate nopțile, și se face prieten mai de aproape al Făcătorului său. Căci de acela ce trăiește cât mai departe de zgomotul oamenilor, se va apropia Dumnezeu cu Sfinţii săi Îngeri.
17. Nimeni nu se arată fără primejdie în lume, dacă nu-i place a ședea în singurătate.
18. Nu deschide inima ta la tot omul, ci păsul tău spune-l omului înțelept și temător de Dumnezeu.
19. Obiceiul cu obicei se biruiește. De-ai ști a lăsa pe oameni în pace, curând te-ar lăsa și ei în voia ta.
20. Petrecere deschisă să dorești numai cu Dumnezeu și de cea a oamenilor te ferește; adună-te mai ales cu cei smeriți, simpli și virtuoși.
21. Poftele trupului te trag la plimbare. Pentru ce vrei a vedea, ceea ce nu-ți este iertat a avea? Ieșirea veselă, adeseori naște întoarcere tristă; și vesela petrecere de seară, aduce o dimineață mâhnită.
22. Sfinții, cât le sta în putință, ocoleau adunările oamenilor și voiau mai bine a sluji lui Dumnezeu în singurătate.
Amin și Aliluia!
Preot Ioan 🛎️.
..
(Antologie filocalică alcatuită de Ignatie Monahul).
1. Fă-te necunoscut de oameni, atât cât îți este cu putință.
2. Ferește-te de întâlnirile cu cei care te pot ispiti, ca de prietenia cu diavolul.
3. Fugi de locuri alunecoase spre păcat.
4. Înstrăinarea de lume este să fii precum un câine: când ești chemat să vii, când ești alungat să te duci, deloc mâhnindu-te.
5. Întâlnirile cu oamenii usucă florile virtuților.
6. Mângâierile de la oameni, le pierd pe cele de la Dumnezeu.
7. Prietenii sunt mulți, dar la vreme bună.
8. Stai mai bine cu cei disprețuiți, decât cu cei trufași.
9. Stai printre oameni ca și cum ai fi murit față de ei și fii cu ei ca și cum n-ai fi.
10. Supune-te celor ce te conduc și nu te amesteca cu ei.
11. “Petrecerea noastră în ceruri este” (Filipeni 3:20).
12. De câte ori am fost între oameni, mai mic om m-am întors acasă.
13. Dragoste în inima ta să ai către tot omul; dar prieteșug cu fite-cine e de prisos.
14. Este mai lesne a ședea închis în casă, decât a putea petrece fără păcat afară.
15. În chilia ta vei găsi ceea ce ai pierdut în lume. Chilia locuită neîntrerupt este plăcută, iar cea des părăsită naște urâtul.
16. În singurătate și tăcere sporește sufletul cel evlavios și descoperă adâncul Scripturilor. Aici el află izvor de lacrimi, cu care se spală și se curață în toate nopțile, și se face prieten mai de aproape al Făcătorului său. Căci de acela ce trăiește cât mai departe de zgomotul oamenilor, se va apropia Dumnezeu cu Sfinţii săi Îngeri.
17. Nimeni nu se arată fără primejdie în lume, dacă nu-i place a ședea în singurătate.
18. Nu deschide inima ta la tot omul, ci păsul tău spune-l omului înțelept și temător de Dumnezeu.
19. Obiceiul cu obicei se biruiește. De-ai ști a lăsa pe oameni în pace, curând te-ar lăsa și ei în voia ta.
20. Petrecere deschisă să dorești numai cu Dumnezeu și de cea a oamenilor te ferește; adună-te mai ales cu cei smeriți, simpli și virtuoși.
21. Poftele trupului te trag la plimbare. Pentru ce vrei a vedea, ceea ce nu-ți este iertat a avea? Ieșirea veselă, adeseori naște întoarcere tristă; și vesela petrecere de seară, aduce o dimineață mâhnită.
22. Sfinții, cât le sta în putință, ocoleau adunările oamenilor și voiau mai bine a sluji lui Dumnezeu în singurătate.
Amin și Aliluia!
Preot Ioan 🛎️.
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
duminică, 21 septembrie 2025
Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
Luarea Crucii, lepădarea de sine, urmarea Lui Hristos - cuvintele Cuvântului care ne dezvăluie astăzi ”rețeta” care reface drumul până Acasă, pentru că ne place sau nu, acceptăm sau nu, ”ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul său?”
Evanghelia zilei: ”Zis-a Domnul: Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape viaţa şi-o va pierde, iar cine îşi va pierde viaţa sa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela şi-o va mântui. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri. Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere.” (Marcu 8, 34-38; 9, 1)
"Oricine VOIEȘTE să vină după Mine, să se LEPEDE de sine, să-și IA CRUCEA și să-Mi urmeze Mie". Voirea, lepădarea de sine și luarea Crucii, asta ne aduce spre trecere prin filtrul minții și a sufletului Evanghelia citită astăzi.
"Oricine VOIEȘTE" - Dumnezeu nu obligă ci ne oferă darul libertății alegerii personale în a-L urma sau nu. Voiești sau nu voiești. Dumnezeu nu este complicat așa cum mulți ar fi tentați a crede: iți prezintă calea reîntoarcerii acasă, însă îți lasă deplina alegere în a o urma sau nu.
"Să se LEPEDE de sine" - ce să fie această lepădare de sine, dacă nu renunțarea la toate relele porniri și smulgerea "buruienilor" pentru ca florile bunei purtări să se poată bucura de soare? Pentru că "ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă dacă-și pierde suflletul sau"? Ce bucurie îți mai pot aduce bogățiile lumii, bunul renume, confortul și ușurința de a-ți putea satisface orice poftă, dacă atunci când pui capul pe pernă, rămas doar tu cu tine, constați cum și peste câte cadavre (fizice sau sufletești) ai călcat pentru a le obține? Te mai poti bucura de ceva, în sensul bucuriei proiectate în Lumina Învierii? Pentru că o bucurie spre Înviere o poți cel mai lesne găsi în contopirea mâinii tale cu mâna întinsă a celui flămând, în unirea inimii tale cu suferința celui aflat în patul de suferință, în înălțarea rugăciunii către cer pentru lumea întreagă, în lacrima sincer ivită în colțul ochilor prin transpunerea în greutățile celorlalți. Bucuria ruptă din Înviere este o bucurie a dragostei față de toți și toate, care te aduce în postura omului "mort păcatului și viu Lui Dumnezeu" (Romani 6,14)
"Să-și IA CRUCEA" - aici, prin purtarea crucii, intervine schimbul de iubire între Hristos și noi, între noi și aproapele, pentru că, cu cât scade mai mult iubirea de sine, cu atât crește mai mult dragostea față de aproapele, iar prin aproapele față de Dumnezeu, cu care El Însuși S-a identificat. Crucea are atât de multe forme câte vieți sunt purtate prin lume, și intreband 1000 de oameni ce înseamnă "crucea" pentru ei, probabil, nu vom gasi doi care să răspundă la fel, pentru că fiecare o trece prin filtrul propriei gândiri, simțiri ți trăiri personale.
Important este ca fiecare dintre noi să fim conștienți că tot ceea ce vorbim, gândim, simțim și facem, poate duce la ușurarea sau îngreunarea cu proprie voință a crucii, făcându-i purtarea ca pe o povară sau ca o însoțire de mare preț, conștienți fiind că "CRUCEA creștină- răsăritul / Iubirii fără de sfârșit- / Ne-aduce- aproape infinitul / Ne dă un rost, ne-a nemurit!".
Putem, desigur, simți la un moment dat că avem tot ce ne-am dorit dintre bogățiile lumești sau o bună parte din ele, însă ce folos dacă, prin ele, am rătăcit tot mai mult drumul sau urma Lui Hristos? Până unde și până când ajută bogăția? Nu știm, dar putem întreba pe oricare dintre bogații lumii fără de Hristos. Au doară nu ne vor spune ei că în fața veșniciei banii devin simple hârtii, pe când omenia, inima bună și bunul simț puse pe ”urma Lui Hristos” se transformă în singura monedă de schimb a veșniciei?
Nu bogăția în sine este rea cum nici sărăcia în sine nu este virtuoasă, ele căpătând valoare doar în cadrul acelei ”lepădări de sine”.
Cuvintele Evangheliei pot părea grele: să te lepezi de sine, să urmezi Lui Hristos.... dar ce este mai frumos decât bucuria descoperită în greutate, decât lumina descoperită pe calea ce pare atât de grea? Ce te poate împlini mai mult ca om decât lupta devenirii în iubirea Lui Hristos?
Zice Sfântul Maxim Mărturisitorul că ”sufletul este ecoul îndepărtat al vocii Cuvântului”. Cum, așadar, ar putea să ne pară grea calea Lui Hristos având în noi acest ecou? Nu trebuie decât să Îl ascultăm pe toate undele chemării Sale si să rezonăm cu inimă bună căii de împlinire frumos așezată în Porunca cea Nouă: ”Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul.”
Luarea Crucii percepută ca așezarea iubirii Lui Hristos în propria viață și împărțită cu aproapele nostru prin fiecare suflare de viață, nu face altceva decât ca întreaga existență să devină un ecou al Cuvântului frumos exteriorizat prin chipuri luminoase, inimi bune și fapte și mai bune...
Hristos este iubire! Tu ți-ai luat Crucea?
Evanghelia zilei: ”Zis-a Domnul: Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape viaţa şi-o va pierde, iar cine îşi va pierde viaţa sa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela şi-o va mântui. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri. Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere.” (Marcu 8, 34-38; 9, 1)
"Oricine VOIEȘTE să vină după Mine, să se LEPEDE de sine, să-și IA CRUCEA și să-Mi urmeze Mie". Voirea, lepădarea de sine și luarea Crucii, asta ne aduce spre trecere prin filtrul minții și a sufletului Evanghelia citită astăzi.
"Oricine VOIEȘTE" - Dumnezeu nu obligă ci ne oferă darul libertății alegerii personale în a-L urma sau nu. Voiești sau nu voiești. Dumnezeu nu este complicat așa cum mulți ar fi tentați a crede: iți prezintă calea reîntoarcerii acasă, însă îți lasă deplina alegere în a o urma sau nu.
"Să se LEPEDE de sine" - ce să fie această lepădare de sine, dacă nu renunțarea la toate relele porniri și smulgerea "buruienilor" pentru ca florile bunei purtări să se poată bucura de soare? Pentru că "ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă dacă-și pierde suflletul sau"? Ce bucurie îți mai pot aduce bogățiile lumii, bunul renume, confortul și ușurința de a-ți putea satisface orice poftă, dacă atunci când pui capul pe pernă, rămas doar tu cu tine, constați cum și peste câte cadavre (fizice sau sufletești) ai călcat pentru a le obține? Te mai poti bucura de ceva, în sensul bucuriei proiectate în Lumina Învierii? Pentru că o bucurie spre Înviere o poți cel mai lesne găsi în contopirea mâinii tale cu mâna întinsă a celui flămând, în unirea inimii tale cu suferința celui aflat în patul de suferință, în înălțarea rugăciunii către cer pentru lumea întreagă, în lacrima sincer ivită în colțul ochilor prin transpunerea în greutățile celorlalți. Bucuria ruptă din Înviere este o bucurie a dragostei față de toți și toate, care te aduce în postura omului "mort păcatului și viu Lui Dumnezeu" (Romani 6,14)
"Să-și IA CRUCEA" - aici, prin purtarea crucii, intervine schimbul de iubire între Hristos și noi, între noi și aproapele, pentru că, cu cât scade mai mult iubirea de sine, cu atât crește mai mult dragostea față de aproapele, iar prin aproapele față de Dumnezeu, cu care El Însuși S-a identificat. Crucea are atât de multe forme câte vieți sunt purtate prin lume, și intreband 1000 de oameni ce înseamnă "crucea" pentru ei, probabil, nu vom gasi doi care să răspundă la fel, pentru că fiecare o trece prin filtrul propriei gândiri, simțiri ți trăiri personale.
Important este ca fiecare dintre noi să fim conștienți că tot ceea ce vorbim, gândim, simțim și facem, poate duce la ușurarea sau îngreunarea cu proprie voință a crucii, făcându-i purtarea ca pe o povară sau ca o însoțire de mare preț, conștienți fiind că "CRUCEA creștină- răsăritul / Iubirii fără de sfârșit- / Ne-aduce- aproape infinitul / Ne dă un rost, ne-a nemurit!".
Putem, desigur, simți la un moment dat că avem tot ce ne-am dorit dintre bogățiile lumești sau o bună parte din ele, însă ce folos dacă, prin ele, am rătăcit tot mai mult drumul sau urma Lui Hristos? Până unde și până când ajută bogăția? Nu știm, dar putem întreba pe oricare dintre bogații lumii fără de Hristos. Au doară nu ne vor spune ei că în fața veșniciei banii devin simple hârtii, pe când omenia, inima bună și bunul simț puse pe ”urma Lui Hristos” se transformă în singura monedă de schimb a veșniciei?
Nu bogăția în sine este rea cum nici sărăcia în sine nu este virtuoasă, ele căpătând valoare doar în cadrul acelei ”lepădări de sine”.
Cuvintele Evangheliei pot părea grele: să te lepezi de sine, să urmezi Lui Hristos.... dar ce este mai frumos decât bucuria descoperită în greutate, decât lumina descoperită pe calea ce pare atât de grea? Ce te poate împlini mai mult ca om decât lupta devenirii în iubirea Lui Hristos?
Zice Sfântul Maxim Mărturisitorul că ”sufletul este ecoul îndepărtat al vocii Cuvântului”. Cum, așadar, ar putea să ne pară grea calea Lui Hristos având în noi acest ecou? Nu trebuie decât să Îl ascultăm pe toate undele chemării Sale si să rezonăm cu inimă bună căii de împlinire frumos așezată în Porunca cea Nouă: ”Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul.”
Luarea Crucii percepută ca așezarea iubirii Lui Hristos în propria viață și împărțită cu aproapele nostru prin fiecare suflare de viață, nu face altceva decât ca întreaga existență să devină un ecou al Cuvântului frumos exteriorizat prin chipuri luminoase, inimi bune și fapte și mai bune...
Hristos este iubire! Tu ți-ai luat Crucea?
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
ÎNTREBAREA MEA
Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne:
„Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
de Preot Sorin Croitoru
De-ațâția ani muncesc cu trudă
Și sunt sărac ca la-nceput!
Adesea mă întreb cu ciudă:
Dar ce greșeală am făcut?..
Nu, nu e vorba de averea
La care poate vă gândiți,
Că nu m-ar copleși durerea
Pentru doi galbeni prăpădiți,
Căci nu-s împătimit ca Iuda,
Ce a trădat pentru bănuți.
Pe mine mă apucă ciuda
Că nu pot aduna.. virtuți!
Nu pot spori în pocăință,
Nici lacrima n-o dobândesc,
Ce să mai zic despre credință?
De-atâtea ori mă îndoiesc..
Iubesc, așa, de mântuială,
Când sunt iubit la rândul meu,
Căci nu-mi dau mare osteneală
Să-L mulțumesc pe Dumnezeu
Iubindu-i, cum Hristos ne cere,
Pe cei ce răul mi l-ar vrea:
Îmi pare rău, dar n-am putere
Să împlinesc porunca Sa..
Câte puțin din fiecare,
Dar din păcate prea puțin
Ca să afirm cu voce tare
Că-mi merit titlul de “creștin”..
De-atâția ani muncesc cu trudă,
Dar în virtute n-am sporit.
Ar trebui, în loc de ciudă
Să mă întreb cu ce-am greșit.
Îl voi chema în rugăciune
Pe Domnul meu și o să-i spun:
“Ce am greșit, Iisuse, spune,
De nu pot deveni mai bun?..”
Și poate Domnul, cine știe,
La întrebarea “Ce-am greșit?”,
Umplându-mă de bucurie,
Îmi va răspunde în sfârșit..
de Preot Sorin Croitoru
De-ațâția ani muncesc cu trudă
Și sunt sărac ca la-nceput!
Adesea mă întreb cu ciudă:
Dar ce greșeală am făcut?..
Nu, nu e vorba de averea
La care poate vă gândiți,
Că nu m-ar copleși durerea
Pentru doi galbeni prăpădiți,
Căci nu-s împătimit ca Iuda,
Ce a trădat pentru bănuți.
Pe mine mă apucă ciuda
Că nu pot aduna.. virtuți!
Nu pot spori în pocăință,
Nici lacrima n-o dobândesc,
Ce să mai zic despre credință?
De-atâtea ori mă îndoiesc..
Iubesc, așa, de mântuială,
Când sunt iubit la rândul meu,
Căci nu-mi dau mare osteneală
Să-L mulțumesc pe Dumnezeu
Iubindu-i, cum Hristos ne cere,
Pe cei ce răul mi l-ar vrea:
Îmi pare rău, dar n-am putere
Să împlinesc porunca Sa..
Câte puțin din fiecare,
Dar din păcate prea puțin
Ca să afirm cu voce tare
Că-mi merit titlul de “creștin”..
De-atâția ani muncesc cu trudă,
Dar în virtute n-am sporit.
Ar trebui, în loc de ciudă
Să mă întreb cu ce-am greșit.
Îl voi chema în rugăciune
Pe Domnul meu și o să-i spun:
“Ce am greșit, Iisuse, spune,
De nu pot deveni mai bun?..”
Și poate Domnul, cine știe,
La întrebarea “Ce-am greșit?”,
Umplându-mă de bucurie,
Îmi va răspunde în sfârșit..
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
joi, 18 septembrie 2025
Sfântul Anatol al II-lea (Alexander Alexeievici Potapov) (1855- 1922)
Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne:
„Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
"De vei trăi să vezi acel veac, bucură-te, căci în vremea aceea cei credincioşi care nu au alte virtuţi, vor primi cununi numai pentru stăruinţa în credinţă, după cuvântul Domnului: „Oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, mărturisi-l-voi şi Eu înaintea Tatălui Meu celui Ceresc” (Matei 10,32).
Să ai frica lui Dumnezeu, fiul meu! Nu pierde cununa primită, ca să nu fii lepădat de Hristos în întunericul cel cumplit şi în veşnicul chin.
Stai tare în credinţă şi, dacă e nevoie, îndură cu bucurie prigonirile şi alte necazuri, căci atunci Domnul îţi va ajuta ţie; iar Sfinţii Mucenici şi Mărturisitori vor privi cu bucurie la lupta ta.
Însă, în acele zile, vai monahilor legaţi de averi şi bogăţii şi care de dragul celor materialnice se învoiesc ca înşişi să se robească ereticilor. Îşi vor adormi conştiinţa spunând: „Vom cruţa mănăstirea, iar Domnul ne va ierta“. Nenorociţi şi orbi, ei nici nu gândesc că prin rătăciri (erezii) şi rătăciţi, diavolul va intra în mănăstire şi că apoi nu va mai fi o sfântă mănăstire, ci ziduri goale din care harul va pleca pe veci.
Dar Dumnezeu este mai puternic decât diavolul şi nu-i va părăsi niciodată pe robii Săi. Vor exista mereu creştini adevăraţi, până la sfârşitul veacurilor, dar ei vor alege locuri singuratice şi pustii. Nu te teme de necazuri, ci teme-te de primejdioasa rătăcire, căci ea izgoneşte harul şi desparte de Hristos; din care pricină, Domnul a poruncit ca în aşa fel să-l socoteşti pe eretic, încât „să-ţi fie ca un păgân şi un vameş” (Matei 18, 17).
Şi aşa, întăreşte-te, fiul meu, în harul lui Iisus Hristos. Cu bucurie grăbeşte-te la mărturisire şi la îndurarea suferinţei ca bun ostaş al lui Iisus Hristos, Care a spus: „Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii“ (Apocalipsa 2, 10) Acestuia, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, cinste şi slavă în vecii vecilor. Amin”.
Sfântul Anatol al II-lea (Alexander Alexeievici Potapov) (1855- 1922)
"De vei trăi să vezi acel veac, bucură-te, căci în vremea aceea cei credincioşi care nu au alte virtuţi, vor primi cununi numai pentru stăruinţa în credinţă, după cuvântul Domnului: „Oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, mărturisi-l-voi şi Eu înaintea Tatălui Meu celui Ceresc” (Matei 10,32).
Să ai frica lui Dumnezeu, fiul meu! Nu pierde cununa primită, ca să nu fii lepădat de Hristos în întunericul cel cumplit şi în veşnicul chin.
Stai tare în credinţă şi, dacă e nevoie, îndură cu bucurie prigonirile şi alte necazuri, căci atunci Domnul îţi va ajuta ţie; iar Sfinţii Mucenici şi Mărturisitori vor privi cu bucurie la lupta ta.
Însă, în acele zile, vai monahilor legaţi de averi şi bogăţii şi care de dragul celor materialnice se învoiesc ca înşişi să se robească ereticilor. Îşi vor adormi conştiinţa spunând: „Vom cruţa mănăstirea, iar Domnul ne va ierta“. Nenorociţi şi orbi, ei nici nu gândesc că prin rătăciri (erezii) şi rătăciţi, diavolul va intra în mănăstire şi că apoi nu va mai fi o sfântă mănăstire, ci ziduri goale din care harul va pleca pe veci.
Dar Dumnezeu este mai puternic decât diavolul şi nu-i va părăsi niciodată pe robii Săi. Vor exista mereu creştini adevăraţi, până la sfârşitul veacurilor, dar ei vor alege locuri singuratice şi pustii. Nu te teme de necazuri, ci teme-te de primejdioasa rătăcire, căci ea izgoneşte harul şi desparte de Hristos; din care pricină, Domnul a poruncit ca în aşa fel să-l socoteşti pe eretic, încât „să-ţi fie ca un păgân şi un vameş” (Matei 18, 17).
Şi aşa, întăreşte-te, fiul meu, în harul lui Iisus Hristos. Cu bucurie grăbeşte-te la mărturisire şi la îndurarea suferinţei ca bun ostaş al lui Iisus Hristos, Care a spus: „Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii“ (Apocalipsa 2, 10) Acestuia, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, cinste şi slavă în vecii vecilor. Amin”.
Sfântul Anatol al II-lea (Alexander Alexeievici Potapov) (1855- 1922)
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
luni, 15 septembrie 2025
SA AI RABDARE MULTA! ..
Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne:
„Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
Bucuria mea, se spune ca: “Un gand bun poate fi o Biserica, in care omul isi poate odihni sufletul”. De aceea, iti trimit si tie, suflet drag, cateva ganduri bune de la Sfintitul Parinte, Efrem Simonopetrinul din Sfantul Munte Athos:
“Sa ai rabdare multa, Atunci cand ți-e mai greu,
Ce stie tot, ce este pe pamant,
C-atunci,cand simti ca nu ai mai putea,
Te imbrtisez cu sufletul, omule prin viata calator si ce-mi doresc eu, mie, sa-ti de-a Dumnezeu si tie! PACE Sfanta, BUCURIE Sfanta, NADEJDE Sfanta si LUMINA Sfanta, fiindca, intr-o zi toate vor fi bine asezate, frumoase, si la locul lor.
Bucuria mea, se spune ca: “Un gand bun poate fi o Biserica, in care omul isi poate odihni sufletul”. De aceea, iti trimit si tie, suflet drag, cateva ganduri bune de la Sfintitul Parinte, Efrem Simonopetrinul din Sfantul Munte Athos:
“Sa ai rabdare multa, Atunci cand ți-e mai greu,
Si o credinta tare, Ca este-Un Dumnezeu!
Ce stie tot, ce este pe pamant,
Ce-avem in suflet, minte si in gand!
Si de aceea, cand crucea-ti pare grea,
Sa nu cartesti, ca vrei sa scapi de ea!
C-atunci,cand simti ca nu ai mai putea,
El iti va intinde mana si te va ajuta!
Numai ca El asteapta-n a ta suferinta,
Sa vada daca ai IUBIRE, NADEJDE si CREDINTA!”
Te imbrtisez cu sufletul, omule prin viata calator si ce-mi doresc eu, mie, sa-ti de-a Dumnezeu si tie! PACE Sfanta, BUCURIE Sfanta, NADEJDE Sfanta si LUMINA Sfanta, fiindca, intr-o zi toate vor fi bine asezate, frumoase, si la locul lor. Doar stii ce scrie pe Cruce: Is. Hs. Ni. Ka. In limba greaca Ni. Ka., inseamna invingator, adica: IISUS HRISTOS INVINGATOR!
Amin si Aliluia!
Preot Ioan
.1
Preot Ioan
.1
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
joi, 11 septembrie 2025
Cum îți dai seama că ai căzut din Dumnezeu și un duh rău a pus stăpânire pe tine
Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne:
„Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
– Daca ai cazut în slava desarta sau te înalti deasupra fratelui, ai pierdut harul.
– Daca-ti vine un gând desfrânat si nu-l departezi de îndata, sufletul tau pierde iubirea lui Dumnezeu si îndrazneala în rugaciune.
– Daca iubesti puterea sau banii, nu vei cunoaste niciodata iubirea lui Dumnezeu.
– Daca-ti împlinesti voia proprie, esti biruit de vrajmasul si urâtul intra în sufletul tau.
– Daca urasti pe fratele tau, înseamna ca ai cazut din Dumnezeu si un duh rau a pus stapânire pe tine. Dar daca faci bine fratelui, atunci vei afla odihna constiintei.
– Daca-ti tai voia proprie, vei izgoni pe vrajmasi si vei dobândi pace în sufletul tau.
– Daca ierti fratelui tau ocarile si iubesti pe vrajmasi, atunci dobândesti iertarea pacatelor tale si Domnul îti va da sa cunosti iubirea Duhului Sfânt. Iar când te smeresti întru totul, atunci afli odihna desavârsita în Dumnezeu.
Când sufletul e smerit si Duhul lui Dumnezeu este în el, atunci omul este fericit cu duhul în iubirea lui Dumnezeu.Când simte mila Domnului, sufletul nu se mai teme de nimic, de nici o nenorocire pe pamânt, ci doreste sa fie pururea smerit înaintea lui Dumnezeu si sa iubeasca pe fratele.Dar daca sufletul cade în slava desarta, sarbatoarea lui ia sfârsit, pentru ca harul paraseste sufletul, si de acum el nu se mai poate ruga curat, ci gânduri rele vin si framânta sufletul. […] Nu va voi ascunde pentru ce da Domnul harul Sau.
Nu vreau sa scriu mult, ci va rog numai aceasta: iubiti-va unii pe altii si veti vedea atunci mila Domnului. Sa iubim pe fratele si ne va iubi pe noi Domnul. Nu gândi, suflete, ca Domnul te iubeste, daca te uiti la cineva cu dusmanie. O, nu. Mai degraba te iubesc demonii, pentru ca te-ai facut slujitorul lor; dar nu întârzia, pocaieste-te si cere de la Domnul puterea de a iubi pe fratele, si vei vedea atunci pace în sufletul tau. Din toate puterile cereti de la Domnul smerenie si iubire frateasca, fiindca pentru iubirea de frate Domnul da harul Sau. Încearca cu tine însuti: într-o zi cere de la Dumnezeu iubirea de frate si într-alta traieste fara iubire, si atunci vei vedea deosebirea. Roadele duhovnicesti ale iubirii sunt vadite: pace si bucurie în suflet, si toti oamenii vor fi pentru tine neamuri si rude dragi si vei varsa lacrimi din belsug pentru aproapele si pentru toata suflarea si faptura.
Adeseori, pentru un singur cuvânt bun sufletul simte în el o schimbare binefacatoare; si, dimpotriva, pentru o singura privire dusmanoasa se pierde harul si iubirea lui Dumnezeu. Atunci însa caieste-te degraba ca pacea lui Dumnezeu sa se întoarca în sufletul tau. Fericit sufletul care iubeste pe Domnul si care a fost învatat de El smerenia. Domnul iubeste sufletul smerit care nadajduieste cu tarie în Dumnezeu. În flecare secunda simte mila Lui, astfel încât, chiar daca vorbeste cu oameni, el este absorbit în Domnul Cel iubit si, din îndelungata sa lupta cu vrajmasii, sufletul îndrageste înainte de toate smerenia si nu lasa pe vrajmasi sa ia de la el iubirea de frati. Daca vom iubi din toate puterile pe fratele si ne vom smeri sufletul nostru, biruinta va fi a noastra, pentru ca Domnul da harul Sau mai cu seama pentru iubirea de frate. […]
Un monah lipsit de experienta suferea din partea demonilor, si când îl napadeau, el fugea de ei, dar ei îl urmareau. Daca ti se întâmpla si tie ceva asemanator, nu te înspaimânta si nu fugii, ci stai cu barbatie, smereste-te si zi: „Doamne, miluieste-ma, ca sunt un mare pacatos” si demonii pier; dar daca vei fugi în chip las, ei te vor goni în prapastie. Adu-ti aminte ca în ceasul când te napadesc demonii, se uita la tine si Domnul, sa vada cum îti pui nadejdea în El. Chiar daca îl vezi limpede pe Satana si el te va arde cu focul lui si vrea sa înrobeasca mintea ta, nu te teme, ci nadajduieste cu tarie în Domnul si spune: „Sunt mai rau decât toti” si vrajmasul se va departa de tine.
Nu te speria nici daca simti ca un duh rau lucreaza înauntrul tau, ci marturiseste-te sincer si cere din toata inima de la Domnul un duh umilit (Ps 50, 18) si negresit Domnul ti-l va da, si atunci, pe masura smereniei tale, vei simti întru tine harul; si când sufletul tau se va smeri cu totul, atunci vei gasi odihna desavârsita. Asa este razboiul pe care îl duce omul toata viata. Sufletul care a cunoscut pe Domnul pin Duhul Sfânt si cade în înselare sa nu se înfricoseze, ci, aducându-si aminte de iubirea lui Dumnezeu si stiind ca lupta cu vrajmasii e îngaduita din pricina mândriei si a slavei desarte, sa se smereasca si sa ceara de la Domnul sa-l tamaduiasca si Domnul va tamadui sufletul uneori degraba, alteori încet, putin câte putin. Ascultatorul care crede duhovnicului sau si nu crede siesi se va tamadui degraba de orice vatamare pe care i-au pricinuit-o vrajmasii, dar cel neascultator nu se va îndrepta. […]
Cine poate întelege raiul? Îl poate întelege în parte cine poarta în el pe Sfântul Duh, pentru ca raiul este Împaratia Duhului Sfânt, si Duhul Sfânt în cer si pe pamânt este Acelasi. Gândeam în mine însumi: „Sunt un ticalos si vrednic de toate pedepsele”, dar în loc de pedepse Domnul mi-a dat pe Duhul Sfânt. Duhul Sfânt e mai dulce decât tot ce e pamântesc. Este hrana cereasca e bucuria sufletului.
Daca vrei sa ai în chip simtit harul Duhului Sfânt, smereste-te ca Sfintii Parinti. Pimen cel Mare a zis ucenicilor lui: „Credeti-ma, copiii mei, unde e Satana acolo voi fi si eu”. Un curelar din Alexandria gândea: „Toti se vor mântui, eu singur voi pieri”, si Domnul a descoperit lui Antonie cel Mare ca n-a ajuns înca la masura curelarului aceluia. Parintii au dus o lupta încrâncenata cu demonii si s-au obisnuit sa gândeasca smerit despre ei însisi, si pentru aceasta i-a iubit pe ei Domnul. Domnul mi-a dat sa înteleg puterea acestor cuvinte. Si când tin mintea mea în iad, sufletul meu are odihna, dar când uit de aceasta, atunci îmi vin gânduri care nu plac lui Dumnezeu.
Gândeam: „Sunt pamânt, si înca pamânt pacatos”. Dar Domnul mi-a aratat mila Sa si mi-a dat din belsug harul Sau si se bucura duhul meu pentru ca, desi sunt un ticalos, Domnul ma iubeste si de aceea sufletul meu e atras spre El în chip nesaturat, iar când îl voi întâlni, voi zice sufletului meu : uita-te la El, nu-L pierde, sa nu ti se întâmple ceva mai rau (In 5, 14), pentru ca sufletul îndura mari chinuri atunci când pierde harul Duhului Sfânt.
Credeti-ma, scriu înaintea fetei Domnului, pe Care sufletul meu îl cunoaste. Pentru a pastra harul, trebuie sa ne smerim pururea. Iata, Domnul smereste cu milostivire pe cei care-i slujesc Lui. Antonie cel Mare credea ca în pustie el era mai batrân si mai desavârsit decât toti, dar Domnul l-a îndreptat spre Pavel Tebeul, si Antonie a vazut pe cel ce era mai batrân si mai desavârsit decât el. Cuviosul Zosima credea ca era monah din copilarie si ca nimeni nu putea discuta cu el, dar a fost smerit de Maria Egipteanca si a vazut ca era departe de a fi ajuns la masura ei.
Sfântul Tihon din Zadonski a fost smerit de un nebun întru Hristos, care i-a dat o palma si i-a zis: „Nu te trufi cu întelepciunea!” Astfel, Domnul Cel Milostiv smereste pe sfinti, ca ei sa ramâna smeriti pâna la sfârsit. Cu atât mai mult trebuie sa ne smerim noi. De aceea, ziua si noaptea cer si eu de la Dumnezeu smerenia lui Hristos. Duhul meu înseteaza sa o dobândeasca, pentru ca este darul cel mai înalt al Duhului Sfânt. În smerenia lui Hristos e si iubire, si pace, si blândete, si înfrânare, si ascultare, si îndelunga-rabdare, si toate virtutile sunt cuprinse în ea. […]
Cât traim pe pamânt trebuie sa ne învatam sa ducem razboi cu vrajmasii. Lucrul cel mai chinuitor decât toate este sa ne omorâm trupul pentru Dumnezeu si sa ne biruim iubirea de sine. Pentru a birui iubirea de sine, e nevoie sa ne smerim totdeauna. Aceasta este o MARE STIINTA, pe care ne-o însusim degraba. Trebuie sa ne socotim mai rai decât toti si sa ne osândim la iad. Prin aceasta sufletul se smereste si câstiga plânsul pocaintei din care se naste bucuria. Este bine sa ne obisnuim sufletul sa gândeasca: în focul iadului voi arde. Dar, vai, putini înteleg aceasta. Multi cad în deznadejde si merg spre pierzanie. Sufletele lor se salbaticesc si nu mai vor nici sa se roage, nici sa citeasca, nici chiar sa se mai gândeasca la Dumnezeu.
Trebuie sa ne osândim pe noi însine în sufletul nostru, dar sa nu deznadajduim de mila si iubirea lui Dumnezeu. Trebuie sa dobândim duh umilit si înfrânt si atunci vor pieri toate gândurile si mintea se va curati. Dar înainte de aceasta trebuie sa ne cunoastem masura, ca sa nu ne chinuim fara folos sufletul. învata sa te cunosti pe tine însuti si sa dai sufletului nevointa (asceza) dupa puterile lui. […]
Siluan Athonitul
Extras din “Între Iadul deznadejdii si raiul smereniei“, Ed. Deisis, Sibiu 2000, Ierom. Ioan Iaroslav, ”Cum sa ne mantuim”
Un monah lipsit de experienta suferea din partea demonilor, si când îl napadeau, el fugea de ei, dar ei îl urmareau. Daca ti se întâmpla si tie ceva asemanator, nu te înspaimânta si nu fugii, ci stai cu barbatie, smereste-te si zi: „Doamne, miluieste-ma, ca sunt un mare pacatos” si demonii pier; dar daca vei fugi în chip las, ei te vor goni în prapastie.
Lupta noastra se duce în fiecare zi si în fiecare ceas
– Daca faci reprosuri fratelui sau îl judeci sau îl întristezi, ti-ai pierdut pacea.– Daca ai cazut în slava desarta sau te înalti deasupra fratelui, ai pierdut harul.
– Daca-ti vine un gând desfrânat si nu-l departezi de îndata, sufletul tau pierde iubirea lui Dumnezeu si îndrazneala în rugaciune.
– Daca iubesti puterea sau banii, nu vei cunoaste niciodata iubirea lui Dumnezeu.
– Daca-ti împlinesti voia proprie, esti biruit de vrajmasul si urâtul intra în sufletul tau.
– Daca urasti pe fratele tau, înseamna ca ai cazut din Dumnezeu si un duh rau a pus stapânire pe tine. Dar daca faci bine fratelui, atunci vei afla odihna constiintei.
– Daca-ti tai voia proprie, vei izgoni pe vrajmasi si vei dobândi pace în sufletul tau.
– Daca ierti fratelui tau ocarile si iubesti pe vrajmasi, atunci dobândesti iertarea pacatelor tale si Domnul îti va da sa cunosti iubirea Duhului Sfânt. Iar când te smeresti întru totul, atunci afli odihna desavârsita în Dumnezeu.
Când sufletul e smerit si Duhul lui Dumnezeu este în el, atunci omul este fericit cu duhul în iubirea lui Dumnezeu.Când simte mila Domnului, sufletul nu se mai teme de nimic, de nici o nenorocire pe pamânt, ci doreste sa fie pururea smerit înaintea lui Dumnezeu si sa iubeasca pe fratele.Dar daca sufletul cade în slava desarta, sarbatoarea lui ia sfârsit, pentru ca harul paraseste sufletul, si de acum el nu se mai poate ruga curat, ci gânduri rele vin si framânta sufletul. […] Nu va voi ascunde pentru ce da Domnul harul Sau.
Nu vreau sa scriu mult, ci va rog numai aceasta: iubiti-va unii pe altii si veti vedea atunci mila Domnului. Sa iubim pe fratele si ne va iubi pe noi Domnul. Nu gândi, suflete, ca Domnul te iubeste, daca te uiti la cineva cu dusmanie. O, nu. Mai degraba te iubesc demonii, pentru ca te-ai facut slujitorul lor; dar nu întârzia, pocaieste-te si cere de la Domnul puterea de a iubi pe fratele, si vei vedea atunci pace în sufletul tau. Din toate puterile cereti de la Domnul smerenie si iubire frateasca, fiindca pentru iubirea de frate Domnul da harul Sau. Încearca cu tine însuti: într-o zi cere de la Dumnezeu iubirea de frate si într-alta traieste fara iubire, si atunci vei vedea deosebirea. Roadele duhovnicesti ale iubirii sunt vadite: pace si bucurie în suflet, si toti oamenii vor fi pentru tine neamuri si rude dragi si vei varsa lacrimi din belsug pentru aproapele si pentru toata suflarea si faptura.
Adeseori, pentru un singur cuvânt bun sufletul simte în el o schimbare binefacatoare; si, dimpotriva, pentru o singura privire dusmanoasa se pierde harul si iubirea lui Dumnezeu. Atunci însa caieste-te degraba ca pacea lui Dumnezeu sa se întoarca în sufletul tau. Fericit sufletul care iubeste pe Domnul si care a fost învatat de El smerenia. Domnul iubeste sufletul smerit care nadajduieste cu tarie în Dumnezeu. În flecare secunda simte mila Lui, astfel încât, chiar daca vorbeste cu oameni, el este absorbit în Domnul Cel iubit si, din îndelungata sa lupta cu vrajmasii, sufletul îndrageste înainte de toate smerenia si nu lasa pe vrajmasi sa ia de la el iubirea de frati. Daca vom iubi din toate puterile pe fratele si ne vom smeri sufletul nostru, biruinta va fi a noastra, pentru ca Domnul da harul Sau mai cu seama pentru iubirea de frate. […]
Un monah lipsit de experienta suferea din partea demonilor, si când îl napadeau, el fugea de ei, dar ei îl urmareau. Daca ti se întâmpla si tie ceva asemanator, nu te înspaimânta si nu fugii, ci stai cu barbatie, smereste-te si zi: „Doamne, miluieste-ma, ca sunt un mare pacatos” si demonii pier; dar daca vei fugi în chip las, ei te vor goni în prapastie. Adu-ti aminte ca în ceasul când te napadesc demonii, se uita la tine si Domnul, sa vada cum îti pui nadejdea în El. Chiar daca îl vezi limpede pe Satana si el te va arde cu focul lui si vrea sa înrobeasca mintea ta, nu te teme, ci nadajduieste cu tarie în Domnul si spune: „Sunt mai rau decât toti” si vrajmasul se va departa de tine.
Nu te speria nici daca simti ca un duh rau lucreaza înauntrul tau, ci marturiseste-te sincer si cere din toata inima de la Domnul un duh umilit (Ps 50, 18) si negresit Domnul ti-l va da, si atunci, pe masura smereniei tale, vei simti întru tine harul; si când sufletul tau se va smeri cu totul, atunci vei gasi odihna desavârsita. Asa este razboiul pe care îl duce omul toata viata. Sufletul care a cunoscut pe Domnul pin Duhul Sfânt si cade în înselare sa nu se înfricoseze, ci, aducându-si aminte de iubirea lui Dumnezeu si stiind ca lupta cu vrajmasii e îngaduita din pricina mândriei si a slavei desarte, sa se smereasca si sa ceara de la Domnul sa-l tamaduiasca si Domnul va tamadui sufletul uneori degraba, alteori încet, putin câte putin. Ascultatorul care crede duhovnicului sau si nu crede siesi se va tamadui degraba de orice vatamare pe care i-au pricinuit-o vrajmasii, dar cel neascultator nu se va îndrepta. […]
Cine poate întelege raiul? Îl poate întelege în parte cine poarta în el pe Sfântul Duh, pentru ca raiul este Împaratia Duhului Sfânt, si Duhul Sfânt în cer si pe pamânt este Acelasi. Gândeam în mine însumi: „Sunt un ticalos si vrednic de toate pedepsele”, dar în loc de pedepse Domnul mi-a dat pe Duhul Sfânt. Duhul Sfânt e mai dulce decât tot ce e pamântesc. Este hrana cereasca e bucuria sufletului.
Daca vrei sa ai în chip simtit harul Duhului Sfânt, smereste-te ca Sfintii Parinti. Pimen cel Mare a zis ucenicilor lui: „Credeti-ma, copiii mei, unde e Satana acolo voi fi si eu”. Un curelar din Alexandria gândea: „Toti se vor mântui, eu singur voi pieri”, si Domnul a descoperit lui Antonie cel Mare ca n-a ajuns înca la masura curelarului aceluia. Parintii au dus o lupta încrâncenata cu demonii si s-au obisnuit sa gândeasca smerit despre ei însisi, si pentru aceasta i-a iubit pe ei Domnul. Domnul mi-a dat sa înteleg puterea acestor cuvinte. Si când tin mintea mea în iad, sufletul meu are odihna, dar când uit de aceasta, atunci îmi vin gânduri care nu plac lui Dumnezeu.
Gândeam: „Sunt pamânt, si înca pamânt pacatos”. Dar Domnul mi-a aratat mila Sa si mi-a dat din belsug harul Sau si se bucura duhul meu pentru ca, desi sunt un ticalos, Domnul ma iubeste si de aceea sufletul meu e atras spre El în chip nesaturat, iar când îl voi întâlni, voi zice sufletului meu : uita-te la El, nu-L pierde, sa nu ti se întâmple ceva mai rau (In 5, 14), pentru ca sufletul îndura mari chinuri atunci când pierde harul Duhului Sfânt.
Credeti-ma, scriu înaintea fetei Domnului, pe Care sufletul meu îl cunoaste. Pentru a pastra harul, trebuie sa ne smerim pururea. Iata, Domnul smereste cu milostivire pe cei care-i slujesc Lui. Antonie cel Mare credea ca în pustie el era mai batrân si mai desavârsit decât toti, dar Domnul l-a îndreptat spre Pavel Tebeul, si Antonie a vazut pe cel ce era mai batrân si mai desavârsit decât el. Cuviosul Zosima credea ca era monah din copilarie si ca nimeni nu putea discuta cu el, dar a fost smerit de Maria Egipteanca si a vazut ca era departe de a fi ajuns la masura ei.
Sfântul Tihon din Zadonski a fost smerit de un nebun întru Hristos, care i-a dat o palma si i-a zis: „Nu te trufi cu întelepciunea!” Astfel, Domnul Cel Milostiv smereste pe sfinti, ca ei sa ramâna smeriti pâna la sfârsit. Cu atât mai mult trebuie sa ne smerim noi. De aceea, ziua si noaptea cer si eu de la Dumnezeu smerenia lui Hristos. Duhul meu înseteaza sa o dobândeasca, pentru ca este darul cel mai înalt al Duhului Sfânt. În smerenia lui Hristos e si iubire, si pace, si blândete, si înfrânare, si ascultare, si îndelunga-rabdare, si toate virtutile sunt cuprinse în ea. […]
Cât traim pe pamânt trebuie sa ne învatam sa ducem razboi cu vrajmasii. Lucrul cel mai chinuitor decât toate este sa ne omorâm trupul pentru Dumnezeu si sa ne biruim iubirea de sine. Pentru a birui iubirea de sine, e nevoie sa ne smerim totdeauna. Aceasta este o MARE STIINTA, pe care ne-o însusim degraba. Trebuie sa ne socotim mai rai decât toti si sa ne osândim la iad. Prin aceasta sufletul se smereste si câstiga plânsul pocaintei din care se naste bucuria. Este bine sa ne obisnuim sufletul sa gândeasca: în focul iadului voi arde. Dar, vai, putini înteleg aceasta. Multi cad în deznadejde si merg spre pierzanie. Sufletele lor se salbaticesc si nu mai vor nici sa se roage, nici sa citeasca, nici chiar sa se mai gândeasca la Dumnezeu.
Trebuie sa ne osândim pe noi însine în sufletul nostru, dar sa nu deznadajduim de mila si iubirea lui Dumnezeu. Trebuie sa dobândim duh umilit si înfrânt si atunci vor pieri toate gândurile si mintea se va curati. Dar înainte de aceasta trebuie sa ne cunoastem masura, ca sa nu ne chinuim fara folos sufletul. învata sa te cunosti pe tine însuti si sa dai sufletului nevointa (asceza) dupa puterile lui. […]
Siluan Athonitul
Extras din “Între Iadul deznadejdii si raiul smereniei“, Ed. Deisis, Sibiu 2000, Ierom. Ioan Iaroslav, ”Cum sa ne mantuim”
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
miercuri, 10 septembrie 2025
AZI sau MAINE???
Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne:
„Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
http://babylenutaicoaneortodoxe.blogspot.ro/
Dragii mei, pentru ca "AZI", este de la Dumnezeu, iar "MAINE" (amanarea) este de la diavol, va indemn asa:
FII ZAMBITOR, azi, nu maine!
FII SMERIT, azi, nu maine!
FII MILOSTIV, azi, nu maine!
FII BLAND, azi, nu maine!
FII RUGATOR, azi, nu maine!
FII POSTITOR, azi, nu maine!
FII IERTATOR, azi, nu maine!
FII BINEVOITOR, azi, nu maine!
IMPACA-TE CU TOTI, azi, nu maine!
IUBESTE-I PE TOTI, azi, nu maine!
FA BINELE, azi, nu maine!
PLANGETI PACATELE, azi, nu maine!
SPOVEDESTE-TE, azi, nu maine!
IMPARTASESTE-TE, azi, nu maine!
Asa sa faci AZI, iar MAINE sa o iei de la capat, absolut tot la fel ca si azi.
Dragii mei, pentru ca "AZI", este de la Dumnezeu, iar "MAINE" (amanarea) este de la diavol, va indemn asa:
FII ZAMBITOR, azi, nu maine!
FII SMERIT, azi, nu maine!
FII MILOSTIV, azi, nu maine!
FII BLAND, azi, nu maine!
FII RUGATOR, azi, nu maine!
FII POSTITOR, azi, nu maine!
FII IERTATOR, azi, nu maine!
FII BINEVOITOR, azi, nu maine!
IMPACA-TE CU TOTI, azi, nu maine!
IUBESTE-I PE TOTI, azi, nu maine!
FA BINELE, azi, nu maine!
PLANGETI PACATELE, azi, nu maine!
SPOVEDESTE-TE, azi, nu maine!
IMPARTASESTE-TE, azi, nu maine!
Asa sa faci AZI, iar MAINE sa o iei de la capat, absolut tot la fel ca si azi.
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
vineri, 5 septembrie 2025
Binecuvantare
Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne:
„Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua si in tot lucrul tau.
Maica Domnului, sa te acoperă sub Sfant Acoperamantul ei.
Sfantul inger, sa te pazeasca de toate uneltirile vrajmasilor diavoli!
Har si pace sufletului tau! Bucuria mea, eu, te-am binecuvantat, din tot sufletul, din toata inima, cu iubire sfanta, dar, ramane ca si tu sa te rogi, cat mai mult cu putinta, in gandul tau si atunci binecuvantarea va veni cu adevarat si cu multa putere in sufletul tau:
IISUSE, IISUSE, IARTA-MA, IISUSE!
POMENESTE-MA, DOAMNE, CAND VEI VENI INTRU IMPARATIA TA!
DOMNUL MEU, si DUMNEZEUL MEU, IARTA-MA!
MILUIESTE-MA, MAICA LUMINII!
Doamne, Dumnezeuule te rog sa-mi dai si mie, BLANDETE si SMERENIE!
Nadejdea mea este TATAL, scaparea mea este FIUL, acoperamantul meu este DUHUL SFANT, TREIME SFANTA, Slava Tie!
Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua si in tot lucrul tau. Maica Domnului, sa te acoperă sub Sfant Acoperamantul ei. Sfantul inger, sa te pazeasca de toate uneltirile vrajmasilor diavoli! Har si pace sufletului tau! Bucuria mea, eu, te-am binecuvantat, din tot sufletul, din toata inima, cu iubire sfanta, dar, ramane ca si tu sa te rogi, cat mai mult cu putinta, in gandul tau si atunci binecuvantarea va veni cu adevarat si cu multa putere in sufletul tau: DOAMNE, DUMNEZEULE, PACATELE TINERETILOR MELE si ale NESTIIINTEI MELE, NU LE POMENI DOAMNEI!
IISUSE, IISUSE, IARTA-MA, IISUSE! POMENESTE-MA, DOAMNE, CAND VEI VENI INTRU IMPARATIA TA! DOMNUL MEU, si DUMNEZEUL MEU, IARTA-MA! MILUIESTE-MA, MAICA LUMINII! Doamne, Dumnezeuule te rog sa-mi dai si mie, BLANDETE si SMERENIE! Nadejdea mea este TATAL, scaparea mea este FIUL, acoperamantul meu este DUHUL SFANT, TREIME SFANTA, Slava Tie! Amin si Aliluia!
Preot Ioan .
.
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
miercuri, 3 septembrie 2025
RUGĂCIUNEA FĂCUTĂ NOAPTEA
Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne:
„Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
..."haideți să încercăm și noi !!!
"... Doamne , nu stiu ce să cer de la Tine.
Tu unul știi de ce am nevoie,
Tu mă iubesti pe mine mai mult decat
pot sa Te iubesc eu pe Tine.
Parinte, dă robului Tău cele ce singur nu stie a le cere.
Nu îndraznesc sa cer nici cruce, nici mângâiere :
numai stau înaintea Ta. Inima mea e deschisă Tie;
Tu vezi trebuintele mele pe care nu le știu eu.
Vezi și fă după mila Ta.
Loveste-mă si mă tămaduieste, doboară-mă si mă ridică.
Mă cutremur și tac cu evlavie inaintea voinței
Tale sfinte și a căilor Tale cele nepătrunse pentru mine.
Mă aduc Tie jertfă, nu am altă dorință decăt numai să fac voia Ta;
învata-mă să mă rog, singur roaga-Te în mine !"
Amin !
..."ŞTIAI CĂ, RUGĂCIUNEA FĂCUTĂ NOAPTEA DE CĂTRE CREŞTINI POATE DESCHIDE PORŢILE CERURILOR ???
"... Doamne , nu stiu ce să cer de la Tine.
Tu unul știi de ce am nevoie,
Tu mă iubesti pe mine mai mult decat
pot sa Te iubesc eu pe Tine.
Parinte, dă robului Tău cele ce singur nu stie a le cere.
Nu îndraznesc sa cer nici cruce, nici mângâiere :
numai stau înaintea Ta. Inima mea e deschisă Tie;
Tu vezi trebuintele mele pe care nu le știu eu.
Vezi și fă după mila Ta.
Loveste-mă si mă tămaduieste, doboară-mă si mă ridică.
Mă cutremur și tac cu evlavie inaintea voinței
Tale sfinte și a căilor Tale cele nepătrunse pentru mine.
Mă aduc Tie jertfă, nu am altă dorință decăt numai să fac voia Ta;
învata-mă să mă rog, singur roaga-Te în mine !"
Amin !
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
Despre mine
- Bălulescu iliana
- Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
Postări populare
-
Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem c... -
FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE... (de E... -
Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem c... -
Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem... -
FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE... ... -
FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE... ... -
Era un bătrân ,mare si văzător cu mintea, Si sa întâmplat ca el odată sa sada cu mai multe frati la masa si, când mâncau ei, lua aminte b... -
Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem c...
-
FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE... ... -
FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE... Er...
PENTRU VIZITATORI
PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"
PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"
PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"
PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"
PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"
PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"
PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)
BIBLIA ORTODOXĂ
BIBLIA ORTODOXA AUDIO
-
FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE... Post... -
Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem c... -
Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem c...