miercuri, 26 februarie 2025

PACATUL INTUNECA MINTEA OMULUI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Dupa cum hainele mai mari decat masura impiedica la miscare pe cei ce se lupta,asa si dorinta avutiei peste masura,impiedica sufletele sa lupte sau sa se mantuiasca.Mintea vede toatrasi,numai omul este inchinator vrednic al lui Dumnezeu.Pentru om numai,se schimba Dumnezeu la fata Numai un lucru nu-i este ingaduit omului:acela de a fi nemuritor cu trupul

.Sa se uneasca cu Dumnezeu ii este ingaduit,daca va intelege ca poate,caci voind si intelegand,crezand si iubind,prin buna vietuire,ome,chiar si pe cele din Ceruri,si nimic nu o intuneca,fara numai pacatul.Prin urmare,celui curat,nimic nu-i este neinteles,iar cuvantului sau,nimic nu-i este cu neputinta de exprimat.

Cugetand la cele despre Dumnezeu,fii evlavios cu prisosinta,bun,cuminte,bland,darnic dupa putere,necertaret si cele asemenea.

Caci aceasta este AVUTIA SUFLETULUI care nu poate fi furata:sa placi lui Dumnezeu prin unele ca acestea,si sa nu judeci pe nimeni sau sa zici:cutare este rau si a pacatuit;ci mai bine este sa-ti cauti de pacatele tale,si sa privesti in tine purtarea ta,de este placuta lui Dumnezeu,caci ce ne priveste daca altul este rau?Numai pe om il asculta Dumnezeu si numai omului se arata,fiind iubitor de oameni oriunde ar fi.Si iaul ajunge impreuna vorbitor cu Dumnezeu

Sf.Antonie cel Mare(251-356)

.. AS VREA ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Versuri de Costel Ursu

“AS VREA să mor, ca SĂ TRĂIESC,
 AS VREA să iert, ca SĂ IUBESC,
 AS VREA să plang, SĂ POT UITA, 
Ce-a fost gresit in viata mea, AS VREA...

AS VREA, să fiu atent la tot ce spun,
AS VREA, să am la toate, raspuns bun,
AS VREA, să port cu bucurie Crucea mea, 
AS VREA, s-o simt usoara cand e grea, AS VREA...

AS VREA, să caut, doar ce-mi este de folos, 
AS VREA, să-mi trăiesc viata toată cu Hristos, 
AS VREA, să cred că nu mă va durea, Ocara, 
răutatea, care vin asupra mea, AS VREA...

AS VREA, să dăruiesc multă iubire
AS VREA, să lupt spre mântuire,
 AS VREA, atunci când toate se vor termina, 
Să stiu, că n-am trăit degeaba viata mea, AS VREA...”

Bucuria mea, tare frumoasă poezia.
 Sfântul Părinte, Adrian Făgeteanu, ne indeamnă asa: ”Rezistă! Nu-L face de râs pe Hristos!”

 Important este să nu uiti nici cuvântul meu: CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU, CINE ARE DORINTĂ si VOINTĂ, ARE SI PUTINTĂ! 

Să fii ca bradul ??! 

CU HRISTOS, HAI CA POTI!

                                                                                                Amin si Aliluia!
                                                                                                  Preot Ioan 

marți, 25 februarie 2025

Dumnezeu nu ne lasă singuri....

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Mulți creștini de astăzi se tem că trăiesc vremuri grele și că lumea a căzut într-o rătăcire adâncă. Însă Sfinții Părinți ne spun că Dumnezeu rânduiește fiecare epocă cu iubire și înțelepciune. Chiar dacă trăim într-o lume plină de ispite, aceasta nu este lipsită de har. Dimpotrivă, unde păcatul prisosește, prisosește și harul (Romani 5, 20).

       Sfântul Paisie Aghioritul spunea că oamenii din timpurile din urmă nu vor avea nevoie de mari nevoințe fizice, dar vor trebui să lupte mai mult cu gândurile, cu deznădejdea și cu răcirea credinței. În acest sens, mântuirea nu mai depinde atât de posturi aspre sau retrageri în pustie, ci de a trăi cu inimă curată și de a păstra dreapta credință în mijlocul lumii.

Sfântul Ignatie Brianceaninov atrăgea atenția că, în vremurile din urmă, rătăcirile vor fi mai subtile, iar credința adevărată va fi luptată nu prin prigoane sângeroase, ci prin înșelare și amăgire. De aceea, este esențial să ne ținem de învățătura Bisericii, fără a căuta noutăți sau adaptări ale credinței la spiritul lumii moderne.

Însă păstrarea credinței nu trebuie să fie doar o mărturisire exterioară, ci o trăire vie. Nu este suficient să cunoaștem dogmele, dacă inimile noastre sunt reci și lipsite de iubire. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că adevărata credință se recunoaște prin roadele ei: dragoste, smerenie și milă față de semeni.
În mijlocul tulburărilor și al agitației lumii, Sfinții Părinți ne sfătuiesc să ne rugăm neîncetat. Sfântul Siluan Athonitul ne învață că, fără rugăciune, sufletul rămâne lipsit de lumină și că doar prin chemarea lui Hristos putem primi harul dumnezeiesc.

Rugăciunea lui Iisus („Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”) este o armă puternică împotriva ispitelor și a fricii. Chiar și în cele mai grele momente, ea ne poate aduce pacea și întărirea de care avem nevoie.

Sfântul Serafim de Sarov spunea că adevărata lucrare a creștinului este să dobândească Duhul Sfânt, iar aceasta se face prin rugăciune curată și inimă smerită.

Mântuitorul ne-a avertizat că, în vremurile din urmă, credința multora se va răci și că încercările vor fi mari. Dar El ne-a dat și făgăduința: „Cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui” (Matei 24, 13).
Sfântul Nectarie din Eghina spunea că omul credincios trebuie să fie asemenea unei lumânări care arde încet, răspândind lumină în jur, fără să se plângă că se consumă. De aceea, este important să nu ne pierdem nădejdea, chiar dacă vedem că lumea se îndepărtează de Dumnezeu.

Dacă vrem să ne mântuim, nu trebuie doar să evităm păcatul, ci să cultivăm în noi dragostea. Sfântul Isaac Sirul spune că mântuirea este iubire: iubire față de Dumnezeu și iubire față de oameni.
Sfântul Varsanufie cel Mare ne învață că, dacă nu putem face mari nevoințe, măcar să păstrăm dragostea față de aproapele. Asta înseamnă să nu osândim, să nu ne certăm, să nu ținem ură și să fim milostivi. Mântuirea nu este doar o problemă individuală; ea se trăiește în comuniune.

Pentru a ne întări pe calea mântuirii, avem nevoie de împărtășirea cu Sfintele Taine. Sfântul Teofan Zăvorâtul spune că omul nu poate rămâne statornic în credință fără Spovedanie și Sfânta Împărtășanie. Harul primit prin acestea ne curăță, ne întărește și ne face vii în Hristos.

Într-o lume plină de ispite, apropierea de Sfânta Liturghie și de viața Bisericii este esențială.
Dacă vrem să ne mântuim, trebuie să ne ferim de mândrie și să ne recunoaștem slăbiciunile. Sfântul Antonie cel Mare spunea că, în vremurile din urmă, oamenii smeriți vor fi mai rari, dar vor fi cei mai puternici, pentru că vor fi păziți de harul lui Dumnezeu.

Mândria ne îndepărtează de Dumnezeu, dar smerenia ne deschide calea către El. Sfântul Ioan Scărarul ne sfătuiește să nu ne încredem în puterile noastre, ci să cerem ajutorul lui Dumnezeu în toate.
Mântuirea nu este o povară grea, ci un dar al lui Dumnezeu pentru cei care Îl caută cu inima sinceră. Nu suntem chemați să facem minuni, ci să trăim simplu, în credință, rugăciune și iubire.

Sfântul Sofronie Saharov spunea că, în vremurile din urmă, chiar și cei mai mici gesturi de dragoste și credință vor avea o mare valoare înaintea lui Dumnezeu. Un cuvânt bun, o rugăciune spusă cu smerenie, o faptă de milostenie – toate acestea ne apropie de Împărăția Cerurilor.

Așadar, să nu ne temem, ci să ne bucurăm! 

Dumnezeu nu ne lasă singuri. El ne dă tot ce avem nevoie pentru mântuire: credința, harul, dragostea și Biserica Sa. Iar dacă rămânem în El, chiar și în mijlocul încercărilor, vom afla pacea și lumina veșnică.

duminică, 23 februarie 2025

Nimeni să nu se amăgească,

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




Dacă i se pare cuiva între voi, că este înțelept în veacul acesta, să se facă nebun, ca să fie înțelept. - I Corinteni 3, 18.
Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi însă înțelepți întru Hristos. Noi suntem slabi; voi însă sunteți tari. Voi sunteți întru slavă, iar noi suntem întru necinste! - I Corinteni 4, 10.

Lăudați-vă cu Crucea Domnului, purtând-o la gât, punând-o în geam și în orice alt fel vrea dragostea inimii voastre:
Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, și eu pentru lume! - Galateni 6, 14.

Noi, creștinii fără erezie, prin Sfânta Cruce ajungem de-a dreapta tronului lui Dumnezeu, iar Crucea pentru noi e bucurie, ca și pentru Hristos Iisus:
Cu ochii ațintiți asupra lui Iisus, începătorul și plinitorul credinței, Care, pentru bucuria pusă înaintea Lui, a suferit Crucea, n-a ținut seama de ocara ei și a șezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu. - Evrei 12, 2.

Noi biruim prin Cruce asupra demonilor. Uite dovada biblică:
Căci lupta noastră e împotriva începătoriilor, stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății. - Efeseni 6, 12.
Dezbrăcând (de putere) începătoriile și stăpâniile, le-a dat de ocară în văzul tuturor, biruind asupra lor prin cruce. - Coloseni 2, 15.
Feriți-vă, depărtați-vă de hulitorii Sfintei Cruci, că nimeni se va mântui, afară de voi, "ortodocșii", singurii creștini, fără erezie/minciună, de pe tot pământul.

Și iată de ce noi ne mântuim și prin Cruce avem putere de la Dumnezeu și nu hulitorii Sfintei Cruci:
Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. - I Corinteni 1, 18.

Bucurați-vă, purtători și iubitori ai Preasfintei Dumnezeiești Cruci! Bucurați-vă! Bucurați-vă în Sfânta Cruce, turmă mică, că a binevoit Tatăl a vă da vouă Împărăția Cerurilor.
Rămâneți și luptați mai departe lupta cea bună, cum spune Pavel și prin el, Duhul Sfânt Dumnezeu.


sâmbătă, 22 februarie 2025

DESI, OMUL IL UITA PE DUMNEZEU, INSA DUMNEZEU NU-L UITA PE OM!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




https://sfantulnectarie-babylenuta.blogspot.ro/

     Bucuria mea, sa stii ca Dumnezeu nu ne uita pe noi niciodata, noi insa, il uitam adesea pe Dumnezeu. Daca nu L-am uita, ne-ar fi frica si n-am mai pacatui. Niciodata, mama nu-si uita copilul, ci, copilul o uita de multe ori pe mama lui. Atunci cand facem un pacat mare in trup (stricarea fecioriei inainte de cununia religioasa, adica curvie, preacurvie, avorturi, perversiuni sexuale, incesturi, zoofilie...) ar trebui sa murim.

 De ce? 

Pentru ca am calcat una din cele 10 Porunci dumnezeiesti. Daca trecem cu masina pe culoarea rosie la semafor, ce se intampla? Imediat ne ridica permisul si ne mai da inca doua pedepse: amenda si nu se iau din puncte. Vedeti? Desi, noi il rastignim pe Dumnezeu prin pacatele noastre, batem in cuie si curge sange siroaie din Sfantul Lui Trup, El, nu ne lasa pe mana diavolului, ne asteapta sa ne venin in fire, sa postim, sa ne caim, sa ne spovedim, sa ne impartasim, sa ne plangem pacatele si, CA SA NE MANTUIASCA. Imediat dupa primul pacat mare, daca Dumnezeu ar fi ingaduit, diavolul vrajmas, care ne-a impins la pacat, ne-ar luat sufletul si l-ar fi dus imediat in iad pe vecii vecilor.

Asadar, sa ne impacam cu Dumnezeu prin Spovedanie, Canon pentru pacate si Impartasanie, fiindca mai tarziu s-ar putea sa fie PREA TARZIU. Si Dumnezeu nu va pedepsi pentru ca am pacatuit, ci, pentru ca nu am fost sa le marturisim la un preot duhovnic. Slava lui Dumnezeu pentru toate!


                                                                                                                               Preot Ioan .


vineri, 21 februarie 2025

VA VENI VREMEA...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

 

                 


Profețiile Sf. Cosma de la Etholi acum 250 de ani.

Când o trăsură fără cai va alerga mai repede ca un iepure.

Când oamenii pot comunica între ei pe distanțe lungi, e ca și cum ar fi în două camere adiacente.

Când demonii intră în case sub formă de cutii mici, și li se lipesc coarnele pe acoperișuri.

Când vezi păsări de fier zburând liniștite pe cer, sau scuipând foc.

Când întreaga lume va fi înfășurată cu un singur fir.

Când diavolul va da târcoale lumii pe "chestia" lui. Va veni vremea când lumea va fi condusă de "alala și balala"

Necazul va veni la voi de la cei educați

Când hoții și tâlharii nu vor mai gândi în munți. Vor locui în orașe, se vor îmbrăca ca oamenii
 obișnuiți, și vor veni în plină zi să vă jefuiască.

Când ai farfuriile pline până la refuz, dar nu vei mai putea mânca mâncarea.

Când vom vedea pământul nostru transformându-se în Sodoma și Gomora.

Când vin neamuri străine, când se arată, nu te teme; când pleacă, dă-te la o parte.

Când vor fi astfel de lucruri în școli pe care mintea ta nu le va cuprinde.

Când vor fi taxate și găinile și ferestrele.

Când nu reușești să recunoști nimic.

Va veni vremea când nu va mai exista acordul anterior între preoți și laici

св. Cosmalian Etoholul

...............................

Activitatea misionara a Sfantului Cosma a starnit insa multa ura si dorinta de razbunare in randul turcilor si a iudeilor, care au raspandit numeroase acuzatii false cu privire la el, menite sa atraga moartea sfantului. Sfantul Cosma Etolul a primit moarte muceniceasca pe 24 august 1779, in satul Kolikontasi din Albania, in urma unei conspiratii. Ucigasii sai i-au zdrobit trupul sfantului cu o piatra si l-au aruncat in rau. Trupul sfantului a fost descoperit in chip minunat, de parintele Marcu, preotul Manastirii Intrarii Maicii Domnului in Biserica, de langa Kolikontasi, care l-a inmormantat in spatele sfantului altar. Multe minuni au urmat mortii Sfantului Cosma Etolul.

Este interesant de mentionat ca initiativa construirii primei biserici inchinate Sfantului Cosma a apartinut unui conducator musulman din Albania, Ali Pasa, care avea o mare pretuire pentru Sfantul Cosma nu numai datorita faptului ca il considera un om sfant, ci si pentru ca acesta i-a prorocit un viitor stralucit. In 1810 Ali Pasa, a devenit conducator al orasului Berat. In urmatorii patru ani acesta a strans bani pentru ridicarea primei biserici inchinate Sfantului Cosma. Acesta a contribuit personal nu numai la ridicare bisericii, ci si la realizarea raclei din argint in care sa fie tinut capul sfantului.



Sfantul Cosma Etolul a fost canonizat de catre Patriarhul Atenagora in 1961. Acesta a ramas in constiinta poporului grec nu doar ca martir, ci si ca un adevarat Apostol, pentru zelul sau misionar, fidelitatea fata de dreapta credinta si sfintenia vietii sale, fiind numit in imnografie, "Intocmai cu Apostolii” si "Apostol al saracilor”.





Pricina a tot PACATUL este SLAVA DESARTA si PLACEREA.

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Ocara de la oameni aduce intristare inimii, dar se face pricina de curatie celui ce o rabda. E mai bine sa fim batjocoriti de oameni decat de draci;dar cel placut lui Dumnezeu pe amandoi i-a biruit. Cel nedreptatit de oameni,scapa de pacat,si pe masura mahnirii sale, afla sprijin impotriva lui. Cel ce se roaga pentru oamenii ce-l nedreptatesc,ii inspaimanta pe draci;iar cei ce se lupta cu cei dintai,e ranit de cel de-al doilea. Fata de incercarile care vin,multi s-au impotrivitt in multe chipuri.
 
Dar fara RUGACIUNE si POCAINTA, nimeni n-a scapat de asuprire.Inima iubitoare de placeri,in vremea iesirii,i se face sufletului inchisoare si lant,iar cea iubitoare de osteneli,ii este poarta deschisa. Cel ce nu staruieste in cercetarea constiintei,nu vrea sa primeasca nici ostenelile trupesti,pentru credinta.

 Nu te face ucenic celui ce se lauda pe sine,ca nu cumva,in loc de smerita cugetare,sa inveti MANDRIA.

Daca vrei ca Domnul sa-ti acopere pacatele,sa nu-ti arati oamenilor virtutile. Caci ceea ce facem noi cu acestea,aceea face Dumnezeu cu acelea.  Cand vezi vreun gand ca-ti fagaduieste slava omeneasca,sa sti sigur ca-ti pregateste rusine. Cele rele isi primesc puterea una de la alta;de asemenea,si cele bune,cresc una prin alta,si pe cel partas de ele,il mana si mai mult inainte.

 Este cate unul,care isi taie o patima,pentru o placere mai mare,si e slavit de ce ce nu-i cunosc intentia.Si poate ca unul ca acesta,nu isi da seama el insusi de sine,ostenindu-se prosteste. Se poate intampla ca unul,implinind pe fata o porunca,sa slujeasca in ascuns patimei,si prin ganduri pacatoase,sa strice fapta buna.Daca cineva,pacatuind in chip vadit si nepocaindu-se,n-a patimit nimic pana la moarte,socoteste ca,judecata lui va fi fara mila,acolo.

 Pricina a tot PACATUL este SLAVA DESARTA si PLACEREA. 

Cel ce nu le uraste pe acestea,nu va dezradacina patima.Iubirea de argint,slava desarta si placerea,trebuie urate ca niste mame ale relelor,si ca niste mame vitrege ale virtutilor. Din pricina lor ni s-a poruncit:"sa nu iubim lumea si cele din lume"iar aceasta,s-a zis,ca sa nu uram fara judecata,fapturile lui Dumnezeu,ci ca sa taim prilejurile celor trei patimi. Prinzandu-te inceputul vreunui pacat,nu zice:"nu ma va birui pe mine",caci intrucat ai fost prins,ai fost si biruit. 

De vrei sa te mantuiesti,iubeste Cuvantul adevarat si nu lepada niciodata,fara judecata,mustrarea. Cel ce primeste cuvintele adevarului,primeste pe Dumnezeu Cuvantul. Caci zice:"Cel ce va primeste pe voi,pe Mine Ma primeste"(Mt.10,40). 

Cel ce uraste mustrarea,se supune patimii cu voia,iar cel ce o iubeste,va lupta si cu obisnuinta. Este o mustrare din rautate sau din razbunare,si alta este,intru frica de Dumnezeu si pentru Adevar. Pe cel ce a incetat de-a mai pacatui si s-a pocait,nu-l mai mustra,;iar de zici,ca pentru Dumnezeu il mustri,mai intai descopera-ti pacatele tale.De vezi pe cineva ca te lauda cu fatarnicie,asteapta la vremea sa,ocara de la el

. Cand pentru vreo binefacere trupeasca,lauzi pe vreun om ca fiind bun,si uitand de Dumnezeu,acelasi om,pe urma ti se va arata ca e rau. Cel ce se pocaieste asa cum se cuvine,e luat in ras de nebuni.Dar aceasta sa-i fie semn de buna placere la Dumnezeu. Omul sfatuieste pe aproapele sau precum stie; iar Dumnezeu lucreaza in cel ce aude,precum acela a crezut. Domnul e ascuns in poruncile Sale. Si cei ce-L cauta pe El, il gasesc pe masura implinirii lor.

 Cand iti aduci aminte de Dumnezeu, inmulteste rugaciunea,ca atunci cand il vei uita,Domnul sa-si aduca aminte de tine


🙏 Sf.Marcu Ascetul


joi, 20 februarie 2025

RUGACIUNE catre SFANTUL INGER PAZITOR

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



“Sfinte Ingere, cel ce stai inaintea patimasului meu suflet si al vietii mele celei ticaloase, nu ma lasa pe mine pacatosul, nici nu te departa de la mine pentru neinfranarea mea. Nu da loc diavolului celui viclean ca sa-mi stapaneasca cu silnicie acest trup muritor. Intareste mana mea cea slaba si neputincioasa si ma indreapta la calea mantuirii. Asa Sfinte Ingere a lui Dumnezeu, pazitorul si acoperitorul sufletului si al trupului meu celui ticalos, iarta-mi toate cu cate te-am scarbit in toate zilele vietii mele si orice am gresit in aceasta zi. 

Acopera-ma in aceasta noapte si ma pazeste de toata ispita celui potrivnic, ca sa nu manii cu nici un pacat pe Dumnezeu; si te roaga pentru mine catre Domnul, ca sa ma intareasca intru frica Sa si vrednic sa ma arate pe mine, robul Sau, bunatatii sale”.

Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze. 

Amin si Aliluia!

      NOAPTE BUNA!

 ODIHNA PLACUTA!

       SOMN USOR!🙏

luni, 17 februarie 2025

... COLIVA ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


🙏🏽 La 50 de ani după moartea Sfântului Teodor, împăratul Iulian Apostatul (361-363), dorind să-i batjocorească pe creştini, a dat ordin guvernatorului oraşului Constantinopol să stropească toate proviziile din pieţele de alimente cu sângele jertfit idolilor, în prima săptămână a Postului Mare. Sfântul Teodor, apărându-i în vis Arhiepiscopului Eudoxie, i-a poruncit acestuia să-i anunţe pe creştini să nu cumpere nimeni, nimic din piaţă, ci mai degrabă să mănânce grâu fiert cu miere (colivă).

În amintirea acestei întâmplări minunate, Sfânta Biserică Creștin Ortodoxă, sărbătoreşte anual pe Sfântul, Mare Mucenic, Teodor Tiron, în prima sâmbătă a Postului Mare. Vinerea seara, la Sfânta Liturghie a Darurilor Înainte Sfinţite, după rugăciunea din amvon, se cântă Canonul Sfântului, Mare Mucenic, Teodor, compus de Sfântul Ioan al Damascului.

După aceasta, se sfinţeşte coliva şi se împarte credincioşilor. Această sărbătoare a Sfântului Mare Mucenic, Teodor în prima sâmbătă a Postului Mare, a fost rânduită pe vremea Patriarhul Nectarie al Constantinopolului (381-397).

PREOTUL CRESTIN ORTODOX

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


de preot Netcu Valentin Daniel

“De multe ori avem o intelegere partiala, gresita sau idealista asupra preotilor.

PREOTUL, este un om de tarana, cu slabiciuni si cu boli, cu dorinte si cu idealuri.

PREOTUL, mananca mult sau putin, e ghiftuit de praznice sau ii ghioraie matele de foame dupa 6 ore de slujba pe inima goala.

PREOTUL, are indoieli si furii, neintelegeri si rafuieli cu sine insusi.

PREOTUL, simte, plange, se roaga, se infurie.

PREOTUL, rade, glumeste, fredoneaza cantece vechi.

PREOTUL, poate fi ispitit, are tentatii, pacate iertate sau nu, trecut, plangere, amintiri, rani vechi.

PREOTUL, are trup, dureri de cap si de spate, dureri de suflet, cicatrici pe inima de la prea multa suferinta.

PREOTUL, e un om intr-o presiune enorma in fiecare zi. Sta in fata lui Dumnezeu, il frange pe Hristos
 Imparatul veacurilor in mainile sale de lut, se impartaseste mereu de Sangele mantuitor, asculta pacate cumplite, blagosloveste pe muribunzi, citește bolnavilor incurabil.

PREOTUL, este omul care atunci cand se impartaseste duminica, la Sfanta Liturghie tine in palma Trupul Domnului Iisus Hristos.

PREOTUL, ingenuncheaza in fata Sfintei Mese si se atinge cu fruntea de pieptul Stapanului, ascultand intru uimire “bălataile inimii lui Dumnezeu”.

PREOTUL, plange cand nu-l vede nimeni si inghite lacrimi nenumarate la Liturghie.

PREOTUL, este un bulgare de tarana plina de roua Duhului Sfant.

Rugați-va pentru el!”.

🙏 Bucuria mea, te rog sa nu uiti ca doar crestinii ortodocsi au preoti. Toate cultele religioase au pastori. Auziti de multe ori ca se spune in presa: un preot evanghelist, un preot baptist... aceia nu sunt preoti, sunt pastori. 

Doar prin preotul crestin ortodox se sfinteste apa in ziua de Boboteaza, doar prin el se savarsesc Sfinte Taine.

                                                                                                                Amin si Aliluia!
                                                                                                                Preot Ioan 🛎.

duminică, 16 februarie 2025

Un text pentru.. meditație

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



*Ciudat, cum 100 de euro par aşa de mulţi dacă îi dai la biserică, dar par aşa de puţini dacă mergi la cumpărături.

*Ciudat, ce lung pare să îi slujeşti lui Dumnezeu o oră, dar ce repede trec 90 de minute la fotbal.

*Ciudat, ce lungi sunt câteva ore în biserică, dar ce scurte sunt orele când vezi un film.

*Ciudat, cum noi de multe ori nu ştim ce să ne rugăm, dar prietenei noastre/prietenului nostru întotdeauna avem ce să îi povestim.

*Ce interesant este când se lungește un meci de fotbal, dar cum ne pierdem răbdarea şi cât ne tot uităm la ceas când durează programul de biserică mai mult decât de obicei.

*Ciudat, ce greu este să citești un capitol din biblie, dar ce uşor este să "înghiți" 100 de pagini dintr-un bestseller.

*Ciudat, cum oamenii la un concert ar vrea cu tot dragul să stea pe primul rând, dar la biserica "se înghesuie" pe ultimul.

*Ciudat, cum pentru o slujbă în biserică ne trebuie 2/3 săptămâni ca să anticipăm, dar cum găsim loc pt alte lucruri şi în ultimul moment în calendarul nostru de zi cu zi.
 
*Ciudat, ce greu este să spui la alţii despre vestea cea bună, dar ce uşor este să dai mai departe ultima bârfă.

*Ciudat, cât de repede se răspândesc bancurile pe internet, dar dacă cineva trimite mesaje despre Dumnezeu, (în care Dumnezeu e proslăvit), se gândește lumea de 2 ori dacă să trimită mai departe.
Ciudat... nu? Râzi... Sau te gândești?

Răspândește vestea cea bună şi dăi lui Dumnezeu toată slava pentru că El este bun!!!

*Ciudat, că persoanele din lista ta de contacte nu o să primească acest mesaj pentru că eşti sigur că nu au ce face cu el.

Ciudat?... sau... Trist?

Cât de adevărat este că, tu îţi faci mai multe griji despre ce gândește lumea despre tine, decât despre ce gândește Dumnezeu despre tine.

Îl iubești pe Dumnezeu. El este viaţa ta şi Izbăvitorul tău

El are grijă de noi în fiecare zi pentru ca să trăim. Fără El nu aş fi nimic. Fără El nu sunt nimic, dar cu El pot face toate lucrurile !!!


joi, 13 februarie 2025

Tu știi de ce mergi la Sfânta Liturghie?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Poate părea o întrebare banală, dar câți dintre noi conștientizăm și luăm parte activ la Sfânta Liturghie?

Fie din tradiție sau pentru că așa e bine, călcăm pragul bisericii cerând ceva.
Acolo, în mijlocul comunității încep luptele, cu gândul, cu judecata, cu simțurile, cu timpul, așteptând să se termine.
Dar dacă l-am vedea pe Hristos acolo cu ochii trupului ne-am mai lua privirea de la El?
Dacă am înțelege că fiecare gest, veșmînt, cântare și închinăciune au rolul lor și că au fost alese cu grijă de 1700 de ani, timpul ar dispărea.

De altfel, Dumnezeu este atemporal, iar scopul Liturghiei, alcătuită de Sf. Ioan Gură de Aur este unic de fiecare dată.

Sfânta Liturghie este compusă din trei părți: Proscomidia, Liturghia celor chemați și a celor credincioși.
Pentru fiecare parte există o rînduială specifică: prescurile aduse drept jertfă de către credincioși sunt binecuvântate, 5 dintre ele folosite pentru împărtășanie, fiecare având un rol specific.
Prima este sfântul Agneț, din care toți ne împărtășim, apoi treptat din fiecare se scot particele:pentru Maica Domnului, cele 9 trepte de sfinți, pentru conducători, episcopi, poporul ortodox, ctitori, binefăcători, armată, vii și adormiți.
Împreună, puși pe sfântul disc, simbolizînd Biserica triumfătoare, particelele sunt puse în potir cu vin, simbolizînd sângele Domnului și puțină apă, simbolizînd moartea pe Cruce.

Prin Duhul Sfânt, cele omenești aduse drept jertfă sunt transformate în Trupul și Sângele Domnului, devenind merinde pentru viața veșnică.

Merg astfel la Sfânta Liturghie pentru că acolo mă așteaptă Hristos, să povestesc, să îi mulțumesc, să stăm la masă, să o binecuvânteze și să fiu mai aproape de El prin sfânta împărtășanie.

Merg la Sfânta Liturghie pentru comuniune. Pentru că Dumnezeu lucrează prin oameni și pentru oameni. La ce folos o biserică fără oameni?

Merg la Sfânta Liturghie să mulțumesc Domnului, să îl regăsesc ca prieten, să îl caut sperând că de fiecare dată va ieși în căutarea mea.

Merg la Sfânta Liturghie pentru cei dragi a căror rugăciuni m-au purtat mereu spre Dumnezeu, bucurându-ne împreună.

Merg la Sfânta Liturghie deoarece Cred, conștient, la fel cum au făcut-o înaintașii mei.

Merg la Sfânta Liturghie pentru a-mi cunoaște credința. Pentru a-mi deschide mintea dar și inima.

Celor care hulesc Biserica folosind diferite apelative îi invit duminica la Sfânta Liturghie pentru a-L căuta pe Dumnezeu, măcar preț de câteva minute, devenind astfel nu doar cu mintea deschisa ci mai ales cu inima deschisa.


miercuri, 12 februarie 2025

„Dacă nu știi rugăciuni pe de rost, așa trebuie să te rogi!”

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Părintele Paisie Olaru:


 La părintele Paisie Olaru a venit o femeie să se spovedească. Ea l-a întrebat:

“Părinte, cum o fi cu mântuirea mea? 

Eu nu ştiu multe rugăciuni pe de rost, pentru că nu am fost dată la şcoală şi nu ştiu să citesc”.

Părintele a întrebat-o:

“Şi nu te rogi?”, la care ea a grăit: “Mă rog, cum să nu mă rog”.

“Şi cum te rogi?”.

“Uite cum mă rog. Atunci când mătur prin casă zic în mintea mea: 

“Doamne, curăţeşte sufletul meu, cum curăţ eu gunoiul din casă”. Atunci când spăl rufe spun din nou: “Spală, Doamne, negreala păcatelor din inima mea, ca să fie frumoasă, aşa cum e o rufă curată şi spălată”. Când fac orice alt lucru spun aceleaşi cuvinte”.

Femeia l-a întrebat în final:

“Părinte, o fi bună rugăciunea asta?”, iar părintele Paisie i-a spus așa: “Numai aşa să te rogi toată viaţa de acum înainte!

...DREAPTA SOCOTEALĂ

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




..http://biserica-casaluidumnezeu.blogspot.ro/

Un tanar a mers la preotul paroh si i-a spus: 

- Parinte, eu nu mai vin niciodata la Biserica. 

Preotul l-a intreabat:

 - Poti sa-mi spui care este motivul? 

Tanarul i-a raspuns:

 - Aici, in Biserica, vad o femeie care barfeste despre alta femeie; domnul din fata nu citeste bine; cei din cor se cearta intre ei; in timpul Sfintei Liturghii unii oameni butoneaza telefonul mobil; fara sa mai aduc in discutie si faptul ca dupa ce ies din Biserica, unii dracuie, altii injura, fumeaza... Preotul i-a spus: 

- Ai dreptate. Dar mai inainte de a nu mai veni la Biserica, as vrea sa te rog ceva. Ia, acest pahar plin ochi, cu apa si inconjoara de trei ori Biserica, fara sa versi nici o picatura de apa din pahar. Dupa care, poti pleca. Tanarul a facut cele trei ture, asa cum i-a cerut preotul. Dupa ce a terminat, i-a spus: - Parinte, am facut ce mi-ati spus. Preotul l-a intrebat:

 - In timp ce inconjurai Biserica cu paharul in mana, ai observat vreo persoana care o barfea pe alta?

 Si tanarul:

 - NU. - Ai vazut persoane care butonau telefonul? 

- NU.

 - Stii de ce? 

Erai concentrat asupra paharului pentru a nu varsa apa. Si in viata noastra e la fel. Cand inimile noastre se concentreaza pe rugaciunea catre Iisus Hristos, nu mai avem timp sa ne uitam la greselile oamenilor.

 Cei care parasesc Biserica din cauza crestinilor ipocriti, cu siguranta ca niciodata nu au intrat in ea pentru Iisus.


UN REPROS sau O RUGACIUNE?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



http://babylenutaicoaneortodoxe.blogspot.ro/

Bucuria mea, cat de minunat ne indeamna Sfantul Parinte Arsenie Boca: "DECAT UN REPROS MAI BINE O RUGACIUNE!". Si asta pentru ca: RUGACIUNEA este arma, care pe vrajmasi ii sfarma, RUGACIUNEA e ca focul, te ajuta in tot locul, RUGACIUNEA este scara, ingerii la noi pogoara, RUGACIUNEA te ridica, din cea mai mare ispita, RUGACIUNEA cu cainta, cea mai mare biruinta, RUGACIUNEA in comun, te face sa fii mai bun".
 
Asadar, DECAT UN REPROS, MAI BINE O RUGACIUNE, din tot sufletul si CU ZAMBETUL PE FATA:

 Nu lasa sa treaca timpul, 
Fara sa zambesti, 
Tristetea iti schimba chipul, 
Si imbatranesti. 

Zambind mai des in viata, 
Vei fi mai sanatos,
 Si cand ai zambet in fata, 
Ai si chipul mai frumos. 

Asadar, zambeste! 
Zambeste tot timpul!
 Ca te-tinereste,
 Si-ti lumineaza chipul.

Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze! 
Har si pace sufletului tau! Amin si Aliluia!
                                                                                         Preot Ioan .


luni, 10 februarie 2025

Eseu duhovnicesc: Smerenia și răbdarea în slujirea lui Hristos

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


(Reflecție asupra 2 Timotei 2, 1-10 în lumina Sfinților Părinți)

În prima zi a Săptămânii Vameșului și a Fariseului, Biserica ne pune înainte pericopa apostolică din Epistola a II-a către Timotei (2, 1-10), în care Sfântul Apostol Pavel își îndeamnă ucenicul să fie puternic în harul lui Hristos și să îndure suferințele ca un adevărat ostaș al Domnului. Această chemare este profund legată de tematica smereniei și a pocăinței, ilustrată în Pilda Vameșului și a Fariseului.
Prin cuvintele sale, Apostolul ne arată că viața creștină nu este un drum al autopromovării și al mândriei, ci un pelerinaj al jertfei, al răbdării și al smereniei. De aceea, ne vom opri asupra trei aspecte fundamentale ale acestei pericope: harul lui Hristos, răbdarea în suferință și slujirea smerită.
---
1. „Întărește-te în harul care este în Hristos Iisus” (2 Timotei 2, 1)
În primul verset al pericopei, Sfântul Apostol Pavel îi spune lui Timotei:
> „Întărește-te în harul care este în Hristos Iisus.” (2 Timotei 2, 1)
Aceasta este prima lecție esențială: puterea adevărată vine din harul lui Dumnezeu, nu din puterea omenească. Harul este energia divină care întărește sufletul în momentele de încercare și care îl păzește de mândrie.
Sfântul Ioan Gură de Aur comentează acest verset astfel:
> „Cel care se sprijină pe propriile puteri va cădea repede, dar cel care caută harul lui Dumnezeu va fi neclintit, căci Domnul nu-l lasă pe cel ce se sprijină pe El.”
Aici vedem contrastul cu fariseul din Evanghelie, care își punea încrederea în propriile fapte. Vameșul, dimpotrivă, se sprijinea pe mila lui Dumnezeu, spunând: „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!” (Luca 18, 13).
Astfel, învățăm că harul nu vine la cel care se crede îndreptățit, ci la cel care își recunoaște neputința și își pune nădejdea în Dumnezeu.
---
2. „Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaș al lui Hristos” (2 Timotei 2, 3)
Apostolul Pavel continuă cu un îndemn esențial:
> „Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaș al lui Hristos.” (2 Timotei 2, 3)
Aceste cuvinte ne arată că viața creștină este o luptă duhovnicească, iar creștinul este un ostaș în slujba Împărăției lui Dumnezeu. Această luptă nu este una exterioară, ci interioară, împotriva patimilor, mândriei și ispitelor.
Sfântul Isaac Sirul ne spune:
> „Dacă iubești pe Hristos, pregătește-te pentru ispite. Căci în foc se curățește aurul, iar în încercări se lămurește credința adevărată.”
Această idee este profund legată de pocăința vameșului. Spre deosebire de fariseu, care trăia într-o falsă siguranță, vameșul trecea printr-o luptă interioară. El suferea din pricina păcatelor sale, dar această suferință era tocmai calea spre îndreptare.
Aceasta ne învață că suferințele și încercările pot fi prilejuri de curățire sufletească, dacă le purtăm cu răbdare și cu nădejde în Dumnezeu.
---
3. „Dacă răbdăm, împreună cu El vom împărăți” (2 Timotei 2, 12)
În finalul pericopei, Sfântul Pavel ne face o promisiune:
> „Dacă răbdăm, împreună cu El vom împărăți; dacă Îl tăgăduim, și El ne va tăgădui.” (2 Timotei 2, 12)
Aceasta ne arată că răbdarea în suferință este cheia mântuirii. Creștinul este chemat să îndure, așa cum Hristos a îndurat.
Sfântul Paisie Aghioritul spune:
> „Dacă omul rabdă cu smerenie orice încercare, Dumnezeu îl ridică la o măsură mai înaltă și îi dă har din belșug.”
Aceasta este o lecție despre smerenie și perseverență. Fariseul din Evanghelie nu avea răbdare și nu își vedea neputințele, dar vameșul a îndurat mustrarea conștiinței și, prin pocăință, s-a ridicat mai presus decât fariseul.
Astfel, învățăm că Dumnezeu nu caută perfecțiunea, ci inimile smerite care știu să rabde și să se pocăiască.
---
Concluzie: Harul, răbdarea și smerenia – calea către Hristos
Pericopa apostolică din această zi ne oferă trei lecții esențiale:
1. Harul lui Hristos este puterea noastră – fără El nu putem face nimic.
2. Viața creștină este o luptă duhovnicească – și fiecare trebuie să îndure ispitele ca un ostaș al lui Hristos.
3. Cei care rabdă până la sfârșit vor împărăți cu Hristos – smerenia și răbdarea sunt cheia mântuirii.
Gând final:
Sfântul Ioan Scărarul ne învață:
> „Smerenia este singura scară care ne urcă la cer. Fără ea, toate celelalte fapte bune sunt în zadar.”
Astfel, să ne rugăm ca Dumnezeu să ne dăruiască harul de a fi smeriți ca vameșul, răbdători în încercări și întăriți în lupta duhovnicească, ca să putem moșteni împărăția Lui.
Amin!

duminică, 9 februarie 2025

RĂSCOALA ȚĂRĂNEASCĂ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


                    


"La 8 februarie 1907, la FLĂMÂNZI, BOTOȘANI, a izbucnit "RĂSCOALA ȚĂRĂNEASCĂ", ce s-a răspândit, ulterior, în toată țara.


Conștiința apartenenței la obștea pe care o reprezenta și al cărei interpret este, îl determină pe GEORGE COȘBUC, ce se autodefinește drept "suflet în sufletul neamului", să dea glas, în forme lirice deosebite, visului unui popor oprimat de atâtea veacuri.
Astfel, prin poezia "NOI VREM PĂMÂNT!", COȘBUC este rostitorul unui rechizitoriu la adresa injustei stăpâniri. Prin versurile ei, devenite manifestul răscoalei țărănești din 1907, autorul fixează "unele dintre cele mai nobile misiuni ale poetului: martir, legislator și profet al neamului său."
Pentru a rememora acest moment răsunător din istoria zbuciumată a neamului nostru, vă invit să lecturați un fragment din poezie, fiind una dintre cele mai reprezentative ale marelui COȘBUC!


Noi vrem pământ!
de George Coșbuc


Flămând și gol, făr-adăpost,
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
Și m-ai scuipat și m-ai bătut
Și câine eu ți-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De ai cu iadul legământ
Să-ți fim toți câini, lovește-n noi!
Răbdăm poveri, răbdăm nevoi
Și ham de cai și jug de boi,
Dar vrem pământ!


O coajă de mălai de ieri
De-o vezi la noi, tu ne-o apuci.
Băieții tu-n război ni-i duci,
Pe fete ni le ceri.
Înjuri ce-avem noi drag și sfânt:
Nici milă n-ai, nici crezământ!
Flămânzi copiii-n drum ne mor
Și ne sfârșim de mila lor,
Dar toate le-am trăi ușor
De-ar fi pământ!
.............................................................
Voi ce-aveți îngropat aici?
Voi grâu? Dar noi strămoși și tați,
Noi mame și surori și frați!
În lături venetici!
Pământul nostru-i scump și sfânt,
Că el ni-i leagăn și mormânt;
Cu sânge cald l-am apărat,
Și câte ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am vărsat.
Noi vrem pământ!


N-avem puteri și chip de-acum
Să mai trăim cerșind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cum vreu
Stăpâni luați din drum!
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoși să fiți, nu veți scăpa
Nici în mormânt!"


Via: Beatrice Pichiu

Iertarea și Neiertarea

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


                            

Iertarea și Neiertarea – O Chemare pentru Generația Modernă

Într-o lume în care judecata aproapelui a devenit o normă, iar rețelele sociale sunt un teren fertil pentru critici și condamnări, cuvintele Sfântului Cuvios Arsenie Mărturisitorul de la Prislop răsună ca un ecou profund al unei lecții uitate:

> „Dacă noi nu iertăm, nici Dumnezeu nu ne iartă. Mai mult: iertarea lui Dumnezeu e de aşa fel atârnătoare de iertarea noastră, încât, fără aceasta, rugăciunea noastră ni se întoarce în blestem.”
Acest adevăr, deși vechi, rămâne mai actual ca niciodată într-o societate în care iertarea este adesea confundată cu slăbiciunea, iar neiertarea devine o armă a ego-ului
.
1. Cultura Judecății în Epoca Digitală

Astăzi, internetul a transformat lumea într-o piață deschisă unde fiecare persoană se simte îndreptățită să judece. Postările virale, comentariile acide și anularea publică a unor persoane au devenit obișnuințe cotidiene. Generația modernă se confruntă cu un paradox: pe de o parte, promovăm ideea de toleranță și incluziune, iar pe de altă parte, suntem gata să condamnăm fără milă orice greșeală. Judecata rapidă și lipsa compasiunii au devenit reflexe, iar acest mod de gândire ne transformă în proprii noștri judecători aspri.

În această cultură a neiertării, uităm că fiecare dintre noi are nevoie de iertare. Nimeni nu este fără greșeală. Cuvintele Sfântului Cuvios Arsenie Mărturisitorul de la Prislop ne amintesc că refuzul de a ierta nu doar că ne separă de ceilalți, dar ne separă și de Dumnezeu. În fond, cine suntem noi să judecăm, când însăși rugăciunea „Tatăl nostru” ne pune în fața unui adevăr divin: vom fi iertați în măsura în care noi înșine iertăm?

2. Neiertarea – O Povară Personală

Mulți cred că, refuzând să ierte, păstrează controlul asupra durerii lor, însă realitatea este exact opusă. Neiertarea este un lanț invizibil care ne leagă de trecut și ne împiedică să evoluăm. Este un foc care arde nu pe cel vinovat, ci pe cel care îl întreține. Generația modernă, aflată sub presiunea succesului, a perfecțiunii și a validării sociale, riscă să transforme resentimentele într-o povară grea asupra sufletului.

Sfântul Cuvios Arsenie Mărturisitorul de la Prislop ne avertizează asupra unui adevăr cutremurător: dacă nu iertăm, chiar rugăciunea noastră devine un blestem. Aceasta înseamnă că, oricât am încerca să ne apropiem de Dumnezeu, inimile noastre împietrite ne vor ține departe de El. Neiertarea ne transformă în propriii noștri călăi, blocându-ne într-un cerc vicios al suferinței.

3. Puterea Iertării – Un Act de Eliberare

Iertarea nu este un act de slăbiciune, ci unul de putere. A ierta nu înseamnă a scuza greșelile celorlalți, ci a ne elibera de povara urii și a resentimentului. Este o formă de curaj care ne ajută să rupem lanțurile trecutului și să mergem înainte cu inimile ușurate.
Într-o lume în care totul este efemer și imprevizibil, iertarea ne oferă un dar neprețuit: pacea interioară. A ierta înseamnă a ne elibera de lanțurile neiertării și a deveni capabili să iubim autentic. Este o lecție valoroasă pentru generația modernă, care adesea caută liniștea în lucruri exterioare, uitând că adevărata pace vine din interior.

Concluzie – O Alegere Personală

Cuvintele Sfântului Cuvios Arsenie Mărturisitorul de la Prislop sunt o chemare la reflecție pentru fiecare dintre noi. Într-o lume obsedată de judecată, avem opțiunea de a fi diferiți. Putem alege să iertăm, să înțelegem și să ne eliberăm de lanțurile neiertării. Dacă vrem să trăim o viață cu adevărat împlinită, trebuie să ne amintim că iertarea este cheia care ne deschide ușa către libertate și către Dumnezeu.

Așadar, generația modernă are o misiune importantă: să învețe din nou puterea iertării, să renunțe la judecarea rapidă a celorlalți și să descopere frumusețea unei inimi împăcate. Numai astfel vom putea construi o lume mai bună, una în care iubirea și compasiunea să aibă întâietate în fața resentimentelor și a neiertării.

sâmbătă, 8 februarie 2025

DE FIECARE DATA CÂND PLECI DE ACASA INSEMNEAZA-TE CU SEMNUL CRUCII,

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


DE FIECARE DATA CÂND PLECI DE ACASA INSEMNEAZA-TE CU SEMNUL CRUCII, ia anafura, Agheazmă, unge-te cu mir sau ulei sfințit și vei fi pazit de rele toată ziua..(Părintele Visarion Iugulescu )

..."Cand pleci de acasa, insemneaza-te cu semnul Sfintei Cruci, ia anafura, aghiasma, unge-te cu mir pentru ca sa fii pazit de tot ce este rau, de necazurile care s-ar putea abate asupra ta, si de toate duhurile necurate care sunt in vazduh, pentru ca vrajmasul nu va avea nicio putere asupra ta.

Fa semnul Sfintei Cruci peste mancare fie de e cumparata ori primita, caci nu stii ce maini au facut-o, sau ce poate contine. De asemenea, insemneaza-ti toate cele cinci simturi cu semnul Sfintei Cruci poti chiar sa le ungi cu aghiasma sau mir, si roaga-te sa nu ti se intineze niciunul, sa nu vezi sau să auzi cele desarte sau pierzatoare de suflet.

Pazeste-te de vorbaria in desert care saraceste sufletul, si cauta sa ai in minte o permanenta stare de rugaciune, inaltand cugetul catre Dumnezeu prin scurta si preaputernica rugaciune :
,, Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine pacatosul!
Amin, Amin, Amin!

... INIMA CURĂȚITĂ DE PATIMI ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



   🙏🏽 Bucuria mea, Sfântul Părinte, Siluan Athonitul, zice așa: "Sufletul, când se roagă pentru lume, ştie mai bine, fără ziare, cum suferă întreg pământul, ştie şi care sunt nevoile oamenilor, şi îl doare pentru ei. Ziarele scriu nu despre oameni, ci despre întâmplări, şi nici aia adevărat; ele aduc tulburare minţii şi adevărul tot nu-l vei afla din ele; dar rugăciunea curaţă mintea şi ea vede mai bine totul."

 Sfântul Cuvios Ioan de la Valaam ne grăiește așa: "Senzaţia Harului, Domnul o dă omului, dacă inima lui este curăţită de patimi; această stare au avut-o Sfinţii Părinţi, dar noi, păcătoşii, trebuie să ne rugăm cu căinţă şi să Îi cerem lui Dumnezeu ajutor în lupta cu patimile. În Pateric scrie: „Un ucenic i-a spus bătrânului său: Cutare vede Îngeri. Bătrânul i-a răspuns: Asta nu-i de mirare, că vede Îngeri, EU M-AŞ MIRA DACĂ CINEVA ŞI-AR VEDEA PĂCATELE”. 

Sfântul Părinte, Luca al Crimeii, ne-a lăsat acest cuvânt de învațătură: "Toţi ne ieşim din fire când suntem jigniţi, suntem gata să-l luăm de gât pe cel ce ne-a jignit: ochii aruncă scântei, faţa ni se schimonoseşte de mânie şi devine respingătoare pentru toţi cei care ne văd; mişcările devin bruște, dizgraţioase, mâinile şi picioarele tind să înhaţe, tind să lovească; limba revarsă neînfrânată hule asupra celui ce ne jigneşte. Oare aşa Se purta Hristos când îl huleau, când îl vorbeau de rău, când îl jigneau? Nuuu, nicidecum; noi nu urmăm pilda lui Hristos, ci ne purtăm cum ne învaţă dracii – dracii iuţimii (enervării) şi ai mâniei, fiindcă cine dintre noi este slobod de iuţime şi de mânie, cine primeşte jignirile cu linişte şi seninătate?" 

Noi uităm ce înseamnă smerenia și acest lucru ni-l reamintește Sfântul Părinte, Ioan Gură de Aur: "SMERENIA, covârşeşte păcatele noastre şi ne ridică, iar mândria ne apasă sufletele spre pământ şi ne coboară, iar SLAVA DEȘARTĂ, este pricina tuturor relelor. "Hristos îi mustră pe farisei pentru umblatul lor după slavă deşartă, numindu-i „MORMINTE VĂRUITE” şi le spune: „FĂȚĂRNICILOR!” (Matei 23:27). 

Slava deşartă, este pricina tuturor relelor şi pricina pieirii lor. Nu i-a numit numai morminte văruite, ci a spus că sunt plini de necurăţie şi făţărie. Spunea acestea ca să arate pricina pentru care n-au crezut; n-au crezut pentru că sunt plini de făţărnicie şi nelegiuire. Şi astăzi sunt mulţi oameni la fel ca și cărturarii şi fariseii. Se împodobesc pe din afară, dar pe dinăuntru sunt plini de toată nelegiuirea. Şi astăzi, mare e grija şi multe sunt chipurile curăţirii pe din afară; dar pentru curăţirea sufletului, nici-o grijă. Dacă ai zgândări puţin de tot conştiinţa unui om, ai da peste grămezi de viermi, peste venin şi peste duhoare nespusă, adică poftele cele desfrânate şi rele care sunt mai necurate decât viermii".

   🙏🏽 Dumnezeu și Maica Domnului să te binecuvânteze! 

                                                                                                  Amin și Aliluia!
                                                                                                    Preot Ioan 🛎️.

marți, 4 februarie 2025

Doamne,unde eşti Tu ,când eu uit de Tine ?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                    

Doamne,unde eşti Tu când eu uit
de Tine?  În ce colţ al inimii mele
stai pândind întoarcerea mea?  Cu
ce ochi priveşti la inima mea atunci
când rătăceşte?

Seara,când rugăciunea nu mi-e
rugăciune,ce răspunzi Tu, Doamne,
nerugăciunii mele?  

Şi când iubirea
mea nu e iubire,cum iubeşti Tu,Iubite,
inima mea? 
Iar când cântarea mea
adusă Ţie nu e cântare, ce-i cânţi Tu,
Bunule, inimii mele?

Uneori, înecându-mă în trufia mea, cu
ruşine Te zăresc aşteptând plecarea
frunţii mele. 

 Şi mă doare dulce smerenia
Ta şi mi-e greu să-Ţi înţeleg răbdarea.
 Alteori ,în  mijlocul  nevieţii  mele ,oprindu-
mă în loc,aud paşii Tăi, călcând uşor,
străbătând cărările inimii mele.
 
Şi-atât de scurtă e clipa în care Te
aud şi-apoi mă cufund iar în nepăsarea
mea. ...   Dar locul în care ai călcat poartă cu
durere urma tălpilor Tale.   Şi  blândeţea  cu
care ai călcat mă doare...că n-am cu ce-i
răspunde.

Şi curăţia  Ta, ca pe o rană o port pe inimă...
că n-am cu ce o lăuda,că nimic
din ce am nu-i seamănă.    

  Doamne,unde  e dorul meu când nu e lângă Tine? 
Unde eşti Tu când eu uit de Tine,Doamne?
 
În ce colţ al inimii mele stai pândind
întoarcerea mea?   

Mulțumesc,Doamne,
îndelung răbdării Tale.

                                                  Amin.


Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!

Arhivă blog

https://www.diigo.com/

Postări populare

PENTRU VIZITATORI

PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

BIBLIA ORTODOXĂ

BIBLIA ORTODOXA AUDIO