ATÂT DE FRIG...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                     

Eliana Popa

Mi-atât de frig în arșița iubirii,
Tu m-ai lăsat pe-un piedestal să ard
Și grea îmi este trena amintirii,
Căci ți-am fost muză, dulcele meu bard!

Iubirea noastră a sfidat uitarea
Ne-am regăsit pe-același vechi peron,
Eu ți-am purtat pe buze sărutarea
Și-am încălcat al inimii canon.

Tu m-ai ținut ascunsă-ntr-o poveste,
M-ai așteptat să mă întorc râzând
Ce-a fost cândva... și astăzi încă este
Mai tainic, mai frumos și mai profund.

N-aș vrea ca timpul iar să ne despartă,
Eu am venit din sfere argintii
Tu ai venit din lumea ta bogată,
Nu mă-nțelegi și lumea mea n-o știi.

În lumea mea e veșnic primăvară
Iar lumea ta e goană după vânt,
Iubirea asta iar o să ne doară,
De nu ne luăm spre lumea mea avânt.

Mai așteptăm în gara vieții noastre
Un tren ca să ne ducă pe o stea,
Să emigrăm spre alte lumi albastre
Unde nicicând nu o să moară dragostea.

Sursa foto: Pinterest

Doamne nu mă părăsi !

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Doamne, te rog să mă ierți pentru traiul fără rost, 

dintre toată omenirea, eu sunt cel mai păcătos.

 Eu sunt fiul rătăcit, ce mă-ntorc și plâng la Tine, 

nu mă izgoni, mă iartă , și ai grijă și de mine.

 Să mă ierți iubite Doamne, că deși nu știu a da, 

ei lipsită de rișine cer iertare-n fața Ta. 

Te-am mâhnit și supărat cu-ncăpățânarea mea, 

iar în ruga mea săracă, tot mereu am vrut ceva!

 Cu rușine azi gândesc : oare cum am îndrăznit, 

și-am îngenunchiat mereu, precum viermele-ncâlcit.

 N-am știut decât să-Ti cer, să te rog a m-ajuta 

și nu aș fi meritat, nici numele-a-Ti pronunța!

 Însă Tu și Fiu-Ți Doamne, chiar dacă des v-am greșit

 nu mi-ați întors spatele, voi mereu m-ați sprijinit 

Ați fost prezenți lângă mine, v-am simțit, în felul meu,

 M-ați îndreptat doar spre bine și mi-ați ușurat din greu. 

Mi-ați lăsat pe Maica Sfântă, la nevoi și la necaz, 

cu iubire să îmi șteargă lacrima de pe obraz și atunci 

când am nevoie să-mi aducă alinare, de-am plâns la icoana 

Ei, am primit mereu salvare!... 

Spun cu sufletul umil,

 Doamne nu mă urgisi,

 Tu ajuta-mi neputința,

 să Te pot cu drag sluji.

  Tată, Tu ai spus mereu :

 cere-mi, și Eu îți voi da...

 Vreau doar a Ta mântuire, 

numele-Ți a lăuda și 

să-Ti amintești de mine, 

în Împărăția Ta

                                       AMIN !