de Eliana Popa
Într-un ținut, în vremi trecute, domnea-mpărat cu mână tare
Și cu credință neclintită pe nume Constantin cel Mare.
Avea supuși creștini și neamuri ...era un brav cârmuitor
Și-avea în slujba sa, la curte, pe Ioan vestitul croitor.
Însă acesta, ca și alții ce viețuiesc și-n vremea noastră,
Trăia-n necinste si păcate, făcând doar voia lui cea proastă ...
Însă PreaBunul cel din ceruri, în marea Sa milostivire,
I-a arătat prin vis mânia....ca Ioan să își mai vină-n fire!
Și se făcea c-a mers Ioan, cu un veșmânt la împărat
De-ndată ce cu multa trudă, frumoasa haină a gătat.
Vorbea glumind cu împăratul, dar iată cum în mare grabă
Mărețul Constantin cel Mare își scoate paloșul din teacă.
L-a prins de păr cu strășnicie ( avea un păr lung și frumos)
,, - Când termin a-ți reteza părul și capul tău cădea-va jos!"
,, - Când termin a-ți reteza părul și capul tău cădea-va jos!"
Asa grăit-a împăratul și chiar așa s-a petrecut
Căci sabia cu dibăcie pe gâtul lui s-a abătut!
Și din prea multa îngrozire când sabia s-a ridicat
O, Doamne, s-a trezit din somn și cu glas tare a strigat :
O, Doamne, s-a trezit din somn și cu glas tare a strigat :
,, - Sunt încă viu...ce bucurie! A fost un vis...o nălucire
Și capul încă-mi stă pe umeri, din păr nu-s smulse nici trei fire!"
Și bucuros că-i viu și teafăr și că nimic nu s-a-ntâmplat
A luat-o iar pe-aceeasi cale, uitând cu timpul ce-a visat.
A luat-o iar pe-aceeasi cale, uitând cu timpul ce-a visat.
Dar după oarecare vreme s-ambolnăvit, sărmanul, tare!
Și iarăși a visat cu groază o și mai strașnică-certare
Căci se făcea, parcă aievea, că a fost dus fără zăbavă
În fața unui Împărat cu chip măreț și plin de slavă,
În fața unui Împărat cu chip măreț și plin de slavă,
Ce odihnea pe-un tron de aur în haină de Arhiereu
Era scăldat tot în lumină precum în ceruri Dumnezeu!
De-a dreapta Lui stăteau ostași ca îngerii de luminoși
Și-n stânga a văzut cu groază alai de demoni fioroși.
Și-n stânga a văzut cu groază alai de demoni fioroși.
A stat croitorașul nostru și-a așteptat cu frică mare
Până în clipa ce-mpăratul i-a adresat o întrebare :
,, - Te-ntreb, Ioane, și răspunde-Mi! Tu oare știi cine sunt Eu? "
,, - Socot cu mintea mea cea slabă că ești Hristosul, Dumnezeu.
,, - Socot cu mintea mea cea slabă că ești Hristosul, Dumnezeu.
C-așa citit-am în Scripturi despre Hristos că s-a-ntrupat
Să ducă Crucea pentru noi și să ne tragă din păcat. "
,, - Și dacă Mă cunoști, Ioane...și știi că de la Tatăl vin
De ce n-ai luat în seamă visul cu Împăratul Constantin? "
De ce n-ai luat în seamă visul cu Împăratul Constantin? "
,, - Știu despre ce-mi grăiești, Stăpâne, că frica aceea încă-i vie
Și groaza ce-am trăit atunci, doar suflețelul meu o știe! "
,, Și dacă porți în suflet, încă, osânda ce Ți-am arătat
De ce n-ai lepădat păcatul și viața nu ți-ai îndreptat?
De ce n-ai lepădat păcatul și viața nu ți-ai îndreptat?
Ți-am arătat încă de-atunci că sabia deasupra-ți țin
Că Eu am fost în vis, Ioane, nu împăratul Constantin!"
Zicând acestea Împăratul un semn spre îngeri a făcut
Să îl arunce-n loc de-osândă, că fapte bune n-a avut.
Să îl arunce-n loc de-osândă, că fapte bune n-a avut.
Și pricepând Ioan acuma că nu mai are-n veci scapare
Cutremurat de-așa poruncă, strigă la Sfânta Născătoare :
,, - Preasfântă, Milostivă Doamnă, ajută-mi mie, păcătosul,
Căci grea osândă mă așteaptă pe mine răul și leprosul! "
Căci grea osândă mă așteaptă pe mine răul și leprosul! "
Și-ndată Maica se arată și cere pentru Ioan iertare
Să-l mai îngăduie o vreme...să-i dea un timp de îndreptare.
Și Împăratul cel din slavă pentru a Maicii mijlocire
L-a mai iertat și-a doua oară că Ioan și-o mai veni în fire!
L-a mai iertat și-a doua oară că Ioan și-o mai veni în fire!
Și s-a trezit atunci, sărmanul, din visul cel înfricoșat
Și nemaistând deloc pe gânduri la un monah a alergat
Să ceară sfat de îndreptare, să povestească al său vis
Să-ntrebe cu ce fel de fapte va șterge-al iadului zapis!
Să-ntrebe cu ce fel de fapte va șterge-al iadului zapis!
,, - Dă slava Domnului din Ceruri și Preacuratei Născătoare
Că te-a învrednicit să vezi vedenia-nfricosătoare.
Păzește-te de-acum, Ioane, și plângi păcatele făcute
Cât timp mai ai de îndreptare ...să plângi ...să plângi cu lacrimi multe!"
Cât timp mai ai de îndreptare ...să plângi ...să plângi cu lacrimi multe!"
Și Ioan primi cu bucurie să-și schimbe viața-n fapte bune
Se lepădă de toată averea și de plăcerile din lume
Și-acest răstimp de pocăință, primit în dar de la Hristos,
L-a petrecut în rugăciune și-a mers la Domnul bucuros!
( după o veche pilda ortodoxă )
