Scrisoare către Dumnezeu

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Cum să mă rog, eu Doamne nu mai știu
Însă îndrăznesc, cu dragoste să-ți scriu
Acum când lumea-ntreagă e încercată
De-o boală nemiloasă, blestemată.

Nădejde am, deși cad în ispită
Și mintea întreagă-mi este istovită
Dar Tu, cum ești? Îmi iartă nepăsarea
Însă Te rog, să îmi citești scrisoarea.

Eu am crezut, că nu mă tem de moarte
Și poate nu, însă mă tem de fapte
S-au adunat, ca niște ceasuri rele
Și tare-aș vrea, să lepăd dintre ele.

Nu știu de ce, de cine-mi este frică
Durerea mea, pe lângă a Ta, e mică
Știu câtă supărare ți-am adus
Ca un copil 'ndărătnic, nesupus.

Ieri am trecut pe la Maria, fata mea
Însă n-a vrut, în brațe să mă ia
A stat departe, cum stau eu de Tine
Deși ardea, să fie lângă mine.

N-am plâns atunci, mi-am înfrânat fiorul
Dar fără stavilă, e-n inimă izvorul
Dar Ție, cum Îți e mereu pe cruce
Când faptă bună nimeni nu-Ți aduce?

Altfel, pe-aici, e vremea tot mai bună
Cred că e rost de nuntă, se cunună
Minunea primăverii ce Ne-ai dat
Cu soarele, din cerul lăudat.

E-alai de flori, de mugur, de albine
Fără de om, pământului i-e bine
Pădurile, ce-a mai rămas din ele
Se împodobesc în verde de mărgele.

Ciudate-s vremurile astăzi pe la noi
Deși e pace, e mai mult război
Război de suflet, leagăn de durere
Prea multă moarte seceră-n tăcere.

E vremea de vecernii-n Postul Mare
Și după pravila de seară-Ți scriu scrisoare
Este târziu, la noi azi pe pământ
Tot mai mult somn, sub reavănul mormânt.

Și nu știu pâna mâine Doamne ce va fi
Departe suntem mame de copii
Mai e puțin, și Te cobori din cruce
Când Paștile, Învierea Îți aduce.

Acum Te las, îmi iartă îndrăzneala
De-am risipit hârtie și cerneala
Dacă ai timp, Te așteptăm la masă
Căci vremile, ne-au țintuit în casă.

Știu c-ai venit și ieri și altădată
Și ușa ne-ai găsit-o ferecată
Am fost nebuni, fiindu-ne prea bine
Și n-aveam loc la masă pentru Tine.

Cum să mă rog, eu Doamne nu mai știu
Însă îndrăznesc, cu dragoste să-Ți scriu
Acum când lumea întreagă e încercată
De o vicleană boală, blestemată.

sursa 

Schitul Sfantul Ilie

PĂCATUL BLESTEMULUI ÎN CASĂ

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Există un obicei foarte rău la unii părinti de a-si blestema copiii atunci când îi supără. Tot timpul le-am recomandat părintilor ca atunci când copiii nu sunt cuminti, să-i bată, însă niciodatâ să nu-i blesteme. Deoarece blestemul, înjurătura, când sunt făcute de părinte asupra copilului pe care l-a născut, au urmări negative asupra lui.

 Copilul care a fost blestemat de tatăl sau mama lui si părintii respectivi nu s-au spovedit de acest păcat, deci nu au primit dezlegare de el, foarte usor este atins de blestem. Din această cauză pot veni boli, necazuri, suferinte, esecuri în viată peste copiii respectivi. Blestemele sunt foarte rele în casă, atât când sunt rostite de părinti asupra copiilor, cât si invers, de copii asupra părintilor. 

Multi copii nu se căsătoresc sau celor care se căsătoresc nu le merge bine în căsnicie din cauza blestemelor părintilor. 

Remediul cel mai eficient împotriva acestor blesteme transmisibile este Taina Sfintei Spovedanii facută atât de părinti, cât si de copii; după aceea un rol foarte important îl are citirea rugăciunii celei mari de dezlegare asupra întregii familii. 

      Adică să meargă împreună, părintii cu copiii, la preot pentru a le citi acea rugăciune de dezlegare. Foarte grav este când părintii mor fară să le fi citit în viată rugăciunea respectivă. Acele înjurături si blesteme asupra copiilor lor, dacă nu sunt dezlegate de către preot, când sunt în viată părintii, pot produce foarte mari necazuri asupra copiilor. Dincolo de mormânt nu mai poate face nimeni acea dezlegare. Să ne ferim a rosti orice cuvânt rău asupra copiilor nostri pentru a nu se repercuta asupra lor si a nu le produce mari necazuri în viată. 

        De asemenea, copiii niciodată să nu-si blesteme sau să-si înjure părintii care i-au născut. Nu mai vorbesc de acei copii care ajung chiar să-si lovească părintii, pe cei care i-au născut. Spun Sfintii Părinti că acelui copil care si-a lovit părintele, mâna respectivă nu-i mai putrezeste. Este ceva înfricosător! Pentru orice cuvânt iesit din gura noastră vom da răspuns în ziua Judecătii, înaintea lui Dumnezeu.