“PASTORUL SI MIOARA INDARATNICA

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!



La caderea serii, un Păstor si-a numarat oile si a aflat ca lipseste una.Era mioara cea mai indaradnica si mai razvratita.A tot chemat-o...a tot asteptat ca ea sa-L strige...a trimis toate ajutoarele Sale sa o caute.Si chiar au gasit-o, dar ea nu a vrut sa se intoarca in Staul.Ii placea sa zburde...sa se joace...sa guste din toate ierburile chiar daca unele erau amare sau spinii lor o intepau.Alerga sa se adape din toate baltile pe care ea le credea izvoare si se insotea cu toti potrivnicii Stapanului sau.
Iar inima Păstorului era trista si inca o astepta...Pana intr-o zi...cand Maica Păstorului, vazand tristetea Fiului sau ii spuse: ,, Te rog, mai asteapta o vreme ! Am sa-Ti aduc mioara "

Si porni insotita de un slujitor credincios al Iubitului sau Fiu, sa caute mioara ratacita.Si o striga...si o cauta si ea, prin toate hatisurile si maracinii acelor locuri murdare in care mioarei ii placea sa zburde inca de cand era mielusea.Pana cand auzi behaitul ei slab si o gasi haituita si incoltita de fiarele infometate care se pregateau sa o sfasie si care pana atunci o insotisera in chip de prieteni.

Era murdara si speriata si nu mai indraznea sa-si strige Pastorul ! Si ochii ei plini de lacrimi, cereau Maicii sa o duca in Staul, acolo unde o astepta Stapanul pasunii si unde erau si celelalte surori ale ei.Atunci Maica isi trimise slujitorul cel credincios sa o scoata din ghearele fiarelor, sa-i alunge teama, sa-i stearga lacrimile si sa o calauzeasca Acasa...

Au pornit catre Staul iar mioara ii urma indeaproape.Vazand-o Pastorul a imbratisat-o cu bucurie, iar Maica i-a spus :,, Te rog, Fiule, ca de astazi sa iubesti si pe aceasta, la fel de mult ca pe celelalte mioare din turma ta , pentru ca ea s-a ratacit dar acum a fost gasita"

Si iarasi El a imbratisat mioara cu bucurie iar ea nu s-a mai despartit de El !

                                                                                                                 Mioara sunt eu

Preluare Eliana Popa

CEARSAFURILE MURDARE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

   Bucuria mea, mult mai judecam noi oamenii, mult si in mod gresit, fiindca, Judecatorul lumii este doar unul singur: Iisus Hristos! Iata o pilda minunata in acest sens: “O pereche recent casatorita, s-a mutat intr-un cartier foarte linistit. In prima dimineata din noua casa, in timp ce-si savurau cafeaua, femeia a observat, privind pe fereastra, o vecina care-si intindea cearsafurile in balcon. “Ce cearsafuri murdare intinde vecina noastra pe balcon! Cred ca are nevoie de un detergent mai bun, sau poate ar trebui s-o invat sa-si spele cearsafurile!” Sotul ei a privit si a ramas tacut. Scena aceasta s-a repetat de fiecare data cand vecina intindea cearsafurile si rufele, in fiecare saptamana. Dupa o perioada femeia a ramas surprinsa, vazand intr-o zi ca vecina sa intinde cearsafurile, insa, foarte curate si i-a spus sotului ei: “Priveste barbate, in sfarsit femeia asta a invatat si ea sa spele rufele! O fi invatat-o o alta vecina?” Sotul ei ii raspunse: “Nu draga mea, azi m-am trezit mai de dimineata si am spalat geamurile casei noastre!”
   Si in viata este tot asa! Totul depinde de curatia ferestrei sufletului nostru, de curatia lentilelor ochelarilor prin care privim, prin care observam faptele. “Luminatorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tau curat, tot trupul tau va fi luminat” (Matei 6:22). Si nu uita: Ce-ai vazut, n-ai vazut, ce-ai auzit, n-ai auzit! Ce-ai auzit sa nu crezi, iar ce-ai vazut sa crezi pe jumatate, fiindca, CEA MAI SCURTA CALE CATRE RAI, ESTE NU JUDECA! Amin si Aliluia!
                                                                                                                                  Preot Ioan .