POMENESTE-MA DOAMNE, CAND VEI VENI INTRU IMPARATIA TA

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

http://babylenuta.wordpress.com/

Bucuria mea, ce invataturi minunate ne-a lasat Sfantul Parinte, Siluan Athonitul: "Daca te lupti cu tarie cu pacatul, DUMNEZEU TE IUBESTE! Daca iubesti pe vrajmasi, ESTI SI MAI MULT IUBIT DE DUMNEZEU. Iar daca-ti pui sufletul pentru oameni, esti EXTRAORDINAR DE MULT IUBIT DE DUMNEZEU, fiindca, si-a pus El Insusi sufletul pentru noi”. Iar daca iti va veni vreo incercare pe neasteptate, nu invinovati pe cel prin care a venit, ci intreaba: PENTRU CE A VENIT? DE CE A INGADUIT-O DUMNEZEU? Si vei afla indreptare. Deoarece, fie prin acela, fie prin altul, trebuie sa bei amaraciunea judecatii lui Dumnezeu. Si sa zici asa: Drept esti Doamne si nu exista nedreptate intru Tine! Mi-a trimis Dumnezeu, factura pacatelor! Asa-mi trebuie pentru pacatele mele! Le-am facut la tinerete, le platesc la batranete! Doamne, iti multumesc ca m-ai rabdat atatia ani, cufundat fiind in pacate si m-ai pedepsit atat de putin pentru pacate asa mari si grele! Dumnezeul nostru este un ocean nemarginit DE IUBIRE, DE MILOSTIVIRE si DE IERTARE. Gandeste-te bine, ce fel de Dumnezeu avem! Daca ne pocaim, El ne primeste din tot sufletul, cu iubirea Lui nemarginita. Daca talharul cel din dreapta, cu cheia lui: “POMENESTE-MA!”, a deschis usa Raiului, cu mult mai mult, SPOVEDANIA, CAINTA, LACRIMILE, IMPARTASANIA, vor deschide cu multa usurinta, portile Imparatiei cerurilor. Amin si Aliluia!

Preot Ioan 🛎.

Zahăr de zece şi sare de cinci…

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Într-un orăşel, un copilaş alerga pe stradă şi repeta mereu în sine: „Zahăr de zece şi sare de cinci…; zahăr de zece şi sare de cinci…”.
Îl trimisese tatăl său să cumpere zahăr şi sare de la prăvălie, iar copilul repeta mereu însărcinarea, ca să n-o uite. Copilul parcă nu mai vedea pe nimeni şi nu mai auzea nimic. Tot gândul lui era strâns asupra misiunii ce i-o dăduse tatăl său.

Ce bine ar fi dacă şi noi, copiii lui Dumnezeu, am face aşa! Dacă tot gândul nostru şi tot cugetul nostru ar fi strâns asupra chemării cu care Tatăl Ceresc ne-a trimis în lume! Ce bine ar fi dacă am trece prin această lume, repetând mereu, spre pildă, cuvintele Mântuitorului: „Ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?” (Matei 16; 26)