Sfântul Ioan Gură de Aur

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Sfântul Ioan Gură de Aur este sărbătorit de trei ori în anul bisericesc. Beneficiază de încă două date de sărbătoare, pe 27 ianuarie și pe 13 noiembrie, pe lângă cea a sărbătorii Sfinților Trei Ierarhi, pe 30 ianuarie. Sfântul Ioan Gură de Aur este un simbol al credinței și maestru al vorbelor.
Sfântul Ioan Gură de Aur s-a născut între anii 344 - 354, în Antiohia, într-o familie de creștini evlavioși, potrivit crestinortodox.ro. Tatăl său, Secundus, era unul dintre generalii Orientului (magister militum Orientis), iar mama sa, Antuza, provenea din una dintre cele mai ilustre familii ale Antiohiei. Ioan a avut nefericirea de a rămâne încă din copilărie fără tată, astfel că mama sa, rămasă văduvă la vârsta de doar douăzeci de ani, îl va crește și-i va oferi condițiile necesare pentru educația fiului său de una singură.

Averea rămasă de la părinți și de la soț îi va permite Antuzei să-i ofere o educație aleasă, atât clasică, cât și creștină, predată de cei mai renumiți profesori ai vremii. Așa se face că Ioan l-a avut profesor pe cel mai vestit orator al vremii, Libaniu, și pe Andragatie filosoful. Educația creștină a primit-o mai întâi în familie, de la mama sa, iar mai apoi de la Meletie, episcopul Antiohiei, care l-a și botezat, de la Diodor, starețul unei mănăstiri din Antiohia și profesor la școala teologică, și de la ascetul Carterie. Pentru puțină vreme, Ioan a fost avocat.
După moartea mamei sale, prin anul 374, Ioan se retrage, împreună cu prietenul său Vasile, în munții din apropiere, devenind monah și punându-se sub ascultarea unui bătrân sihastru sirian. După patru ani petrecuți lângă acest ascet, se retrage vreme de doi ani într-o peșteră, unde a trăit de unul singur, supunându-și trupul la o aspră asceză. În anul 381, episcopul Meletie, aflând de starea șubredă a sănătății sale, îl va chema la Antiohia, unde îl va hirotoni diacon. În anul 386, urmașul lui Meletie, episcopul Flavian, îl va hirotoni preot. Vreme de doisprezece ani, Ioan va predica în Antiohia în fiecare duminică și sărbătoare, iar în post, chiar în fiecare zi, apărând dreapta credință în fața unor erezii și curente anticreștine la acea vreme (pâgânismul, maniheismul, gnosticismul, arianismul, iudaismul) care, prin adepții lor, încercau atragerea a cât mai mulți adepți.
După moartea arhiepiscopului Nectarie al Constantinopolului, în 397, Sfântul Ioan Gură de Aur devine, datorită influenței lui Eutropiu, primul-ministru al împăratului Arcadiu, și împotriva voinței arhiepiscopului Teofil al Alexandriei, arhiepiscop al Constantinopolului (februarie 398). Ca arhiepiscop al cetății imperiale, Sfântul Ioan oferea bani celor săraci și văduvelor, construia spitale pentru bolnavi, case de adăpost pentru bătrâni și săraci.
A predicat și a scris un număr impresionant de comentarii la Sfânta Scriptură. A dezvoltat o operă misionară și filantropică impresionantă, rămânând pentru generațiile următoare un model de slujitor al lui Hristos. Din cauza mai multor nedreptăți comise de Eudoxia, care, după căderea lui Eutropiu, ajunsese suverană absolută în Imperiul Bizantin, Sfântul Ioan Gură de Aur a acuzat, în cuvântările sale, starea de decadență a elitelor imperiale, atrăgându-și adversitatea mai-marilor bizantini, în primul rând a împărătesei Eudoxia. Aceasta va reuși trimiterea în exil a sfântului în anul 403, când, un sinod convocat de arhiepiscopul Teofil al Alexandriei, îl va caterisi pe Ioan. Ajuns până în Bitinia, Sfântul Ioan Gură de Aur este readus la Constantinopol, unde poporul îl primește cu mare bucurie.
Hramul Catedralei Mântuirii Neamului

După readucerea sa la Constantinopol, legăturile reci pe care le avea cu suita imperială și criticile aspre pe care patriarhul Ioan le-a adus Eudoxiei a făcut ca, spre sfârșitul anului 403 și începutul anului 404, să fie exilat din nou. După o călătorie de 77 de zile, Ioan va ajunge la Cucuz, în Armenia. De aici, Ioan scria numeroase epistole de încurajare a păstoriților săi, ceea ce a făcut pe oponenții lui să se teamă de iminenta sa întoarcere la Constantinopol. Aceștia au reușit să obțină din partea împăratului mutarea arhiepiscopului într-un loc mai îndepărtat de capitala imperiului, Pityus, un orășel pe malul răsăritean al Mării Negre. În drum spre această localitate, într-un sat alături de Comana, istovit de călătorie, Sfântul Ioan Gură de Aur își dă duhul în mâinile lui Dumnezeu, cu aceste cuvinte pe buze: 'Slavă lui Dumnezeu pentru toate'.
Unul dintre hramurile Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului este închinat Sfântului Ioan Gură de Aur. În sfântul lăcaș se află și un fragment din moaștele sale.
Neîntrecut predicator

Ca predicator, Sfântul Ioan Gură de Aur a fost considerat cel dintâi. Făcând o paralelă între Hrisostom şi Augustin, teologul Bardenhewer spunea: „Augustin vorbea scurt, prefera silogismul; Hrisostom foarte lung, adesea câte două ore fără să producă oboseală ascultătorilor, ci dimpotrivă. Augustin se adresa mai mult minţii, Hrisostom sufletului întreg, pe care voia să-l vadă mişcat la fapte creştine. Augustin urma în cuvântarea sa o cale severă, logică, rece, abstractă, de multe ori chiar greoaie, Sf. Ioan însă vorbea cald, cursiv, figurat, se inspira de la auditoriul său sau de la împrejurări; ţinea continuu încordată atenţia ascultătorilor prin exemplele vii şi plastice de care se servea, prin figurile de stil, care niciodată nu erau exagerate. Predica lui era un fel de exegeză.
Găsim la el unele interpretări de o rară frumuseţe. Despre corabia lui Noe, spune el undeva: Aceasta avea un sens tainic, era prototip al celor viitoare; căci prin corabie era preînchipuită Biserica; prin Noe, Hristos; prin porumbel, Sfântul Duh, prin frunza de măslin, dragostea lui Dumnezeu pentru oameni (Geschihte der Altkirchlichen Literatur, 1923, p. 355).
Cuvântul a fost vocaţia şi dorinţa sa arzătoare şi cea mai pură măreţie. Contemporanilor săi le plăcea deja să spună: Şi din gura sa ieşeau cuvinte mai dulci ca mierea. Toate secolele creştine au confirmat acest elogiu. A fost numit Homer al oratorilor. El cunoştea regulile artei oratorice încât nici un scriitor grec creştin nu i s-ar fi putut compara, iar aceste reguli le aplica cu cea mai mare libertate. Cu toate aceste elogii, este prea puţin cunoscut, şi cu siguranţă prea puţin cercetat, chiar şi de cei care consideră numele său un simbol.
Pe când alţii sunt doar slujitori ai regulilor şcolare, Sfântul Ioan Hrisostom aplică aceste reguli oarecum fără să se gândească, fără vreun artificiu şi cu un simţ perfect al măsurii.
Contemporanii săi, şi alături de aceştia, generaţiile următoare, nu conteneau să-l proclame cel mai mare dintre oratorii Bisericii greceşti. Papa Pius X l-a decretat patron al predicatorilor creştini (Berthold Altaner, Patrologia, ed. Marietti, 1977, p. 334), iar numele său stă şi astăzi pe buzele tuturor.
Predica şi îngrijirea sufletului deveniră, pentru Sfântul Ioan, scopul principal al vieţii sale; în fapt, au fost transmise urmaşilor mai mult de 700 de predici autentice, rod al celor 12 ani de misiune în Antiohia şi al celor 6 ani de episcopat (până la exilarea sa) în Constantinopol.
Predicile sale erau practice. Predica pe subiecte sau teme apăsătoare - păcat, căinţă, credinţă, lucrarea pentru mântuire a lui Hristos. Multe dintre ele explică Sfânta Scriptură, sursă inepuizabilă de învăţături morale şi pretext de îndemnuri la sfinţenie.
Predicile sale, care durau deseori chiar şi două ore, nu plictisesc, nici nu obosesc întrucât sunt însufleţite de imagini şi comparaţii; acestea sunt, de asemenea, corelate, în exordii şi concluzii, cu evenimente contemporane şi, uneori, îmbogăţite de digresiuni în jurul unor argumente de mare interes.
Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur

In timpul Sfantului Ioan Gura de Aur nu exista un formular fix, asa cum exista in prezent, pentru savarsirea Sfintei Liturghii. Sfantul Ioan a adunat intr-un formular actele cultice si rugaciunile si a dat nastere Liturghiei care ii poarta numele si care este cel mai des folosita.
Amintim ca Sfantul Ioan este pomenit de trei ori pe an: 13 noiembrie, 27 si 30 ianuarie.
Troparul Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur

Din gura ta ca o lumină de foc stră­lu­cind harul, lumea a luminat. Vistie­riile neiubirii de argint lumii a câștigat. Înălțimea gândului smerit nouă ne-a arătat. Iar prin cuvintele tale învățându-ne, Părinte Ioane Gură de Aur, roagă pe Cuvântul, Hristos Dum­nezeu, să mântuiască sufletele noastre.
Condacul Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur

Din ceruri ai luat Dumnezeiescul har şi cu buzele tale pe toţi înveţi să se închine în Treime Unuia Dumnezeu, Sfinte Ioan Gură de Aur, preafericite cuvioase, după vrednicie te lăudăm pe tine, că eşti îndreptător, ca cel ce arăţi cele Dumnezeieşti.

DOAMNE IARTĂ-MĂ!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Cu "Doamne iartă-mă!" începe mântuirea,
Căci nimeni nu e fără de păcat.
Greșim de când s-a încheiat Zidirea,
Căderea ne desfigurează firea
Și chipul luminos ce ni s-a dat..

În "Doamne iartă-mă!" e cheia nemuririi,
Primirea fiilor risipitori,
Redobândirea frumuseții firii,
Înfingerea pumnalului iubirii
În inimi nu de slugi, ci de feciori!

Când lacrima din ochi ajunge-'n gură
Și "Doamne iartă-mă!" primește gust sărat,
Iar inima transpiră de căldură,
Abia atunci dispare orice ură
Și poftă necurată de păcat.

Când sufletul devine rugăciune
Rostind un "Doamne iartă-mă!" curat,
Începi să-'ntrezărești limanuri bune,
Căci simți cum dintr-o dată, prin minune,
Tu poți să ierți și poți să fii iertat!

O, Doamne, Care-ai plâns pieirea
Orașului cel sfânt Ierusalim,
Apoi la Lazăr iar Ți-ai plâns zidirea
Că și-a îmbolnăvit de moarte firea,
Tu ne primești mereu când ne smerim..

Cu inimi vinovate, umilite,
Prea pline de-al păcatului venin,
Necunoscând cărări bătătorite
De Sfinții ce au biruit ispite,
Îți spunem: "Doamne iartă-ne!", AMIN

Preot Sorin Croitoru

Socrii

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Au venit la mine cineva şi mi-au spus: „Părinte, niciodată ginerele nu ne-o zis tată şi mamă.” Şi-atunci, eu mi-am făcut o întrebare la spovedit. Când vin la mine la spovedit oamenii îi întreb: Îţi trăiesc părinţii? „Da.” Îţi trăiesc socrii? „Da.” Le zici tată şi mamă? „Nu.” Du-te şi le zi tată şi mamă, şi-apoi vii la mine.
Fără condiţia aceasta eu nu dau dezlegare de păcate! De ce? Pentru că nu se împlineşte o rânduială a lui Dumnezeu şio rânduială a poporului nostru. Dacă poţi să-i desconsideri pe socrii tăi şi să nu le zici tată şi mamă, ci să le zici pe nume, sau să ocoleşti, să nu le spui nicicum, înseamnă că nici pe soţia ta nu o iubeşti, sau soţia nu-şi iubeşte soţul şi nu cuprinde în iubire pe toţi ai lui sau pe toţi ai ei.

Fragment din
„Veniţi de luaţi bucurie”de Teofil Părăian 

Rugăciune pentru România

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel care ai venit în lume să ne mântuieşti pe toţi, cu sufletele pline de evlavie, Ţie astfel ne rugăm:
Îndură-te, Doamne, de ţara noastră şi neamul nostru şi ajută să-şi găsească calea cea dreaptă. Coboară Duhul Tău cel Mângâietor să ne curăţească întinăciunea şi să ne întoarcă inimile la blândeţea şi frica de Tine, Doamne. Luminează, Doamne, minţile noastre, care din pricina amărăciunilor şi umilinţelor, nu văd calea cea dreaptă. Încălzeşte, Doamne, inimile noastre care, învrăjbite de diavol, au uitat să-şi iubească aproapele şi să ierte vrăjmaşilor.
Slobozeşte, Doamne, neamul nostru din jugul minciunii, urii, pizmei si egoismului.
Învaţă-ne, Doamne, să ne rabdam unii pe alţii aşa cum Tu ne rabzi pe noi toţi.
Stinge pofta celor care pentru binele lor îşi asupresc semenii.
Încălzeşte-le, Doamne, inimile, tămăduieşte-le rănile şi îmbrăţişează-i în neţărmurita Ta dragoste. Odihneşte, Dumnezeule, sufletele celor care şi-au dat bunul cel mai de preţ pentru credinţă şi dreptate.
Cu capetele plecate
genunchii îndoiţi şi inimile frânte, ridicăm această rugăciune către Tine, Doamne, Bunule, şi Ţie îţi strigăm: Auzi-ne, Doamne, şi trimite Mila Ta peste neamul nostru românesc.
Că numai a ta este puterea şi mărirea şi numai Tu vei întoarce râurile neamului nostru la matca străbună, ca să se laude numele Tău în veac, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, 
                                                                                                                                     Amin
Pr. Adrian Singurov, 

TU OM FRUMOS.

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Tu, om frumos căzut din Rai, in lumea cea straină, 

Opreste-te o clipă, stai, priveste spre Lumină... 

Un Soare Bland a răsărit si care nu apune, 

Opreste-te o clipă stai, desparte-te de lume...

 Clădesti, inalti, zidesti palate ce fi-vor o ruină, 

Iubesti doar trupul care maine va fi pămant si tină. 

Priveste-n casa sufletului tău, si vezi că iti lipseste, 

Ceva ce nu poti sti acum, dar sufletul tanjeste. 

Crezi, că de esti bogat si ai, averi nenumărate,

 N-ai sa plătesti si tu candva, tributul către moarte? 

Crezi c-ai să poti să o opresti cu bani sau giuvaere, 

Sau crezi că tu, fiind bogat, făptura ta nu piere? 

E viata noastră efemeră si trecătoare-i lumea, 

In suflet să-ți aduni comori, aici este minunea.

 Aici ar trebui să aduni, averi nenumărate, 

Ca să plătesti acele vămi ce azi ti se par departe. 

Sunt unii care iti soptesc:,,Trăieste-ti aici viata !

 Si nu gusta amarul ei, culege-i doar dulceata!",

 Dar gustul care, poate acum, iti pare a fi dulce, 

E doar otrava care maine, usor spre iad te duce.

 Tu, om frumos, esti plamădit de Mana cea Divină, 

Tu esti făcut din lutul sfant, in Cerul de Lumină, 

Trimis ai fost să te sfintesti in lacrimi si durere, 

Cum Insusi Fiul Prea Inalt, n-a fost crutat de ele.

Preot Ioan.

SĂ NU JUDECĂM PREOȚII !

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

In anul 1954, am fost invitat la Bucuresti la un profesor universitar, Alexandru Mironescu, sa vorbesc intr-o sala, unde erau peste 50 de persoane, numai ministri, generali, colonei, profesori, doctori, ingineri , farmacisti, numai oameni din clasa de sus. Era si parintele Daniil Tudor. El a aranjat ca sa predic, impreuna cu parintele Benedict Ghius si parintele Petroniu Tanase.

Dupa ce-am intrat acolo, intalnirea religioasa a inceput, asa cum se cuvenea, cu rugaciune. La un moment dat, se ridica o doamna si spune :

- Prea Cuvioase parinte, eu nu pot pune in aceIasi cantar pe toti preotii !

- Dar cine esti dumneata de cantaresti preotii ? Ai stat pe scaunul lui Hristos ?

- Dar, Prea Cuvioase, parintele cutare-i sfant, parintele cutare, care a fost la inchisoare, a fost un sfant, dar ceilalti preoti care nu poarta uniforma, care se barbierese, care fumeaza, eu nu-i pot pune in acelasi cantar.

- Dar, cine ti-a dat voie sa-i pui in acelasi cantar dumneata si sa cantaresti preotii ? Ca n-ai voie sa cantaresti pe nimeni, ca zice asa Scriptura : Nu judecati, si nu veti fi judecati ( Matei 7, 1 ). Eu pe nimeni n-am voie sa judec, pentru ca judecatorul nostru este Hristos.

- Vreau sa va spun, ca eu mi-am pierdut evlavia la unii preoti si eu cred ca n-au toti acelasi har.

- Rau ai gandit ! Dumneata trebuie sa stii e daca ar fi asa cum zici, n-ar mai fi preoti pe fata pamantului, fiindca toti gresesc. Dar nu-i asa. Zic Sfantul Ioan Gura de Aur : " A preotului este numai a deschide gura, si harul lucreaza ".

De vei vedea preot beat, cazut in sant, du-te si-i saruta mana si indata te-ai umplut de harul lui Dumnezeu ! Ca nu se amesteca niciodata pacatele lui cu harul lui Dumnezeu, care l-a luat la hirotonie, ca atunci n-ar mai fi har. Preotul nu lucreaza in virtutea sa personala, ci in virtutea harului care l-a primit. Daca n-a fost vrednic, la judecata ia mai mare munca decat crestinii, ca cei tari, tare se vor cerca; caruia i s-a dat mult, mult se va cere; si mai mult va fi batuta sluga aceea care a stiut voia, decat cea care n-a stiut ( Luca 12,48 ).

Dar acest lucru este al lui Hristos, nu-i al tau. Noi ne plecam harului lui Dumnezeu, ca ai auzit ce a spus Mantuitorul la popor. El, ca Dumnezeu, ii mustra pe carturari si pe arhierei, dar poporului nu i-a dat voie sa-i mustre. Ai auzit ce-a spus ? Pe scaunul lui Moise si al lui Aaron au sezut carturarii si fariseii, arhiereii si preotii; tot ce va invata ei sa faceti, sa faceti, ca ei legea lui Dumnezeu invata, dar dupa faptele lor sa nu faceti, ca ei zic si nu fac (Matei 23, 2-3).

Evanghelia iti da voie sa faci ce zice preotul, cand te invata de bine, iar daca vezi la el ceva ca nu-i bun, nu face. Mantuitorul spune asta. Pentru ca el are sa dea seama inaintea lui Dumnezeu daca n-a facut, si eu am sa dau seama inaintea lui Dumnezeu, daca am auzit un cuvant bun si nu l-am facut.

Dar nu le-a dat voie sa judece, pentru ca harul lui Dumnezeu nu se duce de la preot, numai daca ai auzit ca l-a caterisit. Si cand este caterisit, inca darul nu se ia. Atunci este ca un soldat care are la dansul sabie, are pusca, are pistol, dar n-are voie sa le foloseasca, ca i se ia numai administrarea harului, nu harul lui Dumnezeu, numai lucrarea harului. El, in ziua judecatii, tot ca preot se va judeca.

Ia sa va dau un exemplu : Pune dumneata intr-un castron de marmura un pumn de galbeni de aur si pune si cenusa. Ia o caldare de apa si toarna peste ei. Ce se intampla cu cenusa ? S-a amestecat aurul cu apa ? A intrat cenusa in aur ? N-a intrat. Aurul este alta fire si cenusa alta.

Dupa cum nu se amesteca aurul cu cenusa, asa nu se amesteca la preot pacatele lui cu harul care este dat de la Dumnezeu, macar de ar fi el cat de pacatos.

VESTIMENTAȚIA FEMEII ÎN BISERICĂ

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

De mai multe ori mi s-a cerut părerea în privința modului în care ar trebui să se îmbrace femeile atunci când merg la slujbele din biserici. Uneori am perceput în întrebarea pusă un ton de agresivitate, ca și cum răspunsul ar fi deja cunoscut, dar se căuta un argument în plus pentru atacarea vreunei femei DEJA JUDECATE ȘI OSÂNDITE LA CALOMNIE.. "Vezi, și preotul cutare a spus la fel"!
Deci iată răspunsul meu la această problemă. Mai întâi vreau să amintesc principiul de bază al creștinismului: "Poruncă nouă vă dau vouă: să vă iubiți unii pe alții". Deci și.. unele pe altele! Că dacă vrem să găsim defecte, le găsim și noi la alții, dar le vor găsi și alții la noi..
Cum să ne îmbrăcăm? Problema se învârte în jurul baticului: este obligatorie, sau nu purtarea lui? Sincer vă spun: nu-i treaba mea! Era o modă acoperirea capului la femei, se vede că acum nu mai este.. Și Sfântul apostol Pavel scria ca femeile să își acopere capul "pentru îngeri"! Dar tot el scrie că este rușine pentru un bărbat să poarte părul lung.. Și câți sfinți nu avem cu părul lung?
Probabil când femeile își acopereau părul capului, creștinii erau atât de curați la suflet, încât se sminteau și la vederea unui păr frumos și lung.. Dar acum, la câte vezi toată ziua pe stradă și la televizor, părul femeii nu mai impresionează pe nimeni! Deci pentru mine femeia ori are batic, ori nu are, tot aia e.
Altele sunt riscurile: îmbrăcămintea provocatoare, fusta scurtă, pantalonii mulați, decolteurile, spatele gol, acestea ar putea stârni reacții de natură ne-bisericească în bărbați, provocând sminteală. De asta mergem la biserică?..
Femeia trebuie să cunoască bine motivul pentru care merge la sfânta biserică. Dacă vrea să-și ia drăcușorul vanității cu ea, n-are decât. Dacă pleci de-acasă cu ideea de a place bărbaților, nu știu ce har vei mai primi de la Dumnezeu.. Ceea ce cauți, asta vei găsi. Har cauți, har găsești. Admirație cauți, admirație găsești. Dar nu te-aștepta să le primești pe-amândouă!
Eu personal recomand o vestimentație cât mai feminină: de preferat fusta înintea pantalonilor. Pantalonii dacă sunt, să fie largi, ca să ascundă formele trupului. Decolteurile sunt interzise, fustele scurte la fel. Femeia când merge la biserică să aibă atitudinea pe care o are atunci când iese "până la piață". Atunci nu-i pasă de impresia pe care și-o fac bărbații despre ea! La fel să meargă la biserică. Să-i pese ce crede Dumnezeu, în fața Căruia se va prezenta, despre ea!
Decență și smerenie în biserică. În rest, cu batic, fără batic, vedeți voi.. Nu baticul vă va aduce Împărăția lui Dumnezeu, nici lipsa lui iadul.
Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Preotul Sorin Croitoru din Italia

...IISUSE, IISUSE, IARTA-MA, IISUSE!...

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Sfantul Parinte Arsenie Papacioc a fost intrebat de cineva: "Parinte, daca L-ai vedea acum pe Iisus Hristos, in fata Sfintiei tale, ce i-ai spune?" Parintele a raspuns: "I-as spune asa: IISUSE, IISUSE, IARTA-MA, IISUSE!" Sa zicem si noi rugaciunea aceasta, cat mai des posibil. Cand inspiram aerul in piept sa zicem: IISUSE, IISUSE (cu gandul la El), iar cand expiram aerul sa zicem: IARTA-MA, IISUSE! Aceasta este de fapt "Rugaciunea mintii" sau "Rugaciunea lui Iisus", in forma prescurtata. Pe aripile rugaciunii Dumnezeu Se coboara in sufletele noastre si tot pe aripile rugaciunii, noi ne urcam la Dumnezeu. 
                                                                                                                                     Preot Ioan

ESTE FOARTE BINE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Se spune despre un rege african că avea un prieten foarte bun din copilărie. Acest prieten era creştin şi avea obiceiul ca, indiferent de situaţia în care se afla, bună sau rea, să spună cu seninătate şi fără să se mânie: "Este foarte bine! Aşa e voia Lui Dumnezeu!" Într-o zi, amândoi se aflau la vânătoare. Prietenul încărca şi pregătea armele pentru rege.
Dintr-o greşeală, o armă s-a descărcat şi i-a retezat regelui buricul degetului mare. Prietenul regelui, nefiind deloc mişcat de întâmplare, a zis ca de obicei: "Este foarte bine! Aşa e voia Lui Dumnezeu!" Enervat, regele a răspuns: "Nu, nu e bine deloc!" şi a poruncit ca prietenul lui să fie aruncat în închisoare. Peste un an, regele, vânând într-un teritoriu străin, a fost capturat de canibali şi dus în satul lor. L-au legat de un proţap şi se pregăteau să-l "prepare". Pregătindu-se să aprindă focul, unul dintre canibali a observat că regele nu avea buricul degetului mare. Fiind superstiţioşi, aveau ca regulă să nu mănânce pe nimeni care nu era întreg. Prin urmare, l-au eliberat pe rege. La întoarcerea acasă, regele şi-a amintit de întâmplarea de la vânătoare când îşi pierduse degetul şi, cuprins de remuşcări, ordonă să fie eliberat prietenul lui.
- Ai avut dreptate, i-a spus prietenului proaspăt eliberat. A fost foarte bine că mi-ai retezat buricul degetului. Şi a început să-i povestească păţania cu canibalii.
 - Îmi pare foarte rău că te-am trimis la închisoare atâta vreme. A fost urât din partea mea să fac acest lucru.
 - Nu, a replicat prietenul, este foarte bine! Aşa a fost voia Lui Dumnezeu!
 - Ce vrei să spui cu asta: Este foarte bine?!? Cum poate fi bine să-ţi trimiţi prietenul la puşcărie un an?
 - Dacă n-aş fi fost în puşcărie, aş fi fost cu tine şi, eu neavând nici un cusur trupesc, mă mâncau sigur canibalii, aşa că... este foarte bine! Aşa a fost voia Lui Dumnezeu!

O PIERDERE ATAT DE MARE...

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

La ce-mi foloseste oare
Viata asta trecatoare?
Dacă mi-o petrec in rău,
Departe de Dumnezeu?

La ce-mi foloseste, frate,
Să am bani să am de toate,
Cand nimic nu voi lua,
Din lume cand voi pleca?

La ce-mi foloseste mie
Să am mare bogatie,
Cata vreme eu traiesc
Far` de Fiul cel Ceresc.

De-as avea toata stiinta,
Dar de-mi va lipsi credinta,
In zadar m-am ostenit,
Caci nimic n-am folosit.

Dar eu stiu ca toate-s bune,
Atunci, cand prin rugaciune,
Mă apropii tot mereu,
De prea Bunul Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh !

SUFLETUL OMULUI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

                                                            "VIATA TRECE CA SI ROUA,
                                                                CA UN VIS INSELĂTOR,
                                                              REPEDE SE IA PERDEAUA,
                                                                CĂTRE VEACUL VIITOR!"

                                                                SUFLETUL OMULUI
Sufletul omului, este real, viu, rational, simplu, imaterial, vesnic si pentru o vreme se salasluieste intr-un trup organic, dandu-i acestuia putere de viata, de crestere, de simtire si de nastere de copii. "SUFLETU-I O TAINA, VIATA E UN VIS, SUFLETELOR BLANDE, RAIUL E DESCHIS!".

Un medic a intrebat in batjocură un preot: Sfintia ta, porti numele de păstor de suflete, dar ai văzut vreodată un suflet??? Cu ochii acestia trupesti, NU!, a raspuns preotul. Dar l-ai auzit? NU! Dar l-ai gustat? NU! Poate l-ai mirosit? NU! Dar l-ai simtit? DAAA, l-am simtit!

Si medicul a zis: Deci, din cele 5 simturi, 4 vorbesc impotriva sufletului. Ce să credem? Atunci l-a intrebat preotul: Dumneata ca medic ai vazut vreodata durerea??? NU, a zis medicul, n-am vazut-o! Dar ai auzit-o? NU! Poate ai mirosit-o? NU! Dar ai gustat durerea? NU! Ai simtit cumva durerea? DAAA, am simtit-o si inca foarte tare! Va sa zica, din cele 5 simturi, 4 vorbesc impotriva durerii. Ce sa credem? Atunci medicul a spus: Parinte, abia acum am inteles ca nu totul poate fi vazut, gustat, pipait, mirosit...
                                                                                    Preot Ioan.



Marturia doamnei Livia Radu, o crestin ortodoxă, care a fost in moarte clinică:

1. In momentul in care ai murit, nu mai exista ''nu vreau'', nu-mi place'', ''nu doresc'', ci esti PRELUAT impotriva voii tale si dus acolo unde meriti.

2. Dupa moarte, ti se deschid ochii mintii, asa ca la Sfinti si vezi creatia Domnului, vezi cat de mare si cat de necuprins este Dumnezeu si ca fiecare dintre noi este un nimeni.

3. Daca sufletul nu este curat si nu l-a cunoscut pe Domnul aici pe pamant, nici dupa moarte n-o sa-L vada. SUFLET CURAT, inseamna un suflet cu pacatele spovedite si ispasite, un suflet fara patimi si smerit. De aceea, va indemn SA FACETI ODATA IN VIATA, O SPOVEDANIE GENERALA (adica de la 7 ani pana in ziua aceea).

4. Timpul nu este acelasi ca si cel al nostru, in sensul ca 1 minut pamantesc, inseamna 100 de ani dincolo de moarte.

5. Sa arda candela necontenit, sa faceti multa milostenie pentru cei adormiti, sa dati la manastiri sa-i pomeneasca timp de 7 ani, ca nici nu va imaginati cat sufera acolo. Toate suferintele de pe pamant sunt o gluma in comparatie cu ce e acolo.

6. Sunt foarte multi acolo in iad care toata viata au postit, au mers la Biserica. De ce sunt acolo? Pentru ca nu si-au plans pacatele. Doar lacrimile de cainta si milostenia spala pacatele. Plangeti-va aici pacatele si cereti iertare, caci acolo intr-un minut de al nostru terestru, se plange de s-ar umple Oceanul Pacific.

7. Cititi scrierile Sfintilor Parinti - ce spun ei despre mantuire. Cititi si Sfanta Scriptura. Nu va luati dupa oricine, dupa mintea voastra ca Domnul e bun si milostiv. Da, este bun si milostiv, insa este si DREPT: "Drept esti Doamne si nu exista nedreptate intru Tine".

8. A mai ramas foarte putin timp de pocainta, folositi-l sa va plangeti pacatele. Intelegeti acest lucru. Tot pamantul este blestemat iar faradelegile au depasit demult limita. Tot timpul acesta de pace il avem doar pentru pocainta. Sa plangeti si pentru cei din casa, ca rugaciunea voastra este auzita. Daca moare o ruda a ta (nespovedita si neimpartasita), lacrimile tale ii poate usura suferinta sau o poate izbavi din iad.

                                                           Iubiti credinciosi,



            TOATĂ VIATA NOASTRĂ, LUI HRISTOS DUMNEZEU SĂ O DĂM!

Să nu uităm că scopul vietii noastre crestinesti fiind MANTUIREA SUFLETULUI (Luca 19:10), trebuie să ne pregătim pentru INTALNIREA CU DUMNEZEU (Amos 4:12). Asadar, NU CONTEAZĂ DECAT UNDE PUNE DUMNEZEU SUFLETELE NOASTRE DUPĂ CE MURIM!

                                                                                                            Preot Ioan.

CÂNTECUL CEL MAI FRUMOS

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

de Preot Sorin Croitoru

Cât mi-ar place să aud
Dintr-un nor pufos și ud
De pe cerul cel senin,
Glas de înger cristalin
Care să îmi cânte blând
(La ureche sau în gând):
"Slavă întru cei de sus,
Împăratului Iisus"!
I-aș răspunde: "Înger bun,
Ce-ai cântat și la Crăciun,
Dar și-aici la oameni jos,
Împărat e tot Hristos"!
Să cântăm cu toții deci,
O cântare până-'n veci,
Eu și îngerul, și voi,
Și pământu-'ntreg cu noi,
Cântecul cel mai frumos:
"SLAVĂ LUI IISUS HRISTOS,
SLAVĂ LUI IISUS HRISTOS!"..
amin

LACRIMI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Ploua iar in noi, 

cu stropi albi si goi.

Ploua ca si cand,

Pe aripi zburand.

In jur auriu,

Intr-un albastru pustiu.

Ce lumina sumbra!

Pe langa noi umbra.

Ca pasind pe cale,

Pasii sa-i opreasca

Intalnirea noastra.

Si sa cada lin,

Pe obrazul fin,

Picuri de lumina,

Palida si fina,

Ca sa ne-amagim,

Iarasi, ca sa fim,

Ca la inceput,

Firescul din lut.

Octombrie, 26.2010 LDF

.Puterea rugaciunii pentru altul

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE..

        In Filocalie am gasit urmatoarele: 'Rugaciunea in izolare nu are efect deplin; daca ma rog singur pentru mine si nu vreau sa cer si rugaciunea altora pentru mine dau dovada de mandrie si ''Dumnezeu celor mandri le sta impotriva''. Daca nu ma rog pentru altii dau iarasi dovada de egoism, iar daca rugaciunea pentru altul nu este insotita si de rugaciunea aceluia iarasi ramane fara rezultat. Aceasta in cazul cand acela mi-a cerut sa ma rog pentru el, dar el nu insoteste rugaciunea mea cu a lui. Cand insa eu ma rog pentru altul care este inca in valurile necredintei, poate sa aiba efect asupra lui, dar cumva el trebuie sa afle ca ma rog pentru el si sa fie cat de cat transpus intr-o sensibilitate de dragostea mea pentru el. Numai insotita de iubirea a doi sau a mai multor insi, rugaciunea are efect. Rugaciunea are si un rost de unificare a persoanelor, un rost de extensiune si de sustinere a Bisericii ca o comuniune de dragoste in Dumnezeu.

Cine crede in Dumnezeu, Il are pe Dumnezeu langa el. Credinta si rugaciunea sunt semnul lucrarii lui Dumnezeu in om. Cand te gandesti la cineva esti in comunicare cu el, cu atat mai mult esti in comunicare cu Dumnezeu cand te gandesti la Dumnezeu cu incredere in El si cand ii adresezi cererile tale de ajutor.

Cine se roaga pentru altul castiga el insusi caci savarseste un act de iubire si sporeste in ea ridicandu-se la o stare superioara. Apoi se roaga si pentru sine caci prin insasi faptul ca se roaga, se pune in legatura cu Dumnezeu de la Care vine bunatate si putere. Deci rugandu-te pentru altul continuu, te rogi si pentru tine continuu si cati pot sa faca aceasta? Apoi cine poate sa-i aiba mereu in minte pe toti in mod continuu? Dar cel desavarsit ii poate avea virtual pe toti in gand. In orice caz rugaciunea cuiva pentru altul il uneste cu acela in cugetul lui. Astfel rugaciunea este un mijloc de unire intre oameni pentru ca este un mijloc de unire intre ei.'

Cat de puternica poate fi rugaciunea pentru altul? De ce anume este influentata? Cunoaste-ti exemple?

Celor care se roagă li se poate întâmpla uneori ca să simtă o dorinţă irezistibilă de a se ruga pentru cineva. M-am întrebat adeseori de ce şi iată care este răspunsul pe care cu ajutorul lui Dumnezeu l-am aflat: pentru că Dumnezeu vrea să miluiască acel suflet!

"De la aproapele vine si viata, si moartea. Caci, daca aducem folos duhovnicesc aproapelui, pe Dumnezeu dobandim si daca gresim aproapelui, lui Hristos gresim." (Sf. Antonie cel Mare)

"Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va şi secera, iar cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va şi secera.Fiecare să dea cum socoteşte cu inima sa, nu cu părere de rău, sau de silă, căci Dumnezeu iubeşte pe cel care dă cu voie bună." (Sfantul Apostol Pavel, II Corinteni)

Pocăinta

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

POCĂITI-VĂ, CĂ S-A APROPIAT IMPĂRĂTIA CERURILOR! (Matei 3:2; 3:17)

.Iubiti credinciosi,



          Piatra de pe Mormantul lui Iisus Hristos din Ierusalim ne graieste ca VIATA este mai tare decat MOARTEA. Tot asa, sicomorul lui Zaheu Vamesul din Ierihon, care este verde si astazi, ne dovedeste clar ca IERTAREA lui Dumnezeu este mai puternica decat PĂCATUL NOSTRU. "Negura pacatului, Cuprinzand viata ta, Eu sunt Soare neapus, Vino la lumina mea" (Sfantul Ioan Iacob Hozevitul).

Sfantul Ioan Botezatorul si-a inceput propovaduire la raul Iordan cu aceste cuvinte: "POCĂITI-VĂ, CĂ S-A APROPIAT IMPĂRĂTIA CERURILOR" (Matei 3:2), iar Mantuitorul nostru Iisus Hristos si-a inceput propovaduirea cu aceleasi cuvinte Sfinte: "POCĂITI-VĂ, CĂ S-A APROPIAT IMPĂRĂTIA CERURILOR" (Matei 3:17). Cei mai multi oameni de pe pămant, urăsc sa audă cuvantul POCĂINTĂ, in timp ce aceia care sunt in Iad isi doresc sa-l mai poata auzi macar inca odată.

                                                                                                                            Preot Ioan.

FII OM!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

FII OM!, ce-mparti doar bucurie,
Si nici un suflet nu dispretui,
Ce vei fi maine, oare cine stie?
De-mparti iubire, iubire vei primi!

Fii OM!, cu cel mai slab ca tine,
Tu ai mai mult ca el, poate-un talant,
Nimic din ce avem nu ne-apartine,
Si poti să pierzi usor, ce ti s-a dat!

Fii OM!, si cand rostesti cuvantul,
Să fie leac, să fie roditor,
Precum sămanta ce-o aduce vantul,
Si o sădeste tainic in ogor!

Fii OM!, si sprijin pentru fiecare,
Sădeste flori pe unde-ai să păsesti,
Fii tu, in viata lor o sărbătoare
La fel cum dai, asa o să primesti!

Dumnezeu va avea intotdeauna ceva să-l invete pe om, iar omul va avea intotdeauna ceva de invătat de la Dumnezeu. Noi toti il numim pe Dumnezeu Tată, dar El ne-ar putea răspunde: "Dacă tu ai fi fiul meu, ar trebui ca viata ta sa fie după insusirile mele, altfel, Eu nu recunosc in tine icoana Fiintei Mele".
Preot Ioan.

LA BISERICĂ VENIM

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

La Biserica venim, 
Domnului sa-i multumim, 
Pentru viata, pentru casa, 
Pentru painea de pe masa, 

Pentru floarea din gradina, 
Si a soarelui lumina,
 Pentru frati, pentru surori,
 Si parintii iubitori. 

Dumnezeu ne este Tata, 
Ne iubeste si ne iarta, 
Langa noi este la greu, 
Si ne apara de rau, 

Preotii ne dau povata, 
Cartea Sfanta ne invata, 
Credinciosi si buni sa fim, 
In genunchi sa multumim!

PACE, celor ce vin,
BUCURIE, celor ce raman si
BINECUVANTARE, celor ce pleaca!


(Valeria Morosan)

Mă numesc Dimitrie

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

”Mă numesc Dimitrie şi sunt un mare iubitor de Dumnezeu” – cuvintele unui copil de 8 ani, care îi uimeşte pe cei mari cu înţelepciunea sa.

Pasiunea mea cea mai mare este iubirea de Dumnezeu. Deci, asta înseamnă că eu voi sta în fiecare zi alături de El, rugându-mă“, sunt cuvintele unui copil de 8 ani, care îi uimeşte pe cei mari cu înţelepciunea sa. „Micul dogmatist“, cum îl numeşte părintele său duhovnic, arhim. Ciprian Grădinaru, vorbeşte cu o naturaleţe pilduitoare despre Rai şi iad, Maica Domnului, sfinţi, sfârşitul lumii.

Drumul la Sihăstria părintelui Cleopa Ilie, cu puţin înainte de începerea Postului Mare, l-a făcut pe micuţul Dimitrie N. să ia o hotărâre spontană, chiar acolo, în chilia părintelui: „O să ţin tot postul!“.


Modul categoric în care, de cele mai multe ori, acest copil îşi exprimă convingerile aminteşte de înţelepciunea unui om bătrân, care a văzut toate cele bune şi rele de pe faţa pământului. Interesul cu care caută biserica, dragostea lui pentru sfinţii lui Dumnezeu şi pentru Maica Domnului, rugăciunile de care nu se dezlipeşte nici la şcoală fac din Dimitrie cel bun, cum singur se intitulează, un exemplu de copil creştin-ortodox, pe care ar fi minunat să-l regăsim în toate familiile din ţara noastră.

„Cel mai mare păcat este să nu asculţi de Dumnezeu“

„Mă cheamă Dimitrie şi sunt un mare iubitor de Dumnezeu“, mi s-a prezentat cu dezinvoltură, în vara anului trecut, un băieţel brunet, cu ochi mari şi foarte energic. De la el am învăţat atunci, în curtea Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului, că „cel mai mare păcat este să nu asculţi de Dumnezeu“. În pauzele de alergat prin iarbă, Dimitrie mi-a împărtăşit iubirea lui „pentru toţi copiii, fie ei cuminţi sau răi“: „Noi ar trebui să iubim toţi copiii. Oamenilor care nu îi pot iubi, le spun să se roage să poată iubi copiii! Eu mă rog pentru copiii săraci şi pentru toţi copiii în general, să ajungă toţi să Îl cunoască pe Dumnezeu şi să Îl asculte. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.“

A trecut vara, o toamnă, o iarnă şi a venit primăvara. La 1 martie, Dimitrie a împlinit 8 ani. Mai mare cu un an aşadar, dar la fel de profund şi, totodată, copilăros. Ne-am găsit, într-o zi, timp de vorbă şi mi-a făcut plăcere să-l ascult: „Cel mai mult Îl iubesc pe Dumnezeu şi pe părintele Ciprian. Ştiaţi că părintele Ciprian locuieşte la biserică? Deci, asta înseamnă că va trebui să mergeţi la el în fiecare duminică, mai ales. Sâmbăta să vă spovediţi, ca să mergeţi duminica la Sfânta Împărtăşanie! Nu trebuie să mâncaţi nimic ca să luaţi Împărtăşanie! Părintele Ciprian este un duhovnic de-al lui Dumnezeu. El ajută oamenii prin rugăciuni.“

„Ar trebui să vă rugaţi ca să ştiţi cum e în Rai“

„Îl iubesc pe Dumnezeu în timp ce eu mă rog. Am drag de El pentru că face minuni. A făcut şi cu mine, îţi dau un exemplu: «Doamne, ajută-mă să fiu cuminte. Facă-se voia Ta.» Şi Măicuţa Domnului face minuni, dacă te rogi la ea, dar nu ascultă răutăţile“, spune băiatul de 8 ani, care poartă cu el încărcătura harului sfinţitor adunat din pelerinajele la Locurile Sfinte din Israel, din Grecia, Rusia, dar şi din ţară.

Sfinţii sunt prietenii de suflet ai lui Dimitrie. Îi iubeşte pe toţi. Are o mulţime de icoane la care se roagă mereu, aprinzând candele şi arzând tămâie. Foarte dragi îi sunt Sfântul Simon Zilotul şi Sfântul Dimitrie, cel care „a fost izvorâtor de mir şi a fost înţepat cu suliţa de turci şi i-a căzut mir în loc de sânge“.

Îndemnul la rugăciune îl repetă, fără oprire: „Nu aş putea trăi fără să mă rog. Dumnezeu ne ajută pentru toate, foarte, foarte mult. Ar trebui să vă rugaţi la El să nu vină sfârşitul lumii şi să ajungeţi în iad. În Rai este cel mai frumos. Nici nu ştiţi cum e în Rai. Ar trebui să vă rugaţi ca să ştiţi!“

La întrebarea: „Ce ar trebui să facă oamenii mari ca să fie plăcuţi de Dumnezeu?“, micul dogmatist răspunde: „Ar trebui să se comporte foarte bine şi să se roage mai mult. Satana încearcă să ne distrugă în fiecare zi, are multe planuri secrete. La început, a fost un înger, a vrut să fie mai sus decât Dumnezeu şi a căzut din ceruri şi apoi s-a ridicat răul pe pământ. Ştiţi cum putem lupta împotriva răului? Prin fapte bune şi rugăciune multă.“

„Trebuie să iubim pe toată lumea ca să ajungem la Dumnezeu“
Am ales de comun acord să încheiem revederea în casa de pe dealul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor şi al micuţului meu camarad. Înainte să intrăm în Catedrala patriarhală, Dimitrie cel bun mă asigură că nici la şcoală nu se desparte de rugăciune, căci „eu mă rog şi la şcoală, în gând“, deoarece „aşa Îl simt pe Dumnezeu cu mine, în rugăciune“. După ce se închină la moaştele Sfântului Dimitrie, se îndreaptă spre o măsuţă de unde alege un pix şi o hârtie albă. Silabisind, îşi scrie cu litere mari, de tipar, prenumele, alături de cel al părintelui duhovnic, fără să uite şi de membrii familiei sale. Serios, ca un om mare, duce bileţelul unui părinte slujitor de la care primeşte binecuvântarea cuvenită. La despărţire, mă îmbrăţişează şi mă povăţuieşte ca un prieten bun: „Trebuie să iubim pe toată lumea ca să ajungem la Dumnezeu“.

Articol relatat de portalul Ziarul Lumina

MUSTRAREA DUHULUI MEU DE CĂTRE DOMNUL

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Sfântul Ioan Iacob Hozevitul

Făptură, chipul slavei mele,
Răbdat-am moarte pentru tine
Iar tu slujeşti la fapte rele
Făcându-ţi chipul de ruşine!

A tale fapte prea viclene
Îmi fac mai multă pătimire,
Decât acele patru pene
Ce m-au străpuns la răstignire.

Mai lesne, Eu, răbdam cununa
Cu spinii cei usturători,
Decât să văd cum – totdeauna -
Te-asemeni celor “râmători”!

Scuipări şi pălmuiri, tu Mie
Mai rele Îmi pricinuieşti,
Prin cea deşartă vorbărie
Şi glumele cele lumeşti.

În coastă mă loveşti tu zilnic
Cu suliţa păcatelor
Şi Mă supui cu “duh năsâlnic”
La “biciuirea spatelor”.

Îmi dai hlamidă purpurie
Îmbrăcăminte de ocară,
Prin ură şi necurăţie
- Ca jidovii odinioară -

Mai mult mă amărăşte ruga
Ce-o faci în cugetări deşarte,
Decât oţetul care, sluga
Cu fiere Mi l-au dat la moarte!

Cu trestie Mă baţi la faţă
Mai rău decât la Răstignire,
Prin limba ta pizmătăreaţă
Şi prin cuvinte de bârfire.

De mântuirea ta Eu – doară -
Mai mult am însetat atunci,
Decât la arşiţa amară,
La ale Răstignirii munci!

Evreii urâtori de bine,
O dată – doar – M-au răstignit,
Iar tu prin fapte de ruşine,
Mă răstigneşt necontenit!

În temniţa de la Pretoriu
N-aveam atâta strâmtorare,
Ca intru inima ta rece,
Vicleană şi nesimţitoare!

S-a lepădat de Mine Petru,
Dar toată viaţa s-a căit,
Iar tu “Botezul Pocăinţii”
De mii de ori l-ai necinstit.

Tâlharul credincios, pe Cruce
Cu fierbinţeală Mă chema,
Iar tu fiind în ispite
Cârteşti, în loc a mă chema.

Mironosiţele, la Patimi,
Cu bărbăţie M-au urmat,
Iar tu când prigonesc credinţa
Te-ascunzi, fiind împuţinat!

Cea curvă Mă uda cu lacrimi
Ştergându-Mă cu părul ei,
Îar tu mergând la spovedire
O faci numai din obicei!

Zahei, dorind ca să mă vadă,
Urcând în dud Mă aştepta,
Iar tu venind la “Sfânta Cină”
Te trândăveşti a priveghia.

El împătrit apoi întoarce
Celor ce i-a nedreptăţit,
Iar tu măcar canonul zilnic
A-l împlini nu te-ai silit!

Zicând să vie după Mine,
Feciorilor lui Zevedei,
Ei M-au urmat lăsându-şi luntrea
Şi pe părinţii singurei.

Iar tu, fiind chemat de Mine
Prin cinul cel monahicesc,
Îţi faci de lucru cu rudenii
Urmând năravului lumesc.

Gândeşte-te cum altă dată
Mironosiţele femei,
Prin lepădarea cea de sine
Urmau cu râvnă paşii Mei!

Când Veronica, cu năframa,
M-a şters la faţă de sudori,
Întipăritu-M-am pe pânză
Cu chipul Meu pătimitor.

La fel şi tu, ştergându-ţi tina
Cu lacrima din ochii tăi,
Atuncea, Eu voi scrie iară
În tine chipul cel dintâi.

Mă roagă Prea Curata Maică,
Să fiu spre tine răbdător
Iar tu de lucrul mântuirii
Mereu rămâi nepăsător!

Veninl cel dintru păcate
Prin care tu Mă necinsteşti
Măcar acum cu lacrimi calde,
Făptura Mea, să-l îndulceşti.

Iar dacă Sfânta umilinţă
La tine n-are încă spori
Să verşi măcar prin nevoinţă
Duhovniceştile sudori!

Iar dacă zaci în suferinţă
Sau trupul ai neputncios
Măcar oftează, cu credinţă
Ca vameşul cel păcătos!

Precum am ridicat de voie
Povara Crucii, oarecând,
Şi astăzi Eu ridic povara
Păcatelor de pe pamânt.

În urma Mea pe drumul Crucii,
Aleargă vameşi şi curvari
Şi mulţi ca Simon Chirineanul,
Ridică Crucea spre Calvar.

Mărturisindu-Mă pe Mine
Mulţimea cea de Mucenci,
Îmi scaldă urmele cu sânge
Pe drumul Crucii – până aici -

Cu sărutarea cea vicleană
A Iudei mă batjocoreşti,
Când Trupul Meu îl iei spre hrană
Iar ura nu o părăseşti!

În urma Mea, pe drumul Crucii
Aleargă mii de călători
Şi mulţi, ca Simon Chirineanul,
Ridică Crucea râvnitori.

Iar cuvioşii din pustie
Şi toţi creştinii râvnitori,
Îmi scaldă urmele cu lacrimi
Şi cu mulţime de sudori.

Pe calea strâmtă şi spinoasă
Înflăcăraţi de sfântul dor,
Aleargă mulţi tâlhari şi vameşi
Iar tu rămâi nepăsător.

Aleargă cei aprinşi la suflet
Cu dorul sfintei mântuiri
Şi cu suspinuri bat la uşa
Cereştilor milostiviri.

Făptură, vino cu credinţă
Că Eu te-aştept la Cruce iar
Să-ţi dau a Mea făgăduinţă
Ca celui credincios tâlhar.

RUGĂCIUNEA "TATĂL NOSTRU"

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

In Sfanta Scriptură, in Evanghelia după Matei (6:9), Iisus Hristos ii invată pe Sfintii Apostoli si pe toti cei ce cred in El: ,,Deci voi asa să vă rugati: ,,Tatăl nostru, Care esti in ceruri, Sfintească-se numele Tău, Vie Imparatia Ta; facă-se voia Ta, precum in cer si pe pămant. Painea noastră cea spre fiintă dă-ne-o nouă astăzi; Si ne iartă nouă gresalele noastre, precum si noi iertăm gresitilor nostri; Si nu ne duce pe noi in ispită, ci ne izbăveste de cel-rău. Ca a Ta este Impărătia si puterea si slava in veci. Amin"

1. Să nu spui: "TATĂL", dacă nu te comporti zilnic, ca un fiu. 
2. Sa nu spui: "NOSTRU", daca esti egoist.
3. Sa nu spui: "CARE ESTI IN CERURI", daca te preocupa doar lucrurile pamantesti. 
4. Sa nu spui: "SFINTEASCA-SE NUMELE TAU", daca nu-l respecti. 
5. Sa nu spui: "VIE IMPARATIA TA", daca o confunzi cu succesul material. 
6. Sa nu spui: " FACA-SE VOIA TA", daca nu o accepti cand e dureroasa.
7. Sa nu spui: "PAINEA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELE, DA-NE-O NOUA ASTAZI", daca nu te gandesti si la cei infometati. 
8. Sa nu spui: "SI NE IARTA GRESELILE NOASTRE", daca nu uiti raul pe care ti l-a facut fratele tau. 9. Sa nu spui: "SI NU NE DUCE PE NOI IN ISPITA", daca continui sa mai pacatuiesti. 
10. Sa nu spui: "SI NE IZBAVESTE DE CEL VICLEAN", daca nu lupti impotriva pacatului".

            Omule, gandeste-te bine, ca: TARIA, FRUMUSETEA PODOABA si PUTEREA sunt 

DESERTĂCIUNI!

 Doar sufletul tau este nemuritor. Sa ai grija, sa-l mantuiesti! 

                                                                                                              Preot Ioan.