FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE!
BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...
- Braduţ Florescu
Când te divorţezi din vina ta, încerci o vreme să te
lupţi cu
ireversibilul, îţi dai seama că n-are
sens, te lamentezi de formă şi
renunţi. Când te desparţi
din vina celuilalt, ai nevoie de o perioadă de
timp ca să înţelegi ce s-a întâmplat. Iei
povestea de la capăt, pas cu pas
şi te
chinui să pricepi ce n-a fost bine şi
unde ar fi trebuit ca lucrurile
să apuce pe alt drum.
La fel se întâmplă şi atunci când te desparţi de
ţara ta. Dezamăgit,
înşelat, mânios, îndurerat. Nu ţi-e
uşor s-o laşi. Ţara şi mama nu ţi le
alegi. Te aşezi pe celălalt mal al lumii şi cauţi răspunsul: ce s-a
întâmplat cu ţara mea de-am fost nevoit s-o părăsesc.
României i-a dispărut rostul. E o ţară fără rost, în orice sens vreţi
voi! O ţară cu oameni fără rost, cu oraşe fără rost, cu drumuri fără rost,
cu bani, muzică, maşini şi ţoale fără rost, cu relaţii şi discuţii fără rost,
cu minciuni şi înşelătorii care nu duc nicăieri.
Există trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia,
pământul şi credinţa.
Bătrânii... România îi batjocoreşte
cu sadism de 20 de ani. Îi ţine
în foame şi în frig. Sunt umiliţi,
bruscaţi de funcţionari, uitaţi de copii,
călcaţi de maşini pe trecerea de pietoni. Sunt scoşi la
vot, ca vitele,
momiţi cu un kil de ulei sau de mălai
de care, dinadins, au fost privaţi
prin pensii de rahat.
Vite slabe, flămânde şi bătute, asta au ajuns
bătrânii noştri. Câini ţinuţi afară iarna, fără măcar o mână de paie sub
ciolane. Dar, ce e
cel mai grav, sunt nefolosiţi. O
fonotecă vie de
experienţă şi înţelepciune a unei generaţii care a trăit atâtea grozăvii e
ştearsă de pe bandă, ca să tragem manele peste! Fără bătrâni nu există
familie. Fără bătrâni nu există viitor.
Pământul. Care pământ?
Cine mai e legat de pământ în ţara aia?
Cine-l mai are şi cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa
Regele Thailandei susţine un program care se intitulează “Sufficiency
Economy”, prin care
oamenii sunt încurajaţi să crească pe lângă case
tot ce le trebuie: un
fruct, o legumă, o găină, un purcel. Foarte
inteligent! Dacă se întâmplă vreo criză globală de alimente,
thailandezii vor
supravieţui fără ajutoare de la ţările
“prietene”.
La noi chestia asta
se numeşte “agricultură de
subzistenţă” şi lui tanti
Europa nu-i place.
Tanti Europa vrea ca ţăranii să-şi cumpere roşiile şi
şoriciul
de la hypermarketuri franţuzeşti şi germane, că de-aia avem
UE. Cântatul cocoşilor dimineaţa, lătratul vesel al lui Grivei, grohăitul
lui Ghiţă până de Ignat, corcoduşele furate de la vecini şi
iazul cu
sălcii şi broaşte sunt imagini pe care castraţii
de la Bruxelles nu le-au
trăit, nu le pot înţelege
şi, prin urmare, le califică drept
nişte arhaisme
barbare. Să dispară! Din beţivii, leneşii şi nebunii satului se trag ăştia
care ne conduc acum.
Neam de neamul lor n-a avut pământ,
ca nu erau
în stare să-l muncească. Nu ştiu ce înseamnă pământul, câtă linişte şi
câtă putere îţi dă, ce poveşti îţi spune şi cât sens aduce fiecărei
dimineţi şi fiecărei seri. I-au urât întotdeauna pe cei care se trezeau la
5 dimineaţa şi plecau la câmp cu ciorba
în sufertaş. Pe toţi gângavii şi
pe toţi puturoşii ăştia i-au făcut comuniştii primari, secretari de partid,
şefi
de puşcării sau de cămine culturale. Pe toţi ăştia, care au neamul
îngropat la marginea
cimitirului, de milă, de silă, creştineşte.
Credinţa. O mai poartă doar
bătrânii şi ţăranii, câţi mai sunt, cât
mai sunt. Un strai
vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de
îmbrăcat, greu de dat jos, care trebuie împăturit într-un fel anume şi
pus la loc în lada de
zestre împreună cu busuioc, smirnă şi flori de
câmp. Pus bine, că poate îl va mai purta cineva. Când or să moară
oamenii ăştia, o să-l ia cu ei la cer pe
Dumnezeu.
Avem, în schimb, o
variantă modernă de credinţă, cu fermoar şi
arici, prin care ţi se văd şi ţâţele şi portofelul burduşit. Se poartă la
nunţi, botezuri şi înmormântări, la alegeri, la inundaţii,
la sfinţiri de
sedii şi aghesmuiri de maşini
luxoase, la pomenirea eroilor Revoluţiei.
Se accesorizează cu cruci făcute în grabă şi cu un “Tatăl nostru” spus
pe jumătate, că trebuie să răspunzi la mobil. Scuze,
domnu părinte, e
urgent. Fugim de ceva
ca să ajungem nicăieri. Ne vindem pământul să
facă ăştia depozite şi
vile de neam prost pe el. Ne sunăm
bunicii doar
de ziua lor, dacă au mai prins-o. Bisericile se înmulţesc,
credincioşii
se împuţinează.
Fetele noastre se
prostituează până găsesc un italian bătrân şi cu
bani, cu care se mărită. Băieţii noştri fură bancomate, joacă la
păcănele, joacă la pokere şi beau de sting pentru că ştiu de la televizor
că fetele noastre vor bani, altfel se prostituează până găsesc un italian
bătrân cu care se mărită. Părinţii noştri pleacă să culeagă căpşuni şi săi
spele la fund pe
vestici. Iar noi facem infarct şi
cancer pentru
multinaţionalele lor, conduse de securiştii
noştri.
Sună-ţi bunicii,sună-ţi părinţii, pune o sămânţă într-un ghiveci şi
aprinde o lumânare pentru vii şi pentru morţi.Să trăieşti.
