Cîntecul păsării

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Povestea vorbeşte de: grădina secretă, tentaţia absolutului, refuzul realităţii, ,,glasul păsărilor".

Odată un călugăr a ieşit din mânăstire şi a mers în pădure pentru a tăia lemne. Acolo auzi o pasăre cântând minunat. Se aşeză să asculte viersul fermecat al păsării...Ascultă multă vreme până îşi simte sufletul mângâiat. Apoi terminându-şi treaba, se întoarce la mânăstire...

Dar portarul nu mai era acelaşi. Era un străin, care nu-l recunoscu şi nu-l lăsă să intre. Ceru să-l vadă pe stareţ. Când apăru stareţul, văzu, că era tot un străin. În zadar stărui să le spună că aparţine mânăstirii, că plecase cu câteva ceasuri în urmă, în pădure să taie lemne...

În cele din urmă cineva îşi aminti de povestea, care se spunea prin mânăstire, despre un călugăr, care trăise acolo cu sute de ani în urmă, dar care dispăruse fără urmă şi nimeni nu-l mai văzuse şi nu mai auzise de el.

Cîntecul dumnezeiesc al păsării, ce-i păruse călugărului, că durase câteva ceasuri, durase sute de ani după numărătoarea oamenilor...

Spunem povestea: căutătorului de absolut
celui ce refuză realitatea
omului refugiat în imaginar
aceluia care se teme să trăiască

PĂCATUL BLESTEMULUI ÎN CASĂ

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Există un obicei foarte rău la unii părinti de a-si blestema copiii atunci când îi supără. Tot timpul le-am recomandat părintilor ca atunci când copiii nu sunt cuminti, să-i bată, însă niciodatâ să nu-i blesteme. Deoarece blestemul, înjurătura, când sunt făcute de părinte asupra copilului pe care l-a născut, au urmări negative asupra lui. Copilul care a fost blestemat de tatăl sau mama lui si părintii respectivi nu s-au spovedit de acest păcat, deci nu au primit dezlegare de el, foarte usor este atins de blestem. Din această cauză pot veni boli, necazuri, suferinte, esecuri în viată peste copiii respectivi. Blestemele sunt foarte rele în casă, atât când sunt rostite de părinti asupra copiilor, cât si invers, de copii asupra părintilor. Multi copii nu se căsătoresc sau celor care se căsătoresc nu le merge bine în căsnicie din cauza blestemelor părintilor. Remediul cel mai eficient împotriva acestor blesteme transmisibile este Taina Sfintei Spovedanii facută atât de părinti, cât si de copii; după aceea un rol foarte important îl are citirea rugăciunii celei mari de dezlegare asupra întregii familii. Adică să meargă împreună, părintii cu copiii, la preot pentru a le citi acea rugăciune de dezlegare. Foarte grav este când părintii mor fară să le fi citit în viată rugăciunea respectivă. Acele înjurături si blesteme asupra copiilor lor, dacă nu sunt dezlegate de către preot, când sunt în viată părintii, pot produce foarte mari necazuri asupra copiilor. Dincolo de mormânt nu mai poate face nimeni acea dezlegare. Să ne ferim a rosti orice cuvânt rău asupra copiilor nostri pentru a nu se repercuta asupra lor si a nu le produce mari necazuri în viată. De asemenea, copiii niciodată să nu-si blesteme sau să-si înjure părintii care i-au născut. Nu mai vorbesc de acei copii care ajung chiar să-si lovească părintii, pe cei care i-au născut. Spun Sfintii Părinti că acelui copil care si-a lovit părintele, mâna respectivă nu-i mai putrezeste. Este ceva înfricosător! Pentru orice cuvânt iesit din gura noastră vom da răspuns în ziua Judecătii, înaintea lui Dumnezeu.

SFANTUL ANTONIE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...



""" La douazeci si cinci de ani, sfantul Antonie traia din mormant in mormant. Cand il descopereau intr-un mormant, cand dadeau oamenii de el, a doua zi nu mai era acolo, mutandu-se in alta parte, ca sa nu fie laudat pentru aceasta vrednicie tinereasca a lui."""

Intr-o noapte diavolul a venit la el si l-a batut cumplit, in asa masura incat zacea jos ca mort, plin de rani. A doua zi, cand a venit din sat cel ce-i aducea paine, l-a gasit zacand ca un mort. L-a luat in spate si l-a dus la biserica din satul lui si l-a lasat acolo in biserica, iar el a inceput sa planga si sa spuna prin sat ca Antonie e aproape mort. Au venit oamenii la el acolo, in biserica, sa-l vegheze si au adormit.

Dar sfantul Antonie, chiar si in aceasta stare de durere cumplita, se ruga — era foarte interiorizat. In timp ce toti ceilalti dormeau, el a deschis ochii si l-a chemat incet pe cel care-i aducea painea. I-a facut semn si l-a rugat sa-l duca inapoi, in mormantul unde-l gasise. Acela l-a luat din nou in spate si l-a dus in pustie. Sfantul Antonie statea intins pe spate si ranile il dureau foarte mult, dar radea de diavoli si le zicea: „Iata, Antonie este aici. Daca ati fi puternici, m-ati omori, dar nu ma omorati pentru ca ma apara puterea lui Dumnezeu”. A urmat o alta navala cumplita de duhuri necurate care ii apareau sub forma unor chipuri inspaimantatoare — de lei, tauri, serpi, leoparzi si alte jivine urate care se repezeau asupra lui suierand si urland si mugind, dar el, intarit de ajutorul lui Dumnezeu, le zicea: „Daca ati fi cu adevarat puternici, ati fi venit numai unul. Dar pentru ca v-a slabanogit pe voi Domnul, de aceea veniti atat de multi ca sa ma chinuiti”. El gemea de durerea trupului, dar era foarte treaz cu mintea si se ruga cat putea. Deodata, o raza de lumina cereasca a coborat asupra lui si in aceeasi clipa toti diavolii s-au facut nevazuti. Si Iisus i Se arata cu o blandete nespusa, iar Antonie Il intreaba: „Unde erai? Unde ai fost, Doamne, atata vreme cat m-au chinuit dusmanii mantuirii mele?” Iisus ii raspunde: „Aici eram, Antonie, si priveam la nevointele tale. Si pentru ca te-ai impotrivit cu statornicie vrajmasilor tai, de acum inainte iti voi da multa putere asupra acestor duhuri si voi face ca numele tau sa fie vestit in toata lumea”.

De atunci, diavolul a fost aruncat afara din inima lui Antonie. Biruind toate aceste trei feluri de ispitiri (lupta gandurilor, poftele trupesti si infricosarile diavolesti), sfantul Antonie s-a facut mai iscusit in lupta cu sine insusi si, crescand in el ravna, s-a retras si mai in adancul pustiei, dincolo de Nil, intr-o pestera aflata intr-o veche cetate parasita, pe inaltimea unui munte. Aici a trait aproape douazeci de ani, in cea mai aspra pustnicie. Ziua imbina rugaciunea cu lucrul mainilor — lucra cosnite si rogojini – iar de cu seara se odihnea putin. La miezul noptii se scula la rugaciune, stand cu mainile ridicate pana la rasaritul soarelui. De multe ori ii spunea soarelui: „De ce vii sa-mi tulburi linistea? O, soare, de ce-mi rasari acum? Ce sa fac eu cu lumina ta, cata vreme cu am in minte pe Soarele Hristos?” Caci rugaciunea era pentru el si lumina si hrana si plinatate a bucuriilor. Dar si acolo, in munte, lumea a aflat despre el si au inceput sa vina la el. Veneau si multi filozofi sa-l intrebe diferite lucruri, dar Antonie nu invatase carte. Pentru ca in Egiptul acesta fierbinte si in timpul acesta cand paganismul se intalnea cu crestinismul, stricaciunea tinerilor era foarte mare, si tanarul Antonie, vazand patimile care navaleau peste tineri, a renuntat sa mai invete carte. Dar Dumnezeu i-a dat o deosebita intelepciune, si era lucru de mirare cat era de patrunzator si ascutit la minte. El nu cunostea decat limba lui de acasa, iar in limba egipteana vorbea prin talmaci. Cand veneau la el filozofii din Egipt, el le spunea un lucru foarte simplu: „Daca ati socotit ca sunt prost, de ce ati venit la mine? Iar daca ma socotiti intelept, faceti si voi ceea ce am facut eu” – adica le recomanda aceste nevointe pentru Dumnezeu, spunandu-le: „Cel cu mintea sanatoasa nu are nevoie de carte”.

- povesti cu talc -

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...



DE LUAT UN SEAMA!!!!!!!!!!!!!!!!

Mama il trimise pe baiat sa cumpere ceva de la magazinul din colt. Pe drum, langa o piata, zari un batran, stingher, in haine ponosite, care parca astepta ceva. Privea fara tinta si zambea..parea rupt de realitate. Lumea care trecea ii lasa cate ceva, bani sau mancare, dupa posibilitati.

Copilul se opri in dreptul lui, iar batranul in haine ponosite tresari..ii zambi si-l intreba:
-"Ce faci copil frumos?"
-"De unde stii ca sunt frumos?"
-"Stiu..si apoi toti copiii sunt frumosi.."
-"Ma duc sa cumpar ceva.."
-:Du-te,si cand te intorci sa treci pe le mine."
Copilul asa facu.
Batranul cand simti ca este langa el ii intinse mana si o pornira amandoi.
Lumea ii privea mirata:un copil bine imbracat , langa un batran zdrenturos..
-"De ce se mira lumea cand ne vede impreuna?"-intreba copilul
-"Lumea nu stie...lumea nu stie ca eu sunt cel mai bogat om.."raspunse batranul
-"Cum asa?..Vad ca esti imbracat ca un cersetor.."
-"Nu judeca pe nimeni dupa cum este imbracat!. Eu iti spun ca sunt cel mai bogat om pentru ca am urechi si. aud, am ochi si vad, am maini sa ma hranesc, am picioare sa ma deplasez si mintea integra ca sa pot gandi...intelegi?".
-"Ha, ha, ha,"--rase copilul--"Pai, toti le avem..asta inseamna ca esti bogat?".
-:Da,putini sunt constienti de acest lucru: ca nu in bani se masoara bogatia..
Iti dai seama, tu, cat esti de bogat daca:
-ai doua picioare intregi cu care sa te deplasezi acolo unde sufletul tau vrea?
-ai doua maini viguroase cu care sa apuci, sa scrii, sa te imbraci,sa inoti in ape racoroase, sa imbratisezi,si sa legeni un copil?
-dar, mai ales ,sa ai doi ochi sanatosi cu care sa vezi toate frumusetile acestei lumi; sa vezi soarele rasarind, chipul iubitei si surasul mamei?
-si doua urechi cu care sa auzi muzica cuvintelor.....
Copile drag,oamenii nu stiu cat sunt de bogati!.Si toate aceste bogatii le poarta cu ei, pentru ca ele ii alcatuiesc: nu e necesar sa le depoziteze in seif sau in banci.
Intelegi copile ca te-ai nascut bogat?"
-"Dar tu de ce cersesti, daca esti atat de bogat precum spui?"
-"Eu nu cersesc..eu doar tin companie soarelui...In fiecare dimineata, soarele bate la usa case mele,desi, ferestrele sunt deschise..Intra in casa si toata lumina si caldura lui imi inunda cele patru camere..sunt atat de bucuros ca soarele a ales sa intre si in casa mea.."
-"Dar unde este casa ta"- intreba curios copilul.-,"Te-am vazut stand pe o piatra in piata.."
-"Heei, casa mea este aici, inlauntrul meu,..uite.."--,si lua mana copilului si-o duse in partea stanga a pieptului.."Simti ce calda e"?
-"Daa, si pulseaza.."
-"Casa mea se cheama inima si se bucura ca ai atins-o cu mana ta!.Hai cu mine sa-ti arat ceva.."
Si o pornira amandoi.
Copilul mergea alaturi de cersetor, si mana lui mare si calda ii dadea siguranta, desi nu-l cunostea; astazi il vazuse pentru prima oara , dar il simtea atat de aproape de parca facea parte din familie..
Ajunsera in parc.
_"Hai sa ne asezam pe o banca, aici, sub copacul acesta", spuse batranul
"Asa, inchide ochii si respira adanc ...ce simti?"
-"Imm,miroase a flori de salcam.."
-"Bravo, ai ghicit..a inflorit salcamul, asa este!"
-"A inflorit salcamul, a inflorit salcamul,,",striga copilul batand din palme de bucurie, tocmai cand ,pe langa banca lor trecea un calator grabit.
-"Ce gluma buna", mormai in barba calatorul,..."Doar suntem in noiembrie..iar salcamii infloresc primavara"..si-si vazu , grabit, de drum.
-"Vezi copile", spuse batranul... "Ti-am spus ca oamenii nu stiu cat sunt de bogati; au uitat sa se bucure..desi au ochi ,nu vad, desi au nas, nu miros..nu simt ca salcamul a inflorit a doua oara. Nu mai au timp sa simta, sa vada, sa auda.Merg cu capul in pamant preocupati sa faca cat mai multi bani..trecand astfel, orbi si surzi, pe langa minunile vietii.Au saracit!"
Se ridicara si o pornira pe alee spre casa copilului.
La capatul parcului era un cersetor, orb, in carja.
Batranul lasa in caciula milei tot avutul sau.
_"In dar ai luat ,in dar sa dai..copile, sa dai din "bogatia" ta si celor care au intr-adevar nevoie.", spuse batranul si se departa fericit, bogat in sinea lui.
Copilul cum ajunse acasa,se duse repede in camera lui, isi lua pusculita cu bani, o sparse, lua banii si pleca in graba spre piata.
Daruii, cu mainile lui, banutii saracilor.
La intoarcere mama il certa:
_"Ce-ai facut..ti-ai dat toti banii daruiti de mine pentru leaganul pe care ti-l doreai, la cersatori?"
-"In dar ai luat in dar sa dai...mama, iar eu sunt foarte bogat..ma am pe mine... Ce-mi mai trebuie leagan cand am doua picioare zdravene cu care pot sa alerg.,sa ma joc?"
Copilul descoperise bogatiile trupului sau, iar in casa sufletului aveau sa se stranga o multime de alte comori...

autor: Mihaela BALACEANU