Păcătuit-am, Doamne,

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Păcătuit-am, Doamne, păcătuit-am! Şi peste păcatele mele stă sabia Judecăţii Tale. Stă cumpăna Judecăţii Tale. Şi eu n-am ce pune în această cumpănă. Nici un răspuns n-am pentru păcatele mele. Şi nici o apărare, decât cuvintele robului Tău David: „fărădelegea mea o cunosc“, păcatul meu îl cunosc.
Păcătuit-am, şi păcatul stă acum „de-a pururi înaintea mea“.
Păcătuit-am, şi păcatul m-a scos din casa dragostei Tale.
Păcătuit-am, şi păcatul m-a lăsat singur şi pribeag.
Păcătuit-am, şi am ajuns un Cain, fugărit mereu de grozăvia şi urgia pedepsei.
Păcătuit-am, şi sufletul meu a pierdut ceva. Viaţa mea a pierdut ceva… Viaţa mea a pierdut pe Cineva…
Sărmane suflet pribeag, unde vei găsi ceea ce ai pierdut? O, nu mai rătăci plângând! Caută-L pe Cel pierdut acolo unde L-ai lăsat. Caută-L acolo unde L-ai părăsit.

Iisuse, preadulcele meu Mântuitor! Cu lacrimi de foc mă aplec la Crucea Ta. Lumea şi păcatul m-au smuls de aici. Şi, vai, cât de grozavă a fost calea păcatului! Mă întorc cu lacrimile fiului pierdut. Împacă-mă iarăşi cu Tatăl Ceresc. Împacă-mă iarăşi cu Tine şi mă primeşte iarăşi în legământul dragostei Tale! Pentru păcatele mele, pedepseşte-mă şi pe mine, ca odinioară pe robul Tău David, dar nu mă părăsi! Acesta e suspinul meu de fiecare clipă: pedepseşte mă, Doamne, dar nu mă părăsi!
„Sabia“ nu s-a depărtat din casa robului Tău David; pedeapsa l-a urmărit, dar dragostea Ta nu l-a părăsit. Pe cel ce s-a încrezut în Tine nu l-ai îndepărtat. Nu l-ai lăsat „să râdă vrăjmaşul de el“, strigând: „Prindeţi-l, căci Dumnezeu l-a părăsit pe dânsul“. Nu l-ai scos din casa dragostei Tale. Nu l-ai părăsit ca pe un vas netrebnic. N-ai rupt legământul Tău cu el.

O Doamne, sabia mustrării Tale să mă taie şi pe mine până la sfârşit! Sângele lacrimilor mele să curgă mereu. Medicamentele „amare“ să nu se gate din viaţa mea. Pentru păcatele mele, loveşte-mă fără cruţare. Lasă-l pe „Şimei“ să arunce mai departe cu pietre după mine. Lasă-mă să trec singur – părăsit de toţi – pârâul Chedron, dar nu mă părăsi Tu, Doamne, lumina şi viaţa mea.
Iisuse, preadulcele meu Mântuitor, mă prăbuşesc cu toate păcatele mele la picioarele Crucii Tale! Şi cu lacrimi fierbinţi mă rog. Şi cu lacrimi de foc mă rog: învredniceşte-mă să gust din dulceaţa făgăduinţei Tale! „Câteva clipe te părăsisem, dar te voi primi înapoi cu mare dragoste. Într-o izbucnire de mânie Îmi ascunsesem o clipă faţa de tine, dar Mă voi îndura de tine cu o dragoste veşnică, zice Domnul, Răscumpărătorul tău. Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine şi legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, Care are milă de tine“ (Isaia 54, 7-10).

O Doamne, învredniceşte-mă să trăiesc în această preadulce făgăduinţă! Învredniceşte-mă să mă sting în această preadulce făgăduinţă, ca să trăiesc cu Tine în vecii vecilor. Amin.

Lupul si oaia ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Lupul s-a hotărât să mănânce toate oile. S-a gândit el așa inteligent, să le spună că la șes umblă multe lighioane care ar putea să le înhațe pe negândite, iar seceta o să le ofilească iarba și or să moară de foame. A început să le explice că dacă se urcă liniștite în vârful muntelui stâncos, o să fie protejate de natură și o să aibă pășune berechet. Ele îl ascultau cu nesaț și încă altele își luau notițe. Zis și făcut. Ele au urcat în turmă pe munte și acolo s-au trezit și fără pășune și fără spațiul dedicat păscutului tihnit.
Lupul nu a făcut altceva, decât să stea cu gura deschisă la gura prăpastiei și să aștepte înfometat oile, când acestea se hotărăsc să se arunce în gol de pe muntele stâncos, amăgite evident de către promisiunile lui seducătoare.
Morala: nu fii oaie și nu te ghida după mentalitatea turmei. Nu întotdeauna turma gândește înțelept.
Nu crede niciodată în sfatul lupului. Lupul nu poate fi prieten cu oaia.

Avva Credo Gălățan

DE N-AI FI TU

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

(SINGEORZAN DORIN)

De n-ai fi Tu... nimic nu mi-ar aduce
În suflet bucuria de-a trăi,
De n-ai fi Tu... şi jertfa de pe cruce,
N-aş şti trăi cu dor de veşnicii.

De n-ai fi Tu... nimic n-ar fi în stare
Să mă înveţe cum e "a iubi",
De n-ai fi Tu... aş fi o arătare,
Un om pierdut în gânduri cenuşii.

De n-ai fi Tu... chiar soarele afară
De-ar încălzi pământul friguros,
În suflet aş avea iarnă polară,
Iar gândul mi-ar fi rece, neguros.

De n-ai fi Tu... chiar prieteni mulţi să fie
Amabili, veseli, veşnic grijulii...
Eu tot n-aş şti ce-nseamnă bucurie
Şi ce valoare are a trăi.

De n-ai fi Tu... chiar de-ar ploua o vară
Pe un pământ uscat şi însetat,
În suflet aş tânji ca o Sahară
După un strop din Harul revărsat.

Dar Tu eşti viu... şi dai valoare vieţii
Şi o trăiesc doar pentru că exişti.
Tu eşti prezent în zorii dimineţii
Şi cu iubire sufletul meu mişti.

Prin Tine viaţa mi-e mereu bogată
Şi lângă Tine ne-ncetat eu cresc.
O, Doamne, umple-mi astăzi viaţa toată
Şi fă mai mult, Iisus, să Te iubesc!

10 reguli de urmat în Post. ..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

A posti înseamnă a iubi. A iubi pe Dumnezeu si pe tine, omul, trup si suflet. A iubi pe om, aproapele si departele tău. A nădăjdui că iubirea aceasta nu te confuzează, nu te asază îndoielnic în colturile confuzie si sincretiste ale lumii. A posti înseamnă să stai mereu de partea lui Dumnezeu care stă de partea omului”.

„Si dacă nu puteti posti de mâncare, refuzati să vă mâncati aproapele. Fiti sinceri cu Dumnezeu. Atât. Curajosi, sinceri si limpeziti de nădejde.

 Post cu Dumnezeu. 

10 reguli de urmat în Post. 

1.Nu posti doar de bucate, posteste si de păcate

2.Nu dormi în zilele de post negru pentru ca diavolul să nu râdă de tine că ai vrut să treacă mai repede si mai usor ziua de post

3.În ziua în care ajunezi si tii post, nu mânca nimic toată ziua

4.Nu te certa, nu blestema, nu înjura, calcă-ti pe inimă si iartă-ti aproapele

5.Iartă din toată inima

6.Roagă-te cu smerenie dimineata si seara, roagă-te pentru tine si pentru toti cei apropiati

7.Citeste zilnic un capitol din Sfânta Scriptură

8.Nu te mândri cu postul tău si cu nimic bun din ceea ce faci

9.Spovedeste-te cât mai degrabă la preotul tău duhovnic

10.Urăste păcatul si fugi de el, dar nu urî pe păcătos

CUM PUTEM ŞTI DACĂ O BIBLIE ESTE DE LA ALTE CULTE RELIGIOASE?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
 
    

Casa cu biblie ortodoxă este binecuvântată de Dumnezeu, şi de aceea putem spune: Nici o casă de creştin-ortodox fără Biblie! Pentru a şti cum putem să deosebim o Biblie ortodoxă de una sectantă, vom compara pe cea ortodoxă cu biblia britanică, aceasta fiind o traducere făcută de Dimitrie Cornilescu. 
Acesta a părăsit Biserica Ortodoxă şi între anii 1921-1924 a tradus Biblia, nu după texte originale, ci după texte engleze, franceze şi germane. Apărută într-o formă grafică deosebită, Biblia Cornilescu este folosită astăzi de majoritatea sectelor care o revizuiesc aşa cum le dictează interesul. Este o traducere intenţionat greşită, şi menţionăm mai jos numai cîteva diferenţe:

 1. Pe copertă nu are cruce. Dar atenţie, mai nou, unele culte religioase pun şi crucea pe copertă pentru a ne amăgi să citim biblia lor.
 2. Apoi, deschidem la prima pagină şi acolo ne uităm dacă scrie: 

„Tipărită sub îndrumarea şi cu purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist - Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Cu aprobarea Sfîntului Sinod.“
 Dacă scrie aşa, este ortodoxă. Dacă nu are acest gir, este de la alte culte religioase.
 3. Cele mai multe Biblii ale cultelor religioase au cuprinsul la început, pe când în bibliile ortodoxe, el se află la sfârşitul cărţii.
 4. Biblia ortodoxă are în cuprinsul Vechiului Testament 53 de cărţi, iar Biblia de la cultele religioase are în cuprinsul Vechiului Testament 39 de cărţi.
 Deci din nou apare o diferenţă între ele.
 5. Căutăm în Biblie la capitolul cu Psalmi, luând spre exemplu Psalmul 50, vom observa că este totalmente diferit. Şi nu numai acest psalm nu corespunde; şi cu ceilalţi situaţia este aceeaşi. 
6. În Biblia cultelor religioase, la Psalmul 96:7, scrie: „Sunt ruşinaţi toţi cei ce slujesc icoanelor, şi cari se fălesc cu idolii“.
 Iată, cultele religioase au înlocuit cuvântul „chipuri cioplite“ cu alt cuvânt - „icoane“. Au făcut aceasta pentru a condamna cinstirea Sfintelor Icoane, însă trebuie reţinut un lucru: pe vremea aceea (în timpul împăratului David) nu existau icoane şi  nici nu ar fi putut exista, fiindcă Iisus Hristos încă nu se născuse, nu luase trup din Fecioara Maria. 
În Noul Testament, la ortodocşi, scrie: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, LOGODNICA ta“ (Matei 1:20).
 În Noul Testament, la cultele religioase (adeventişti, baptişti, evanghelişti, iehovişti...), scrie: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, SOŢIA (NEVASTA) ta“ (Matei 1:20). 
Noi ştim foarte bine că, Maica Domnului este Pururea Fecioară. Ea nu a fost soţia sau nevasta cuiva. Acest cuvînt, soţie sau nevastă, este o hulă la adresa Maicii Domnului.

     OARE EXISTĂ ŞI OAMENI CARE NU CRED CĂ BIBLIA A            FOST SCRISĂ SUB INSPIRAŢIA DUHULUI SFÂNT?

      Există oameni care nu cred că Biblia a fost scrisă sub inspiraţia

Duhului  Sfânt.  Ori,  iată ce  ne  spune  Sfîntul  Apostol  Pavel:		„Toată
Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi  de folos spre învăţătură, spre
mustrare,  spre   îndreptare,  spre   înţelepţirea     cea   întru                  dreptate“
(2 Timotei 3: 16).	Cum a grăit Duhul Sfînt prin gura acestor autori ai

 Bibliei putem înţelege, foarte simplu, dacă ne gîndim, spre

exemplu, la frumoasele sunete pe care le scoate o trompetă atunci când suflă compozitorul în intrument. Asemenea trompetei au fost slujitorii lui Dumnezeu, scriitorii Bibliei, care au fost pătrunşi de suflul lui Dumnezeu, fiind insuflaţi de Duhul Sfînt. 

      O femeie îşi aşezase taraba cu fructe lîngă un pod. Cînd nu avea clienţi citea din Biblie. Într-o zi un client a întrebat-o: „Ce carte citiţi dumneavoastră tot timpul?“. „Această carte este Biblia, cuvîntul lui Dumnezeu,“ i-a răspuns ea. „Bine, dar ce dovadă ai că în Biblie este cuvântul lui Dumnezeu? Cine ţi-a spus?“. Atunci femeia i-a spus: „El însuşi!“ „Păi, cum adică, a vorbit Dumnezeu cu dumneata personal?“. Pe moment femeia a rămas puţin dezorientată, dar apoi uitîndu-se spre cer, i-a arătat aceluia soarele şi l-a întrebat: „Domnule, poţi să-mi dovedeşti că acela este soarele?“ „Desigur, i-a răspuns omul, cea mai bună dovadă este că îmi dă lumină şi mă încălzeşte“. „Adevărat, acesta este răspunsul, însă este valabil şi pentru întrebarea pe care mi-aţi pus-o. Dovada că în Biblie se află cuvântul lui Dumnezeu este faptul că îmi dă lumină şi căldură în suflet“.
 Şi într-adevăr, citind din Biblie o singură pagină, un verset şi chiar un singur rând, unui om i se poate schimba în sens pozitiv tot mersul vieţii, începând din acea clipă. 

FERICIREA

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Versuri de Liuba Sarbu

   “Ce fericiti suntem atuncea, 

Cand ne iubeste cineva, 

Cand bratele-si intinde-un suflet,

 Caldura lui ca sa ne-o dea. 

   Ce bucurosi suntem cand are, 

Cine ne spune ,,te astept", 

Cand mai primim cate un soare, 

Din buzunarul de la piept.

   Cand in a vietii barca surda, 

N-avem putere sa vaslim, 

Si cineva vine si-ajuta, 

Si-ntr-un final chiar reusim.

   Aceasta este fericirea,

 La care oamenii ravnesc, 

La baza ei gasesti iubirea, 

Si eu din suflet ti-o doresc.”

   🙏 O, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Tu ne-ai aratat prin insati pilda Ta, cum si cand sa graim, aratandu-ne inca si cum si cand sa tacem. Ajuta-ne cu Duhul Tau cel Sfant, sa nu pacatuim cu limba noastra! Amin!

   🙏 Sfant, Sfant, Sfant, Domnul Savaot! Har si pace sufletului tau! Dumnezeu! 

                                                                                                                           Amin si Aliluia!

                                                                                                                               Preot Ioan 🛎.

PĂCAT, POCĂINȚĂ, SPOVEDANIE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



partea a patra

 
Cel mai bun model al tradiționalei severități a creștinului ortodox față de propriile păcate este "Canonul de pocăință către Domnul Iisus Hristos". Cine l-a citit măcar o dată în viață a văzut în el cum omul își acuză propriul suflet de neglijență și de nepăsare față de mântuirea lui, într-un dialog cu sine însuși. Această culegere de scurte tropare are ca obiectiv tocmai înfricoșarea omului nepăsător, trezirea lui la o stare de adevărată pocăință, pentru că numai aflându-ne în pocăință pentru păcate vom primi iertare și milă din partea lui Dumnezeu. De aceea Însuși Dumnezeu, Cel ce a coborât printre oameni și a locuit împreună cu ei, a pus ca primă condiție a mântuirii, POCĂINȚA: "POCĂIȚI-VĂ, căci s-a apropiat Împărăția lui Dumnezeu"!
Am descoperit cu mirare că oamenilor le este frică să-și cunoască propriile păcate.. De ce? Pentru că uitând de păcatele făcute în trecut, ei "închid gura" conștiinței, menținându-și, cică, o anumită liniște sufletească. Dar punând sub microscop sufletele celor care își ignoră păcatele de moarte pe care le-au făcut cu mulți ani în urmă, mulțumindu-se doar cu acea spovedanie fără lacrimi făcută la repezeală imediat după ce le-au săvârșit, am descoperit un lucru extraordinar: toate aceste persoane trăiesc într-o stare de tulburare cronică, într-o lipsă de fericire vizibilă. Se spovedesc cu regularitate, dar de tristețea aceea persistentă nu se pot vindeca niciodată.. Se prefac că sunt fericite, dar se vede de la o poștă că nu sunt..
Am înțeles motivul acestei tulburări sufletești. Atunci când nu ai făcut CU ADEVĂRAT pace cu Dumnezeu, te găsești într-un mare dezechilibru interior. Uităm că noi înșine suntem suflare dumnezeiască: "Și a suflat Dumnezeu în gura lui Adam și s-a făcut Adam ființă vie". Dacă nu am închis definitiv conturile cu Dumnezeu, primind iertarea Sa pentru păcatele comise în trecut, noi, cei care suntem suflarea Lui, suntem zguduiți din temelii, pentru că suferă acea scânteie divină, care se ascunde în străfundurile sufletelor noastre.
Ne-am spovedit, de ce nu avem pace? De ce nu suntem încă iertați de Dumnezeu, deși preotul duhovnic ne-a pecetluit cu semnul Crucii, zicând asupra capetelor noastre: "Te iert și te dezleg de toate păcatele tale"? Pentru că atunci, când eram tineri, NU AM VENIT LA DUMNEZEU CU POCĂINȚĂ PE MĂSURA PĂCATELOR NOASTRE! Pentru că am mărturisit un adulter, sau un avort, sau o trădare de secrete care a dus la distrugerea unor familii, sau cine știe ce alte păcate grozave.., cu nepăsarea celui care mărturisește o amărâtă de bârfă! Dragii mei, principiul este acesta: mare este păcatul, mare trebuie să fie și pocăința pentru el. Multe să fie lacrimile, adânci să fie suspinele, necontenite rugăciunile.. Aceasta este pocăința bine-primită de către Milostivul Dumnezeu, cea care atrage cu adevărat iertarea păcatelor noastre! De aceea nu ne vindecăm, de aceea purtăm pecetea neiertării în suflete, care ne distruge încetul cu încetul..

Este rău să-ți cunoști păcatele?.. Eu zic că-i bine, și voi continua, frate ortodoxule, să ți le amintesc. Promit!

Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)

Rugăciune către Sfântul Cuvios Ioan Scărarul

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca și regele Avgar Te chem: „Vino și tămăduiește-mi rănile gândurilor mele celor rele și Te voi lauda ziua și noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile să știe ca Tu, Doamne, săvârșești minuni ca și altădată, ierți păcatele, sfințești și dai viața”
Rugați-vă pentru mine, toți Sfinții, ca sufletul meu să învețe smerenia lui Hristos!
Ca pe un Luceafăr ce își îndreaptă lumina fără de greșeală până la marginile lumii, te-a pus pe tine Domnul, spre pildă de înfrânare, Îndreptătorule Ioan, părintele nostru. Locuitor pustiului, înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Ioan. Cu postul, cu privegherea și prin rugăciune primind daruri cerești, tămăduiești pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui Ce ți-a dat ție putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
Omorând patimile cu nevoința ta, părinte, te-ai suit la desăvârșirea nepătimirii, cuvioase, cu mintea cea nematerialnică zburând către cele nematerialnice, cu flacăra rugăciunii mistuindu-ți cugetul cel materialnic, preacuvioase, foc te-ai arătat cu totul, Preaînțelepte Ioan, cugetătorule de Dumnezeu. Pentru aceasta, ridicându-te cu evlavie la Privirile Cel Dumnezeiești, te-ai schimbat în bună schimbare.
Făcând din virtuți trepte de înălțare către cer cu adevărat, te-ai întors cu evlavie către adâncul cel nesfârșit al Privirii Celei Dumnezeiești și nimicind toate cursele demonilor, acoperi pe oameni nevătămați de ele. O, Preacuvioase Părinte Ioan, cel ce ești scară a virtuților, roagă-te să fim mântuiți noi toți!
Cu rugăciunea cea plină de priveghere ai supus bărbătește pe vrăjmașul cel iubitor de somn și te-ai arătat păstor treaz al turmei lui Hristos și luminător al învățătorilor, de Dumnezeu insuflate

D O A M N E VORBESTE-MI!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“ 

"Sa nu ratezi vreo binecuvantare! Intr-o zi un om a soptit: "DOAMNE, VORBESTE-MI!" si o ciocarlie a inceput sa cante, dar omul nu a auzit. Asa ca omul a mai strigat: "DOAMNE, VORBESTE-MI!" si bubuitul unui tunet a rasunat de la o margine la alta a cerului, dar omul nu a inteles. A privit in jurul lui, si a spus: "DOAMNE, DA-MI VOIE SA TE VAD!" si o stea a stralucit scanteietoare, dar omul n-a observat-o. Apoi omul acela a strigat cu disperare: "DOAMNE, ATINGE-MA CA STIU CA ESTI AICI" dupa care Dumnezeu S-a aplecat si l-a atins pe om. Omul insa, a dat cu mana, alungand fluturele asezat pe umarul lui. Apoi si-a vazut mai departe de drum. TU SA NU RATEZI VRE-O BINECUVANTARE! Si asta, numai pentru ca nu o primesti in felul in care o astepti tu". Amin si Aliluia!
Bucuria mea, sa tii minte ca Dumnezeu mereu ne arata ce avem de facut, ce ne este de folos spre mantuirea sufletelor noastre, dar, NOI NU SUNTEM ATENTI LA LUCRAREA LUI DUMNEZEU. Si asta din pricina mandriei, a trufiei, a slavei desarte, a incapatanarii, a invidiei..., care ne coplesesc sufletul si de aceea, nu ne lasam cu totul in voia lui Dumnezeu, fiindca, spunem in rugaciunea TATAL NOSTRU: "FACA-SE VOIA TA!", dar, vrem SA SE FACA VOIA NOASTRA!
                                                                                                                                 Preot Ioan .

TACEREA, BLANDETEA si SMERENIA

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

https://babylenuta-dinsufletpentrusuflet.blogspot.com/

Bucuria mea iata ce cuvinte minunate ne spune Sfantul Ierarh Nifon: "Fiule, orice fel de ispita de ar veni asupra ta, TACEREA, BLANDETEA si SMERENIA sunt biruinta ei. Deci tu, fiule, fa-te smerit cu inima si zdrobit foarte, ca sa doreasca Duhul Sfant a Se salaslui intru tine, si sa-ti dea tie putere de a goni de la tine toata grija cea lumeasca”. Despre acelasi lucru, Sfantul Paisie Aghioritul ne spune: "Dati-va inima toata lui Dumnezeu, nu lumii. Cel ce si-a dat inima lumii este un vrajmas al lui Dumnezeu." Si dupa ce am lepadat toata grija cea lumeasca, ne mai trebuie ceva: IUBIRE PENTRU VRAJMASI pentru a implini PORUNCA IUBIRII, fara de care nu ne putem mantui sufletele noastre. Sfantul Nicolae Velimirovici ne indeamna: "Vrajmasii m-au invatat sa stiu ceea ce putini stiu in lume ca: OMUL NU ARE PE PAMANT VRAJMASI AFARA DE SINE INSUSI”.

Sfantul Parinte Ilie Cleopa ne invata asa: "La Dumnezeu este mult mai bun un PACATOS SMERIT decat un DREPT MANDRU”.

Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua si in tot lucrul tau.

Maica Domnului sa te pazeasca sub Sfant Acoperamantul ei.

Amin si Aliluia!

Preot Ioan .

SFAT DUHOVNICESC

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

   Binecuvantarea Domnului nostru Iisus Hristos, sa fie peste tine, cu al sau Har si cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. Har, mila si pace sufletului tau de la Dumnezeu! Cauta BLANDETEA si SMERENIA si vei afla PACEA SUFLETULUI TAU! Nu judeca pe nimeni, fiindca SE VA TULBURA SUFLETUL TAU! Daca azi, si in fiecare zi a vietii tale, va veni peste tine vre-o ispita, TU SA NU INVINOVATESTI PE NIMENI, ci sa zici, din tot sufletul: ASA-MI TREBUIE PENTRU PACATELE MELE! Iti multumesc Doamne, ca mi-ai dat sa sufar atat de puțin, fiindca, meritam mult mai mult!

 DOAMNE, PRECUM VREI SI PRECUM STII MILUIESTE! Doamne, ma las in voia Ta, precum pruncul in bratele maicutei sale, fiindca, stiu ca toate le faci spre mantuirea sufletelor noastre! FACA-SE VOIA TA, PRECUM IN CER ASA SI PE PAMANT! Iar daca va veni ceva bun peste tine, sa spui: LUCRAREA LUI DUMNEZEU ESTE! SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE! 

                                                                                                                   Amin si Aliluia!
                                                                                                                   Preot Ioan

Părintele Chiril de la mănăstirea Vatoped ( muntele Athos

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!

“Părintele Chiril de la mănăstirea Vatoped ( muntele Athos)zice cam așa :
„Să nu vă pară rău și să nu vă fie frică pentru copiii voștri din cauza că lumea in care ei cresc nu mai este ceea ce era.
Dumnezeu i-a creat și i-a chemat pentru momentul potrivit și exact al timpului în care ei se află. Viața lor nu a fost o coincidență sau la întâmplare.
Creșteți-i și educați-i pentru a cunoaște puterea în care merg în calitate de copii ai lui Dumnezeu.
Antrenați-i în autoritatea Cuvântului Său.
Învățați-i să meargă cu credință știind că Dumnezeu este în control.
Împuterniciți-i să știe că ei pot schimba lumea.
Nu-i învățați să fie înspăimântați și descurajați de starea lumii, ci plini de nădejde că pot face ceva în acest sens.
Fiecare persoană din toată istoria a fost plasată în timpul în care se afla datorită planului suveran al lui Dumnezeu.
El știa că Daniel se va descurca în groapa cu lei.
El știa că David se va descurca cu Goliat.
El știa că Estera se va descurca cu Haman.
El știa că Petru va putea să treacă biruitor prin persecuție.
El știe că și copilul tău poate face față oricărei provocări cu care se confruntă în viața lui. Dumnezeu l-a creat special pentru asta!
Nu vă speriați pentru copiii voștri, dar fiți onorați că Dumnezeu v-a ales pe VOI pentru a crește și educa generația care se confruntă cu cele mai mari provocări din timpurile noastre.
Ridicați-vă până la aceasta provocare!
Creșteți-i pe Moise, Iosua, pe Ghedeoni, Danieli, Davizi, Estere, Petri, Paveli, etc!
Dumnezeu nu este în nedumerire întrebându-se ce va face El cu această lume mizerabilă.
El are o armată pe care o ridică pentru a alunga întunericul și a-L face cunoscut pe El in tot pământul.
Nu lăsați frica voastră să fure măreția pe care Dumnezeu a pus-o în copiii voștri! Știu că este greu să ni-i imaginăm ca pe altcineva în afară de bebelușii noștri dulci și vrem doar să-i protejăm de orice ar putea fi greu pentru ei, DAR EI S-AU NĂSCUT TOCMAI PENTRU UN TIMP CA ACESTA.”

OMUL, VIATA ACTUALA si VIATA VESNICA

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, VIATA, este cel mai de pret dar al lui Dumnezeu, dat noua oamenilor, pentru a ne curati sufletele de mizeria pacatelor si sa ne pregatim prin Iisus Hristos pentru a primi VIATA VESNICA (fericirea vesnica). "OMUL, este o fiinta creata de Dumnezeu din iubirea Lui cea nemarginita, om caruia i-a fost pusa in fata rasplata si osanda, calea cea stramta si calea cea larga, Raiul si iadul, si, lasat sa aleaga. Dumnezeu il indeamna mereu sa aleaga mantuirea sufletului, prin smulgerea din pacat. Dar diavolul vrajmas, ii suceste mintea omului si-i impietreste inima, spre pierde și ai nimici sufletul" (Valeriu Gafencu). VIATA VESNICA, (viata viitoare) va fi o duminica fara de sfarsit, o lumina fara asfintit, in care Dumnezeu va fi totul in toate. VESNICIA, nu este in nici-un fel supusa vreunui ceasornic, nici amenintata de venirea serii, fiindca ziua ei este fara sfarsit, fiind neinserata, dupa cum frumos se exprima in cartile noastre de slujba: ZIUA CEA NEINSERATA A IMPARATIEI.
                                                                                                  Preot Ioan

Rugăciunea si Milostenia

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

https://babylenuta-dinsufletpentrusuflet.blogspot.com/?m=1

Bucuria mea, suntem in Postul Sfintelor Pasti. Sa-i dai postului doua “aripi”: RUGACIUNEA si MILOSTENIA, si atunci postul te va duce la Dumnezeu. Sfantul Ioan Gura de Aur, spune: "Chiar daca nu poti sa postesti, totusi poti sa nu te imbuibezi. Nu-i putin lucru si acesta, nici departe de post, ci in stare sa puna capat furiei diavolului. Ca nimic nu este atat de placut diavolului, ca desfatarea si betia, pentru ca ele sunt izvorul si mama tuturor pacatelor”. Iar Sfantul Parinte Arsenie Papacioc, ne indeamna asa: "Cand faci milostenie sa nu consideri ca este vorba doar de un sarac, ci sa-l consideri un coleg sau chiar un prieten. Zambeste-i! Jertfeste-te permanent! Nu este niciodata nimeni degeaba langa tine. El este cu stiinta lui Dumnezeu, ca tu sa-l ajuti. Este o mare greseala sa certi pe unul sau pe altul! Il rabda Dumnezeu si pe acela si de aceea l-a scos in calea ta, ca sa-l rabzi si tu si sa te incununezi!" In timpul postului este esential sa ne iertam unul pe altul, cu ajutorul lui Dumnezeu.
Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua de astazi si in tot lucrul tau. Amin si Aliluia!
                                                                                                                      Preot Ioan .

Ce este mai importanta: calatoria sau destinatia?*

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



- *Ce este mai importanta: calatoria sau destinatia?*
- _Cei care ne insotesc._
https://pildepentrutoti.blogspot.com/
Oamenii care ne ies in cale, de-a lungul vietii, ne sunt dati sa ne mantuim si sa ne realizam scopul nostru cel mai inalt.
In viata noastra avem parte numai si numai de acele relatii ce ne ofera cea mai mare posibilitate de a ne implini acest scop; oricat ne-am dori, nu putem controla ce oameni vom intalni, cand si ce fel de experiente cu ei vom trai. De asta se ocupa sufletul nostru, caci el ne cunoaste scopul.
Eu vad relatiile pline de provocari ca pe niste vase pline - in diferite grade - de crapaturi, gauri si cioburi. De orice natura ar fi aceasta relatie, cei doi implicati in ea vad acele gauri, acele crapaturi, acele cioburi si au doua optiuni la dispozitie: sa le lase asa, poate doar sa intoarca vasul sa se vada dintr-un unghi mai bun, lasand vasul sa se strice si mai mult, sau sa vada crapaturile si gaurile ca spatii care se cer umplute cu Iubire si daruire- cam ca in arta japoneza Kintsugi, arta repararii vaselor ceramice crapate sau sparte cu pasta cu aur.

In relatii, cand zici doi, zici trei de fapt- trei fiind relatia care ia nastere instantaneu odata ce exista doi. De aceea, nici nu conteaza daca amandoi le umplu sau doar unul, sau unul umple mai mult si altul mai putin, la sfarsit vasul va fi intreg si de o frumusete uimitoare.

Toate provocarile din relatiile noastre stranse contin invataturi.
Ce lectii putem invata? Sa nu ii mai invinovatim pe ceilalti pentru ca ne simtim neiubiti. Sa ne definim clar limitele. Sa intelegem ca relatia cu partenerul este o oglinda a relatiei noastre cu propria inima. Sa ne iertam atunci cand ne inchidem inima temporar, sa ne purtam cu noi precum un parinte bland si rabdator cu copilul lui. Sa ne acceptam fricile, fiindca numai asa vom putea transforma tendinta de a fugi de suferinta in dorinta de a trai si a fi expresia unei iubiri cat mai profunde. Sa intelegem ca doar schimbarea de atitudine fata de provocarile ce le avem si traim in prezent va face diferenta intre relatiile nesatisfacatoare si cele ce ne implinesc pe deplin.
Odata aprofundate, aceste invataturi ne deschid inima si ne maresc capacitatea de a iubi. Caci despre Iubire e vorba intotdeauna.

ROAGA-TE TU PENTRU TOTI CA DE TINE AM EU GRIJA!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, Odata, un preot crestin ortodox a fost intrebat: “Parinte, invata-ma o rugaciune fiindca, incepe postul, iar eu ma rog, ma rog, dar Dumnezeu, nu ma aude si as vrea sa am inima linistita. Parintele, zambind i-a raspuns: - Doi oameni erau pe o insula pustie si nu puteau sa primeasca ajutor de nicaieri. Si s-au rugat fiecare, cum a putut mai bine. Mai intai de toate, aveau nevoie de mancare. S-au rugat si Dumnezeu a trimis mancare unuia din belsug, iar celuilalt deloc. Apoi aveau nevoie de un loc in care sa se adaposteasca de vremea rea. Unul a gasit o pestera placuta, iar celalalt n-a gasit nimic. Pentru a pleca de pe insula aveau nevoie de o barca. Unul a gasit, ca prin minune, o astfel de barca la mal, iar celalalt, nu. Cand cel care a gasit barca s-a hotarat sa plece de pe insula, s-a gandit ca prietenul sau se afla in aceeasi nenorocire si l-a chemat sa plece impreuna. Inainte de a pleca de pe insula, cel dintai l-a intrebat pe celalalt: 

De ce, indiferent ce i-am cerut lui Dumnezeu, mie nu mi-a dat, dar tie ti-a dat din belsug?"

 Iar acela i-a raspuns: "Dumnezeu mi-a dat tot ce i-am cerut, pentru ca in toata aceasta vreme, i-am cerut doar un singur lucru: SA TE AJUTE PE TINE!" Cea mai puternica rugaciune in post este iubirea aproapelui! Fii bun si vei avea pe Dumnezeu in inima! 

Cat de adevarate si minunate sunt cuvintele: ROAGA-TE TU PENTRU TOTI CA DE TINE AM EU GRIJA! Si pe pomelnic sa-i treci pe toti cei dragi ai tai, incepand cu parintele tau duhovnic, iar tu sa te treci ultimul! Aceasta inseamna sa fii altruist si nu egoist, aceasta inseamna sa fii bineplacut lui Dumnezeu! Amin si Aliluia!
                                                                                                                          Preot Ioan .

PE TĂBLIA MINȚII MELE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

de Preot Sorin Croitoru

Pe tăblia minții mele,
Scrie, Doamne, un cuvânt,
Ca la el să-mi fie gândul
Toată viața pe pământ.

Scrie, Doamne, POCĂINȚĂ,
Că-i cuvântul dumnezeiesc,
Singurul cuvânt pe care
Sfinții noștri îl iubesc!

Să îi fie pocăința
Dragă sufletului meu,
Ca făcând-o mod de viață
Să-I fiu drag lui Dumnezeu.

Pe tăblia minții mele,
Scrie, Doamne, alt cuvânt,
Scrie, Doamne, DĂRUIRE,
Că-i cuvânt frumos și sfânt.

Dacă-n timpul vieții mele
Pururea voi dărui,
La sfârșitul ei, Iisuse,
Știu că mă vei mântui.

Pe tăblia minții mele
Să mai scrii, Te rog, ceva:
Să mai scrii, Iisuse Sfinte,
"AM MURIT DE MILA TA"

Ca să-mi amintesc, Stăpâne,
Că pe CruceTu mureai
Ca să pot, crezând în Tine,
Să ajung și eu în Rai.

CUVANT DESPRE MANTUIRE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, daca doresti sa-ti mantuiesti sufletul tau, in mijlocul oamenilor, se cuvine tie sa pazesti acestea: Sa nu fii manios ( crestinul trebuie sa fie un "om al pacii"). Sa urasti pe nimeni (ura este de la diavol, iar iubirea si iertarea de la Dumnezeu). Sa nu clevetesti, nici cu limba nici cu urechea (iadul este pardosit cu limbi de clevetitori). Sa sa nu invidiezi (sa plangi cu cei care plang si sa razi cu cei care rad, sa te multumesti cu putin fiindca, putinul nu se termina niciodata). Sa fii zabavnic a vorbi (sa gandesti de multe ori si sa vorbesti odata, fiindca cuvantul este viu, poate zidi sau poate darama un suflet). Sa fii grabnic la rugaciune (sa nu-ti lipseasca Rugaciunile diminetii, Rugaciunile serii, Rugaciunea lui Iisus, Acatist, Psaltire, Paraclis...). Sa nu te razbuni, nici sa nu urasti pe acela care te-a pagubit de ceva sau te osandeste si sa-l ierti si sa-l miluiesti ca pe un facator de bine al tau. Sa-ti socotesti totdeauna pacatele tale, sa te osandesti, sa te ocarasti pe tine. Sa fii smerit si curat cu sufletul si cu trupul de toate intinaciunea. Sa fii bland, domol, pasnic, bun, milostiv si indurat impodobit cu toata dreptatea si adevarul. Sa te socotesti pe tine mai rau decat toti oamenii si sa spui: Doamne, eu sunt cel mai rau om din lume! Sa nu te trufesti in sinea ta, ca ai facut ceva, pentru ca toata dreptatea noastra este ca o carpa lepadata inaintea lui Dumnezeu. Sa nu te mandresti, ci sa te smeresti zicand in sinea ta: Stii ticaloase suflete, ca am intrecut si pe diavol cu pacatele si nici-un lucru bun n-am facut niciodata. Rugaciunea ta sa fie ca a vamesului cu mare smerenie si zdrobire de inima si sa dai slava lui Dumnezeu pentru tot si pentru toate. Amin si Aliluia!
Preot Ioan .

Rugaciune la vreme de ispita

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Doamne, Doamne, Cel ce ai ingaduit diavolului sa ispiteasca in rai pe stramosii nostri Adam si Eva, spre a le incerca ascultarea si supunerea,- Cel ce, de asemenea, ai ingaduit diavolului sa ispiteasca cu ingrozire si cu grele suferinte pe dreptul Iov, robul Tau, pentru ca si mai lamurit sa se vadeasca virtutile si credinta lui intru Tine,- Cel ce ai dat ingaduinta satanei sa se apropie cu ispitire de insusi Fiul Tau, spre a-L imbia si a-L momi cu poftele si desertaciunile acestei lumi, pentru ca, infrant si rusinat, acest duh blestemat sa auda din gura Mantuitorului lumii cuvintele: "inapoia Mea, satano, caci scris este: Domnului Dumnezeului Tau sa te inchini si numai Lui unuia sa-I slujesti",- Cel ce tuturor dreptilor si sfintilor Tai le-ai dat vremi de ispitire si de grele indoieli, pentru ca, prin ele lamurindu-se, sa iasa si sa ramana si mai intariti in credinta, in nadejdea, in dragostea si in supunerea cea catre Tine,- insuti, Atotputernice si Preabunule Stapane, ajuta-mi si mie in aceasta clipa grea, cand duhul satanei imi tulbura mintea cu indoieli si cu imboldiri, si cand viclene amagiri imi framanta inima si sufletul; arata-mi.
Milostive, adevarul si calea Ta cea dreapta, pentru ca, biruind uneltirile lui de acum, sa ma pot bucura de cuvintele apostolului Tau lacob, ce zice: "Fericit barbatul carele rabda ispita, caci lamurit facandu-se, va lua cununa vietii, pe care a fagaduit-o Dumnezeu celor ce il iubesc pe El". Daruieste-mi, Stapane, inima curata si credinta tare, pentru ca in aceste clipe sa pot canta dimpreuna cu proorocul Tau David: "Doamne, de ce s-au inmultit cei ce ma necajesc? Multi se ridica impotriva mea, multi ii spun sufletului meu: -Nu-i este lui mantuire intru Dumnezeul lui-... Dar Tu, Doamne, Tu esti ocrotitorul meu, Tu esti slava mea si Cel ce inalti capul meu. Cu glasul meu catre Domnul am strigat si El m-a auzit din muntele Sau cel sfant... A Domnului este mantuirea si peste poporul Tau binecuvantarea Ta". Amin.

CREDINTA si IUBIRE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

https://babylenuta.blogspot.co.at/?m=1

 Mai ales doua lucruri cere domnul Iisus Hristos de la noi: CREDINTA si IUBIRE. La doua intrebari trebuie sa raspundem cu totii, si raspundem nu atat cu cuvantul, ci cu VIATA, cu viata pe care o traim, pentru ca: MASURA CREDINTEI este MASURA VIETII. Cum ti-e viata, asa ti-e si credinta! DEGEABA te numeri in randul celor credinciosi, daca nu participi in fiecare duminica la Sfanta si dumnezeiasca Liturghie. DEGEABA te numeri in randul celor credinciosi, daca nu te rogi lui Dumnezeu in fiecare dimineata, in fiecare seara, cand te asezi si cand te scoli de la masa. DEGEABA te numeri in randul celor credinciosi, daca tu nu postesti dupa randuiala sau cel putin miercurea si vinerea. DEGEABA te numeri in randul celor credinciosi, daca nu ai un preot duhovnic la care sa te spovedesti CEL PUTIN in cele patru posturi mari ale anului, sau, ori de cate ori ti-o cere constiinta. DEGEABA te numeri in randul celor credinciosi, daca nu faci fapte bune. DEGEABA te numeri in randul celor credinciosi, daca tu minti, daca furi, daca invidiezi, daca clevetesti, daca daca judeci, daca urasti, daca esti manios, daca esti viclean, daca esti mincinos si neserios, daca faci pacate mari in trup. DEGEABA te numeri cu cei credinciosi daca nu-l iubesti pe Dumnezeu, pe aproapele tau ca pe tine insuti, dar neaparat si pe vrajmasii tai. CINE ARE OCHI DE VAZUT SA CITEASCA ce-am scris si CINE ARE AMINTE SA IA AMINTE, ca doar atunci va fi CUMINTE! 

                                                                                                                     Amin si Aliluia!
                                                                                                                     Preot Ioan .

Învață-mă, Iisuse!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Învață-mă, Iisuse, să pot să rabd, să iert,

Cu semenii din jur deloc să nu mă cert.

Să-nchid ochii când văd că alții mă bârfesc,

Când dau cu pietre-n mine, să pot să-i ocolesc.

Ajută-mă, Iisuse, să trec un val, o punte,

Cu Tine-ngemânat să urc al vieții munte.

S-aleg doar drumul drept, curat, fără de spini,

Să-mi scutur cu căință necuviincioase vini.

Învață-mă, Iisuse, să-mpart IUBIRE doar,

Așa cum faci și Tu, cu-atâta foc și har.

Să pot zâmbi chiar dacă sufletul mă doare,

Ridică-mă, de cad într-o adâncă vale.

Ascultă-mă, Iisuse, când graiul mi-l ridic,

Să-mi dai putere mare, ispitele să-nving,

Așa cum ai făcut, cu milă, tot mereu,

Nu m-ai uitat deloc când mi-a fost tare greu.

Cu Tine împreună, ca soarele cu cerul,

Pot să-mi deschid aripi și să cunosc misterul.

Îți mulțumesc, Iisuse, pentru-ngrijirea Ta,

De câte ori Te strig, Tu îmi întinzi mâna. 

Maricica Miloievici