OARE TU SAU EU, SUNTEM PREGĂTIȚI PENTRU A LUA, *CUNUNA VIETII VESNICE.*?!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                   

Iubite frate crestin ortodox, sa stii ca numele tau a fost selectat din "Cartea vietii" si esti invitat sa participi la concursul: "Mantuieste-ti sufletul"! 

Adresa: Mergi pe autostrada CREDINTEI, care te duce in bulevardul IUBIRII si mergi pe el pana se intersecteaza cu strada SMERENIEI. La primele semafoare, o iei pe calea RABDARII, apoi o iei la dreapta pe strada BLANDETII, mergi tot inainte pana la PIATA MILOSTENIEI. 

De aici incepe drumul INTELEPCIUNII. Intri pe aleea DREAPTA SOCOTEALA si apoi au ajuns pe pista de ispite numita "CALEA MANTUIRII. "Durata concursului este "Doar o viata". Premierea va avea loc in "CASA SUFLETULUI", iar marele premiu, "CUNUNA VIETII VESNICE", va fi daruit de insusi IISUS HRISTOS. 

Regulament: Doritorii "cununei" trebuie sa fie neaparat crestini ortodocsi, sa nu aiba absente duminica la SFANTA LITURGHIE si, dupa ce au tinut POST si au facut cat mai multe FAPTE BUNE, sa fi facut SPOVEDANIA si IMPARTASANIA, cel putin de 4 ori pe an, sa aiba intiparite in suflet:

 1. Sfanta Evanghelie. 

2. Cele 10 porunci dumnezeiesti.

 3. Cele 9 Fericiri (Matei 5). 

4. Cele 9 porunci Bisericesti. 

Cei care nu implinesc cele de mai sus vor pierde "CUNUNA VIETII!"

Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!

Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina, noul făcător de minuni (†1920), s-a născut la 1 octombrie 1864, în Silivria, un orăşel din provincia Tracia, în nordul Greciei. Părinţii săi, deşi erau foarte săraci, erau nişte creştini devotaţi şi evlavioşi. La Botez a primit numele Anastasie. Pe când avea 20 de ani, povăţuit de Duhul Sfânt, a mers în insula Hios unde a fost învăţător. După câteva luni a intrat în monahism sub numele de Lazăr, apoi, la scurt timp, a fost hirotonit diacon, primind numele de Nectarie. În 1886 a fost hirotonit la Alexandria preot, apoi episcop. La 15 ianuarie 1889, Patriarhul Sofronie l-a făcut Mitropolit de Pentapole. Vreme de mai mulţi ani Sfântul Nectarie a slujit în Biserica „Sfântul Nicolae” din oraşul Cairo. A fost invidiat pentru smerenia sa de ceilalţi ierarhi din Egipt şi a fost izgonit pe nedrept din scaunul său. A construit între 1904 şi 1907 o frumoasă mănăstire de călugăriţe în insula Eghina. Sfântul Nectarie a murit de cancer şi de atunci el îi vindecă de această boală necruţătoare pe toţi cei care se roagă cu evlavie lui Dumnezeu. Fragmente din sfintele sale moaşte se află şi în România, la Catedrala Patriarhală, precum şi la Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti.

Sfantului Nectarie

Cu cât suntem mai aproape de sfâr?itul lumii, iar de el ne apropiem în fiecare zi, cu atât mai greu ne va fi. Când vine sfâr?itul, Hristos nu ne-a spus, pentru că nu ne va folosi la nimic. Cunoa?terea despre sfâr?itul lumii nu contează pentru noi - este important să fim mereu pregăti?i, chiar dacă se întâmplă acum, în acest moment, să fim de partea lui Iisus Hristos recunoa?te ca popor al Său printre cei pe care îi recunoa?te ca fiind ai Lui Oameni buni. Trebuie să fi?i mereu gata să sta?i în fa?a judecătorilor drep?i, ca credincio?i ai Lui, ca popor al lui Dumnezeu.

Patriarhul sârbului Paul

Covor de frunze la picioare

In nuante ruginii si de pastel,

A asternut in Eghina iar toamna,

Sa vina pelerinii catre El.

Cu mic, cu mare, vin sa Ti se-nchine

Si sfanta binecuvantare azi sa ea,

Nu mai conteaza rangul lor in lume,

Ci doar lumina si iubirea Ta !

Au adunat dureri in fiecare,

Ce parca nu mai contenesc

Si boli, ce nu au leacuri prin spitale,

La sfanta-Ti racla, vindecare azi gasesc !

Esti pod de flori, ce’n miresmezi pamantul

Si vindeci ranile celui cazut,

Tu miluesti cu linistirea,

Cand totu’n viata pare trist si frant.

Parinte Sfant « Nectar » cu rod bogat,

Ne’ndruma pasii rataciti in lume

Si fa ca toti ce’n rugi, noi te chemam

Sa fim calauziti spre cele bune.

Versuri: Cristea Camelia

Rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Mina

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

      O, preasfinte și întru tot lăudate, Mare Mucenice Mina, și de minuni făcătorule; primește această rugăciune de la mine nevrednicul robul tău, căci către tine ca la un adevărat izvor de tămăduiri și grabnic folositor și ajutător preaminunat scap eu ticălosul și către sfânt chipul icoanei tale cu lacrimi fierbinți mă rog ție: vezi, sfinte, paguba mea, vezi sărăcia și ticăloșia mea; vezi bubele și rănile trupului și sufletului meu. De aceea mă rog ție, fericite și sfinte Mina, grăbește de mă ajută cu neîncetatele și sfintele tale rugăciuni și mă sprijinește pe mine robul tău. Ia aminte la suspinele mele și nu mă trece cu vederea pe mine ticălosul și scârbitul, că știu, sfinte al lui Dumnezeu, că de ai și pătimit suferințe grele și chinuri înfricoșătoare de la cei fără de lege pentru dragostea lui Hristos, dar prin acele suferințe astăzi viețuiești luminat și ai aflat dar de la Dumnezeu, fiidcă ne-am încredințat că și după mutarea ta din viața aceasta trecătoare, cine a năzuit la sfântă biserica ta și cu credință ți s-a rugat, nu a rămas neajutat. Că cine te-a chemat pe tine întru ajutor și nu l-ai auzit? Sau cine te-a chemat pe tine, de minuni făcătorule, și tu l-ai trecut cu vederea? Sau cine în pagube fiind și alergând spre ajutorul tău, nu i-ai descoperit paguba lui?


Minunile și ajutorul tău m-au făcut și pe mine ticălosul și scârbitul, ca să alerg la ajutorul tău. Am auzit de neguțătorul acela din pământul Isauriei, care venea la biserica ta spre rugăciuni, nu numai că ai vădit pe ucigașul său și l-ai scos din paguba lui dându-i îndărăt punga cu galbeni; dar, o! minune, că și din mort și tăiat în bucăți, tu l-ai vindecat și l-ai făcut sănătos.

Asemenea și lui Eutropie, din mare i-ai scos sluga cu vasul cel de aur ținut în mâini, fiindcă îl făgăduise bisericii tale. Tot așa și femeia Sofia, care venea spre închinare în sfânt locașul tău, nu numai că a fost izbăvită de ostașul acela ce o silea spre păcat, dar și pe ostaș, după cuviință l-ai certat. La fel și șchiopul care venea la sfântă biserica ta spre închinare, cu rugăciune îndată l-ai tămăduit. Asemenea și femeii celei mute, i-ai deschis graiul și vorbea curat. De asemenea atunci când evreul dăduse prietenului său creștin o pungă cu glabeni, pe care creștinul tăgăduia că a primit-o, jurând pentru aceasta chiar în biserica ta, tu nu numai că ai izbăvit pe creștin de jurământ, dar și evreul, văzând minunea ta, a crezut întru tine și a venit la credința creștină. Aceste minuni ale tale, sfinte, m-au făcut și pe mine a crede că la orice facere de bine ești gata ajutător și grabnic folositor și minunat. De aceea încredințat sunt că tot cel ce aleargă la tine, cerând cu credință ajutor, nu-l treci cu vederea. Pentru aceasta și eu cred că tu același ești, sfinte, ca atunci și astăzi, că oricine a alergat la tine nu s-a întors neajutat. Pentru aceeea și eu acum, fiind scârbit și în pagubă, alerg la tine cu credință și cu lacrimi, îngenunchind, și mă rog ție, Sfinte și Mare Mucenice Mina, ca să te rogi pentru mine păgubașul și scârbitul, lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Celui ce n-a trecut cu vederea rugăciunea ta cea mucenicească, ci te-a ascultat și te-a întărit și te-a primit în cereștile locașuri. Către Acela roagă-te ca să fiu și eu ajutat și miluit pentru rugăciunile tale, și din pagube și necazuri izbăvit, ca să laud și bine să cuvântez și să slăvesc întrutotlăudatul și preaputernicul nume al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

MONADA TREIMICA A DUMNEZEIRII

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

http://babylenuta.blogspot.ro/

Bucuria mea, termenul “monada” vine din limba greaca: “monas”, care inseamna unitate. Iisus Hristos, FIUL, este descoperitorul, revelatorul SFINTEI TREIMI. La Boboteaza, s-a descoperit omenirii ca Dumnezeu este UNUL in FIINTA si INTREIT in PERSOANE: “Iar botezandu-se Iisus, cand iesea din apa, indata cerurile s-au deschis si Duhul lui Dumnezeu s-a vazut pogorandu-se ca un porumbel si venind peste El”. Si iata glas din ceruri zicand: "Acesta este Fiul Meu cel iubit intru Care am binevoit"(Matei 3:16-17). In SFANTA TREIME, exista iubirea desavarsita, in eterna comuniune: TATAL, FIUL si SFANTUL DUH. Iubirea este comunitară. Deci, IUBIREA presupune cel puțin două euri, cel putin două persoane: Una care IUBESTE si cealalta, care PRIMESTE IUBIREA. Iubirea, unește cele două euri, respectiv cele Trei din SFANTA TREIME, Dar fără a se confunda pentru că aceasta ar pune capăt iubirii. Iubirea se continua prin răspunsul reciproc al celuilalt eu. Numai prin Dumnezeu care este Tatal Fiul și Sfantul duh se poate face inteleasa notiunea de iubire. Sfânta treime are o importanță fundamentală pentru teologia creștină, Fiindcă, Mântuitorul Iisus Hristos a vorbit de iubire ca virtute suprema, aceasta se datorește faptului că Dumnezeu nu mai este înțeles ca o simplă individualitate ca in Vechiul Testament sau in Coran, ci, ca un Dumnezeu in care exista o comuniune de persoane divine. Aceasta explica motivul pentru care in Vechiul Testament, virtutea dreptatii avut prioritate fata de iubire, in timp ce in Noul Testament, virtutea suprema, ramane IUBIREA, iar daca: “dragoste nu am, nimic nu sunt!” (1 Corinteni 13:2).
                                                                                                                          Preot Ioan 🛎.

SFÂNTUL NECTARIE, EU TOTDEAUNA IERTAM

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                                                          Cum se ajunge la sfințenie?

Când Sfântul Nectarie a fost canonizat, în anul 1961, într-o mănăstire din Sfântul Munte Athos s-au creat două grupuri de monahi. Unii acceptau sfințenia lui, alții o puneau la îndoială.

Văzând situația care s-a creat în mănăstire, starețul acesteia i-a adunat pe monahi într-o zi în sinaxă și le-a spus:

– Subiectul sfințeniei părintelui Nectarie nu va deveni pricină ca să ne pierdem sufletele, războindu-ne între noi. Am hotărât să ținem cu toții trei zile de post, în care cu multă rugăciune să îi cerem lui Dumnezeu să ne descopere dacă Gheronda Nectarie este Sfânt sau nu.

Într-adevăr, așa au făcut…

În a treia zi, în timp ce starețul se pregătea să coboare la slujba din biserică, s-a auzit o bătaie discretă în ușa chiliei lui și a intrat în chilie însuși Sfântul Nectarie!…

Când Sfântul a intrat în chilie, starețul l-a recunoscut imediat și căzut în genunchi, închinându-i-se.

Atunci Sfântul Nectarie i-a spus:

– Frate Athanasie (așa se numea starețul), du-te și spune-le părinților să nu se mai ostenească. Domnul mi-a dat darul sfințeniei și sunt Sfânt, făcător de minuni și izvorâtor de mir. Și să știi că Domnul m-a sfințit dintr-un singur motiv: eu întotdeauna iertam!

TÂNĂRUL BOGAT

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

"La săraci împarte-averea, vinde tot ce-ai adunat!"
A zis Domnul cu iubire, către tânărul bogat.
"Dacă vrei desăvârşire, dacă vrei comoară sus,
Căci viaţa, veşnicia, e aşa!"... a zis Iisus.

Auzind aceste vorbe, vai ce tare s-a mâhnit,
Cel ce se credea că este credincios desăvârşit.
Cei bogaţi de altădată, pe săraci îi asupreau,
Văduvele şi orfanii pe la poarta lor plângeau.

Cel cu inima închisă, cămătarul îi vorbi:
"Dacă nu-mi dai datoria, am să-ţi iau cei doi copii!"
Lazăr fără mângâiere, fără pâine, câinii doar
Îi lingeau a sale bube, stând la poartă în zadar.

De aceea Domnul zice către tânărul bogat:
"Bogăţia e o cursă ce te-a prins şi te-a legat!
Căci iubirea de avere şi iubirea de comori,
I-a străpuns cu-amărăciune pe sărmanii muritori.

Ca să intri-n mântuire, nu se poate om firesc,
Mai întâi eliberare de trecutul tău lumesc.
De aceea vinde totul şi împarte la lipsiţi!
Dezlipeşte-te de duhul ce-i robeşte pe zgârciţi!"

Atunci şi-a întors privirea tânărul, înspre apus,
Renunţând la mântuirea oferită de Iisus.
Doamne, ce nefericire! Ce durere! Ce păcat!
Să-ntorci spatele spre Domnul, când atât te-a aşteptat...
Amin

 

Să nu plăngi - Darius Bogdan Danciu

ADRESA lui DUMNEZEU

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

"Un copil si-a intreabat tatal:

 - Cat de mare este Dumnezeu? 

Tatal i-a aratat un avion care zbura si l-a intreabat:

 - Este mare avionul acela? 

- Este foarte mic, abia se vede, a zis copilul. Apoi tatal si-a dus copilul in aeroport si fiind aproape de un avion, l-a intreabat din nou:

 - Acum, cat mare este avionul? 

-Tata, este uriaaas?! 

Atunci tatal i-a spus baiatului:

 - Tot asa este si cu Dumnezeu, adica, dimensiunea depinde de distanta la care te afli tu de El. Cu cat esti mai aproape de El (prin Credinta, Post, Rugaciune, Spovedanie, Impartasanie...), cu atat mai mare va fi El in viata ta!" Fiul meu, am sa-ti dau adresa lui Dumnezeu: Str. Cerului; Nr. Fapte bune; Sc. Constiintei; Et. Infranarii; Ap. Rabdarii; Or. Dragostei; Jud. Evlaviei; Codul - Iubirii; Tel. Mantuirea Sufletului. Dumnezeu sa te lumineze si sa-ti ajute sa gasesti aceasta adresa. Amin!

                                                                                                                              Preot Ioan.

RUGACIUNE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

,,O, Tu, Doamne Slavit si Atotputernic, Doamne al tuturor Sfintilor, al puterilor celor fara de trup si al celor cu trup muritor (al oamenilor), deasupra Ta nu mai este nimeni, priveste-ne atunci pe noi, cei ce stam sub Tine, in pulberea pamanteasca, in trupul trecator. "Priveste-ne, Doamne pe noi, saracii si goii, auzi-ne Doamne strigatul mut, sterge-ne Doamne lacrimile durerii, iarta-ne Doamne neputinta firii, ai mila de noi si ne miluieste!".

Intareste-ne, Doamne, sa putem rabda chinurile ce vor veni si sa ne pastram credinta crestin ortodoxa. Iar cei vrednici, ai acestor vremuri de apostazie, sa-ti cante si sa te slaveasca, impreuna cu cetele ingeresti. Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze.

                                                                                                                                           Amin!
                                                                                                                                       Preot Ioan.

C U N U N A V I E T I I...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Sfantul Siluan Athonitul spune asa: „Acum oamenii sunt plini de mandrie si nu se mai mantuiesc decat prin intristari si pocainta, si numai foarte arareori ajunge cineva la iubire (iubire de Dumnezeu, iubire de aproapele si iubirea vrajmasilor)”. Bucuria mea, acum este vremea SEMANATULUI, mai tarziu va fi vremea SECERATULUI. Acum este vremea LUCRULUI, iar apoi va fi vremea RASPLATIRII. Pe pamant este RAZBOI DUHOVNICESC, in Cer va fi ODIHNA. Asa spune un proverb: “Cum iti asterni asa vei dormi”, adica, ori vei birui, ori vei fi biruit, cu alte cuvinte, ori vei fi mantuit, ori vei fi osandit. Asadar, trezeste-te si pregateste-ti candela inimii tale. Fii atent sa nu adoarma sufletul tau de lene si de trandavie, din cauza ca nu-L iubesti pe Dumnezeu din toata inima ta. Pentru ca timpul trecut, nu se mai intoarce, ai grija sa nu treaca in zadar, vremea vietii tale, timpul mantuirii sufletului tau: “Fii credincios pana la moarte si-ti voi da CUNUNA VIETII” (Apocalipsa 2:10). Asadar, nevoieste-te si osteneste-te, posteste, spovedeste-te si impartaseste-te des, mergi duminica la Sfanta Liturghie si pe langa credinta sa ai cat mai multe fapte bune, ca sa primesti raspuns bun la Infricosata Judecata. Sfantul Teofan Zavoratul spune asa: "Pacatul marturisit, udat cu lacrimi, urat, se sterge din cartea dreptatii lui Dumnezeu, din cartea fiintei noastre, din cartea legaturii noastre cu lumea vazuta si nevazută. Astfel, nu va mai fi pomenit la judecata”. Amin si Aliluia!

Preot Ioan .

11

DRUMUL IUBIRII ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

   Bucuria mea, iata ce spune Sfantul Parinte, Siluan Atonithul: "Calea nevoitorului ortodox este aceasta: el cauta pe adevaratul Dumnezeu - Ziditorul”. Sfantul Parinte, Macarie Egipteanul, ne invata asa: "Lumea cea vazuta, de la imparati si pana la cei saraci, toata este in  tulburare, in neoranduiala, in lupta, si nimeni din ei nu stie pricinile acestui lucru. Pacatul ce a patruns, ca un fel de putere gandita (intelegatoare), si esenta satanica, a semanat tot raul; el lucreaza tainic asupra omului celui dinlauntru si asupra mintii si  se lupta cu el prin ganduri; iar oamenii nu stiu ca fac acest lucru indemnati de o putere straina; dimpotriva, socot ca acest lucru e firesc si ca fac acest lucru dupa  judecata lor proprie. Dar cei ce au pacea lui Hristos chiar in minte si  luminarea lui Hristos cunosc de unde se ridica toate acestea”. Astazi viata omului, Este ca frunza pomului, Frunza cade cand bat vanturi, Omul cade, stand pe ganduri.

 Dupa cuvantul Sfantului Simeon Noul Teolog: "Fiecare judeca din starea ce o are el, si pe cele ale aproapelui, fie ca  e vorba de virtute, fie de pacate." Iar Sfantul Isaia, Pustnicul ne indeamna asa: "Cel ce voieste sa  mearga pe drumul iubirii nu va fi tulburat de nici un om, fie bun, fie rau, si dorul de Dumnezeu ramane in inima lui. Dumnezeu afla respect in el si prin frica de Dumnezeu se arata iubirea in el.

 Si atunci, un astfel de om zice, ca si Apostolul, cu indrazneala: “Eu sunt gata nu numai sa fiu legat, ci si  sa mor  in Ierusalim pentru numele Domnului Iisus”. (Fapte 21:13). Fericit este sufletul care a ajuns la o astfel de iubire. Prin multe suferinte ne vom mantui. Suferintele vietii, se vor sfarsi intr-o buna zi, fiindca, lumea trece. Nu te teme si sa nu se infricoseze inima ta. Iisus Hristos in chip nevazut te ajuta, te incearca pentru a-ti da Harul Sau. Amin si Aliluia!

                                                                                                                                       Preot Ioan 🛎.

IISUS HRISTOS NE IUBEȘTE! ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“ 

https://colajeortodoxe.blogspot.com/

Bucuria mea, iata ce spune Sfantul Parinte, Iosif Isihastru: "Tu sa strigi fara incetare Rugaciunea mintii, cu multa silinta, cu durere multa. “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma, pe mine pacatosul”, sau aceeasi rugaciune, cu aceeasi valoare dar, in forma prescurtata: “Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse!” S-o spui iarasi , si iarasi, si iarasi..., s-o spui la nesfarsit. 

Si, ca si cand ai vedea cu mintea pe Hristos, sa-i spui: „Mulțumesc, Iisuse Hristoase al meu, pentru cele bune, pe care mi le-ai dat, ca și pentru cele rele, prin care trec. Slava Tie, slava Tie, slava Tie, Dumnezeul meu!". Si asa rugand si toate rabdand, iarasi va veni harul, iarasi va veni bucuria. Si aceasta se va intampla pana cand, putin cate putin, te curatesti de patimi si devii duhovnicesc. 

   Dar pana atunci lupta!" Si invatatura de mai sus este completata de Sfintitul Parinte, Iosif Aghioritul, prin acest cuvant minunat, de Duhul Sfant inspirat: "Copiii mei, la temelia vietii in Hristos, sunt RUGACIUNEA si cele doua mari Sfinte Taine: SPOVEDANIA si IMPARTASANIA. Chemarea lui Hristos prin rugaciune si impartasirea cu Sfantul Trup si Sfantul Sange al Lui Iisus Hristos, este inceputul si sfar­si­tul vietii in Hristos. Acesta este canonul pentru voi, cei ce va aflati in lume.

 Hristos va iubeste! Sa aveti nadejde in El, fiindca, cine nadajduieste in Hristos nu da gres niciodata." Si tot inspirat de Dumnezeu ne sfatuieste Sfantul Parinte, Macarie Egipteanul: "Esenta credintei este saracia cu duhul (smerenia) si iubirea nemasurata catre Dumnezeu. Sa ai mereu constiinta ca nu esti vrednic de Dumnezeu. Sa te smeresti cu inima si sa te dispretuiesti, sa indepartezi de la tine mandria si sa ai frica de Dumnezeu.   

                                                                                                                             Amin si Aliluia!
                                                                                                                              Preot Ioan 🛎.

B I N E C U V A N T A R E

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!

““Vino, cela ce esti sus si vezi, Sfinte mare mucenice Dimitrie, Izvoratorule de Mir, si-i arata pe cei care locuiesc pe pamant, aducand vesti bune de la Dumnezeu, noua celor care suntem in intristare. Ne bucura, ne binecuvanteaza si ne lumineaza pe noi pe toti, cel ce esti indumnezeit de Hristos Dumnezeu si pe care, luptator si biruitor te-am aflat” (Sfantul Simeon al Tesalonicului).

🙏 “Mare aparator te-a aflat intru pri­mej­dii lumea, purtatorule de chi­nuri, pe tine cel ce ai biruit pe pagani. Deci, precum mandria lui Lie ai surpat si la lupta îndrăzneț ai facut pe Nestor, asa Sfinte Dimitrie, pe Hristos Dumnezeu roaga-L sa ne daruiasca no­ua mare mila”.

🙏 Sfinte mare mucenice Dimitrie, roaga-te lui Dumnezeu si pentru noi pacatosii, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii mele. Amin.

🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua si in tot lucrul tau. Amin si Aliluia!

                                                                                                                        Preot Ioan 🛎.

CINE VA PUTEA SA SPUNA LA INFRICOSATA JUDECATA CA N-A STIUT

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

             Sunt creştini ortodocşi care nu mărturisesc şi nu apără Ortodoxia,temându-se că vor avea necazuri,că vor fi daţi afară de la serviciu,că işi vor pierde averea şi libertatea.Dar Domnul Hristos ne spune,că pentru Adevăr trebuie să te jertfeşti şi la nevoie să şi mori.Dacă nu mărturisim,ne aşteaptă o veşnicie îngrozitoare,chinuitoare în focul cel veşnic.Pentru că DE MOARTEA TRUPEASCA,DE JUDECATA SI VESNICIE NU PUTEM SCAPA.Teama de această moarte trupească este o mare greşeală.Murim în câteva clipe,dar ce urmează este mai important.Cum ne ia moartea?Unde ne duce?Iar dacă pentru orice cuvânt în plus vom da răspuns,cu atât mai mult pentru orice cuvânt ruşinos,şi „cu atât mai mult,pentru orice cuvânt ucigător de suflet”,spune părintele Arsenie Papacioc.DACA MARTURISIM SUNTEM VII DUHOVNICESTE SI-N ACEASTA VIATA SI IN VIATA VESNICA.Iar DACA NU MARTURISIM,este o suferinţă teribilă,SE INDEPARTEAZA HARUL DUHULUI SFANT DE LA NOI SI SUNTEM MORTI DUHOVNICESTE IN ACESTA VIATA,iar după Judecata Înfricoşată,vom merge în chinurile cele veşnice.Cine va putea să spună la Înfricoşata Judecată că n-a ştiut?Dacă n-a ştiut,de ce n-a întrebat,de ce nu s-a informat?Cât timp am pierdut şi câte lucruri deşarte am căutat,am citit şi am aflat în această viaţă?Hristos ne-a spus tot ce ne este necesar pentru mântuire.Dar iată ce este mai înfricoşător între toate temeiurile de frică pentru cei care,în viaţa aceasta,nu se tem de păcat şi se ruşinează să mărturisească.Ne spune Domnul Hristos:"Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele,în neamul acesta desfrânat şi păcătos,şi Fiul Omului Se va ruşina de el,când va veni întru slava Tatălui Său cu sfinţii îngeri (Marcu 8, 38).„Luaţi aminte,voi toţi,care aveţi credinţă:nu vă bizuiţi prea mult pe mila lui Dumnezeu!Cu adevărat,MILA LUI DUMNEZEU SE REVARSA NUMAI IN VIATA ACEASTA PESTE HULITORII CARE NU SE CAIESC,iar la înfricoşata Judecată,DREPTATEA VA LUA LOCUL MILEI Luaţi aminte,voi toţi,cei care,cu fiecare zi,vă apropiaţi tot mai mult de moartea pe care n-o puteţi ocoli!Lu­aţi aminte,întipăriţi-vă în inimă aceste cuvinte.Nu le-a spus un vrăjmaş al vostru,ci Prietenul cel mai Bun.Aceleaşi buze Care,pe Cruce,au dat iertare duşmanilor,tot ele au rostit aceste cuvinte gro­zave,grozave,dar drepte.DE CEL CE SE RUSINEAZA DE HRISTOS IN ACEASTA LUME,SI HRISTOS SE VA RUSINA INAINTEA SFINTILOR INGERI.Cu ce ai să te mândreşti,omule,dacă lui Hristos Îi va fi ruşine cu tineDacă ţi-e ruşine de Viaţă,înseamnă că te mândreşti cu moartea;Dacă ţi-e ruşine de Adevăr,înseamnă că te mândreşti cu minciuna;Dacă ţi-e ruşine cu Mila,te mândreşti cu facerea de rău;Dacă ţi-e ruşine cu Dreptatea,te mândreşti cu nedreptatea.Dacă ţi-e ruşine cu Patima de pe Cruce,înseamnă că te mândreşti cu închinarea la lume;Dacă ţi-e ruşine de Nemurire,te mândreşti cu stricăciunea şi cu mormântul!Atunci,în faţa cui te vei ruşina de Hristos?În faţa unuia mai bun ca Hristos?Nu;pentru că nu există cineva mai bun ca Hristos.Atunci de bunăseamă te ruşinezi de Hristos,faţă de cineva mai mic decât Hristos.Îţi este ruşine de părintele tău în faţa unui şoarece,sau se ruşinează fiica de mama ei în faţa unei vulpi?Cum să te ruşinezi de Cel Bun în faţa celui rău,de Cel Preacurat în faţa celui necurat,de Cel Atotputernic în faţa neputinciosului,de Cel Înţelept în faţa nebunului?DE CE SA TE RUSINEZI CU DOMNUL SLAVEI IN FATA UNUI NEAM CURVAR SI PACATOS?Doar pentru că neamul acesta îţi joacă mereu înaintea ochilor,pe când Domnul nu Se vede?Pu­ţin,doar puţin mai este şi Hristos va apărea în slavă pe nori de îngeri,iar neamul acesta va dispărea dinaintea picioarelor Lui,ca praful pe care-l spulberă vântul.Cu adevărat,cu adevărat ai să te ruşinezi atunci,nu de Împăratul Slavei,ci de tine însuţi, omule;dar atunci nu-ţi va mai folosi la nimic ruşinea.Mai bine să-ţi fie ruşine acum,câtă vreme ruşinea îţi mai e bună la ceva!Să-ţi fie ruşine de toate înaintea lui Hristos,iar nu de Hristos înaintea tuturor”.„De ce spune Domnul:de Mine şi de cuvintele Mele?Cine se ruşi­nează de Mine înseamnă:cine se îndoieşte de Dumnezeirea Mea,şi de Întruparea Mea din Preacurata Fecioară,de suferinţele Mele pe Cruce,şi de Învierea Mea,şi cine se ruşinează de puterea Mea pe pământ şi de dragostea Mea pentru păcătoşiCine se ruşinează de cuvintele Mele înseamnă: cui îi e ruşine de Evanghelie şi tăgădu­ieşte învăţătura Mea,sau cine îmi răstălmăceşte vorbele şi aduce,prin erezie,neodihnă şi lupte între credincioşi,sau cine se poartă cu obrăznicie faţă de dezvăluirile şi învăţăturile Mele,înlocuindu-le cu învăţături străine,sau cine le ascunde şi le trece sub tăcere în faţa puternicilor acestei lumi,acela se ruşinează de Mine şi se teme pentru sine însuşi.Cuvintele lui Hristos sunt testament dătă­tor de viaţă,aşa cum sunt şi Patimile Sale,şi Trupul şi Sângele Său.Domnul nu-Şi desparte Cuvintele de Sine Însuşi,nu le dă mai puţi­nă însemnătate.Cuvântul Lui nu poate fi rupt de El.Cuvântul are tot atâta putere cât şi Persoana,pentru aceea le spune ucenicilor:Acum voi sunteţi curaţi,pentru cuvântul pe care vi l-am spus (Ioan 15, 3).Hristos a curăţat prin Cuvântul Său suflete,a vindecat bolnavi,a izgonit duhurile rele,a înviat morţi.Cuvântul Lui e ziditor,curăţitor,de viaţă dătător.De ce atunci să ne pară străin lucru,când ni se spune în Evanghelie:şi Cuvântul era la Dumnezeu (Ioan 1,1)?”„Mântuitorul numeşte neamul acesta desfrânat într-un înţeles mai larg,tot aşa cum profeţii din vechime numeau desfrânare în­chinarea la alţi dumnezei (Iezechiel 23, 37).Oricine îşi lasă soţia şi îşi ia altă femeie este curvar;şi cine uită de Dumnezeul Cel Viu şi se închină lumii,este şi acela curvar.Cine lasă credinţa în Domnul ca să creadă în oameni,cine lasă iubirea lui Dumnezeu ca să iu­bească lucruri şi oameni,acela săvârşeşte desfrânare.Pe scurt,ORICE PACAT,CARE DESPARTE SUFLETUL DE DUMNEZEU,LEGANDU-L DE VREUN LUCRU OARECARE,SAU DE VREUN OM,POATE FI NUMIT PE BUNA DREPTATE DESFRANARE,pentru că poartă toate însemnele preacurviei.Aşadar,cine se ruşinează de Hristos Domnul,Mirele inimii,în faţa unui ast­fel de neam desfrânat,e ca o mireasă care se ruşinează de mirele ei înaintea unei adunări de neruşinaţi.DOMNUL NU VORBESTE DE UN NEAM PACATOS,CI DE UN NEAM DESFRANAT SI PACATOS.De ce?Ca să osândească şi mai mult desfrânarea.Sub cuvântul „desfrânare” se înţe­leg aici cele mai grele,cele mai înveninate,cele mai aducătoare de moarte păcate,care-l întorc cel mai adesea pe om,de la urmarea lui Hristos, de la lepădarea de sine, de la cruce şi de la naşterea din nou”.Iar pe cei care prigonesc pe mărturisitori,îi aşteaptă Judecata Înfricoşată,pentru că Dumnezeu răzbună moartea Sfinţilor Săi (Fac.4,11;Ps.78,11;Mt.23,35;Apoc.6,9-10;19,2).

                                                                                                        Pr. Daniel de la Rarău

Sursa:

Adriana Maria Rada

 

Sub crucea Ta...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Unde să  mă  duc Hristoase 

Când in piept inima-mi plânge.

Unde...spune-mi Doamne...unde..

Când  durerea mă  ajunge..?

Unde să  mă  duc când  valuri..

Lovesc barca vieții mele..

Unde să  mă  duc...Hristoase..

Când  nu am nici o putere..?

Unde să  mă duc când  ploi...

Inundă obrajii mei...

Unde ...spune-mi Doamne...unde..

Unde ...să îndrept pașii mei?

Doar...sub crucea Ta...Iisuse..

Găsesc pace și  alinare..

Doar aici...Iisuse Doamne...

Doar aici mai e...scăpare.. 

Maria Pintecan...

ÎMI PARE-ATÂT DE RĂU, IISUSE..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

de Preot Sorin Croitoru

Îmi pare-atât de rău, Iisuse,

Îmi pare-atât de rău

Că n-am putut în viața mea

Să fiu numai al Tău..

Am fost al lumii mult prea des,

Of, Doamne, mult prea des..

Căzând adânc în mreaja ei

N-am mai putut să ies.

Fugind de crucea ce mi-ai dat-o,

Cu ale ei dureri,

Golgota vieții n-am urcat-o,

Pierzându-mă-n plăceri..

Am vrut mereu alternative

La "viața în Hristos",

Descoperind mereu motive

De-a fi un păcătos..

Mușcam din fructele oprite,

Ca Eva și Adam,

Și-n locul lacrimii smerite,

Eu mă justificam.

Îmi amăgeam neînfrânarea

Și nepăsarea mea,

Fiind prea sigur de iertarea

Și bunătatea Ta,

Dar Duhul Tău Cel Sfânt din mine

Striga necontenit

Și-mi tot zicea că nu e bine

Să cad la nesfârșit.

De glasul conștiinței mele,

Un glas poruncitor,

Eram mustrat cu vorbe grele

Ca de-un judecător,

Apoi, văzându-mi împietrirea,

S-a săturat și ea

Să îmi tot certe nesimțirea

Și ne-voirea mea,

Și dintr-o dată s-a oprit,

Și-atunci eu am crezut

Că totul mi-e îngăduit,

Văzând că a tăcut..

Dar conștiința adormită

E semnul cel mai clar

Că viața mea era trăită

Cu totul în zadar.

Cândva ca Petru Ți-am promis

Că nu Te voi trăda..

Cocoșul însă a cântat

Și iată viața mea,

O viață plină de trădare,

Căci eu Te-am renegat,

Iisuse-al meu, cu fiecare

Cădere în păcat.

Ridic privirea-mi către cer

Și sufletu-mi smerit

Și nu voi renunța să sper,

Să sper la infinit,

Să scap din mreaja celui rău,

Luptând ca un erou,

Și să devin numai al Tău,

Iisuse-al meu, din nou!

IISUSE BUN, IISUSE BLÂND

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

de Preot Sorin Croitoru

Te voi slăvi în veci mereu,
Iubirea sufletului meu.
Iisuse bun,
Iisuse blând,
Te port în toată vremea-n gând!

Adesea-Ți cer îngenuncheat
Să-mi vindeci firea de păcat
Ca eu să pot
Să Te primesc
În trupul meu cel omenesc.

Aștepți smerit cu mare drag
Să treci al inimilor prag.
Iisuse bun,
Te vreau și eu
În casa sufletului meu..

Tu vrei în noi să locuiești
Ca firea să ne-o primenești.
Iisuse drag,
Iisuse blând,
Te-aștept să vii cât mai curând.

Și dacă-n mine vei intra,
Să faci din mine casa Ta.
Iisuse bun,
Iisuse sfânt,
Lumina noastră pe pământ..

Să lași din Tine stropi de Eu
În ceara sufletului meu,
Să fiu și eu
Un mic hristos,
Trăind în viața mea frumos..

DOAMNE, IISUSE , IARTĂ- MĂ !

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Undeva , într- un sat slujea un preot care obisnuia sa ramană în Biserică cateva ceasuri sa pomenească pomelnice după Liturghie.

Un tanar care lucra la poliție îl oprea de fiecare dată și il punea sa sufle în fiolă.

- Opreste, parinte !

Iar ați băut azi ?

Suflă aici !!

- Domnule Ofițer, m- ati oprit de cateva zile incontinuu ..

Puteți să- mi spuneți , ce aveți cu mine ?

- Da.

Cred că stai în Biserică și bei, nu te rogi.

Ești un mincinos, ca toți popii !

Tot te prid eu !

Prostiți oamenii.

- Bine, spuse preotul.

Ține minte , tinere !

Dacă eu mai suflu astazi, maine nu vei mai sufla tu !

- Mă ameninți ?

Suflă , popă suflă !

După ce a suflat parintele și , iar nu a iesit nimic la fiolă , nervii tanărului erau la maxim.

A doua zi dimineată o femeie a intrat in Biserică și spuse :

- Parinte, Parinte !

Vreau sa vorbesc ceva cu dumneavoastră.

- Da. Spuneți ?!!

- Parinte, soțul meu, agentul de politie, care vă punea fiola nu mai poate respira si doreste să veniți la el.

Zis si facut.

Preotul merse la casa bolnavului si conststă ca tanarul politist nu mai putea respira deloc ...

Atunci preotul il intrebă ce a făcut de a ajuns așa ?

Insă el privea speriat pe preot. Nu putea inspira și expira bine .

Scrise pe o foaie un cuvant:

"Iartă- mâ, parinte."

In acel moment preotul luă epitrahilul si citi rugăciuni pentru sănătate , apoi il marturisi, facand și rugaciunea dezlegare. Îl împartăși cu Sfintele Taine și îi lasă o carte de rugăciuni.

Insa pacientul dadea afirmativ din capul său, caci in rest nu putea vorbi absolut deloc.

Preotul ceru o lumanare si - i spuse :

- Vezi această lumanare ?

Vă rog să faceți această rugaciune: "Doamne, Iisuse Hristoase , iartă- mă."

Apoi sa stingeti lumanarea sufland.

Incet si cu răbdare , bolnavul a inceput sa spună rugăciunea, apoi aprindea lumanarea, se ruga si sufla din nou.

Facea zilnic acest efort . De multe , multe ori...

A durat mai bine de 3 luni , apoi a reusit să sufle din nou foarte tare si a resimtit in suflet o mare bucurie.

A strigat pe sotia lui si a rugat-o sa cheme preotul la el.

-Parinte, Parinte am inceput din nou sa am putere si sa rasuflu, spuse tanarul .

Am vindecat plamanii.

- Nu , nu ai vindecat plamanii, ci sufletul.

Te rog cand te faci bine sa vii la biserică sa vorbim.

După cateva zile tanarul intră in biserica smerit si spuse:

DOAMNE, IISUSE ,

IARTĂ- MĂ !

Iară si iară rostea această rugăciune.

Se vindecă de această neputință si luă calea Bisericii.

Devenise paraclisier in Biserica satului si după el veniră si familia si mulți prieteni care inainte radeau de preot prin glumele pe care le spunea tanarul agent.

Dacă stateai langă el , il auzea- i rar si constant respirand si șoptind: Iisuse, iartă- mă.

Iisuse, iartă- mă.

Nu a mai durat mult timp și fostul agent a avut un mare necaz. Soția lui a murit intr- un accident rutier.

Așa tanarul casatorit, dar fara copii a luat blagoslovenie de la duhovnicul său și a plecat pentru totdeauna în Muntele Athos la liniște.

( întamplare reală istorisită de un preot ortodox din Venezuela, Caracas)

NU JUDECA CE NU CUNOSTI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Versuri: Pavel Claudia Anca

"Nu judeca ce nu cunosti!",

 Mi-a spus un om destept, odata,

 "Lumea vorbeste mult si prost,

 Si n-ai s-o multumesti vreodata!".

 Uram, invidiem, barfim, 

Ne aliem cu alti dusmani, 

Pentru pozitie si bani, 

Si am uitat cum sa iubim!

 Nu judeca ce tu nu stii!

 Ca viata nu poti s-o prevezi,

 Incearca mai smerit sa fii,

 Si sufletul sa-ti luminezi,

 Si uite-o vorba inteleapta: "Nu toti frumosii sunt frumosi! Si nu toti cei cu spini inteapa, Chiar daca par mai fiorosi!" Nu judeca! Si tu greșești! Iar vorba spusa, nu se spala! Ai grija ce si cum vorbesti, Ca aparentele insala!”

🙏 Bucuria mea, Sfantul Apostol Petru ii spune Mantuitorului: “Doamne, Tu ştii toate.” (Ioan 21:17). Un crestin ortodox smerit spune: “Stiu ca nu stiu nimic!” Si atunci, pentru Judecatorul lumii este Domnul nostru Iisus Hristos, ca sa nu-L dam la o parte din scaunul de judecata, judecandu-i noi pe ceilalti, trebuie sa ne simtim profund pacatosenia noastra si sa ne intristam pentru ea, plangandu-ne sufletul ca pe un mort. Daca avem in casa mortul nostru (pacatele noastre) nu trebuie sa ne ingrijim de mortul vecinului (pacatele lui). Si nu uita ca ti-am mai spus odata: Ce-ai auzit sa nu crezi niciodata, iar ce-ai vazut, sa crezi pe jumatate! “Nu judecati, ca sa nu fiti judecati. Caci cu judecata cu care judecati, veti fi judecati, si cu masura cu care masurati, vi se va masura. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tau, si barna din ochiul tau nu o iei in seama? (Matei 7:13). “Cine esti tu, ca sa judeci pe sluga altuia? Pentru stapanul sau sta sau cade. Dar va sta, fiindca, Domnul are putere ca sa-l faca sa stea (Romani 14:4). Aratam vinovatia fratelui nostru cu un deget, iar spre noi sunt indreptate, trei degete! Cea mai scurta cale catre Rai este: NU JUDECA! Si-apoi, fiecare oita va fi spunzurata de propria-i codita! Cine are minte sa ia aminte, cine nu are minte, sa judece inainte! Amin si Aliluia!

Preot Ioan 🛎.

CUVANT DE INVATATURA si B I N E C U V A N T A R E

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

 https://babylenuta.blogspot.com/

Bucuria mea, dupa ce ti-ai citit Rugaciunile de seara, sa faci daca poti, si cate poti, metanii mici sau mari. Este bine placut lui Dumnezeu sa ne vada facand metanii. Chiar i-am spus unui ucenic al meu: Decat sa mergi la SALA DE FITNES, mai bine ai face metanii, cate poti si ti-ar de folos si trupului dar mai ales sufletului.

METANIA, este o marturisire a caderii omului in pacat si a ridicare a lui prin Hristos (prin Taina Sfintei Spovedanii). Metania, este de doua feluri: Metanie mica si Metanie mare.

METANIA MICA, este plecarea corpului pana la brau, in timp ce cu mana dreapta se atinge pamantul si este o expresie a cinstirii lui Dumnezeu, a Maicii Domnului si a Sfintilor.

METANIA MARE, este o inchinare pana la pamant, cu indoirea genunchilor. Ea este expresia adorarii lui Dumnezeu, a venerarii Maicii Domnului si a cinstirii Sfintilor.

                                                                                                                 Amin si Aliluia!

                                                                                                                   Preot Ioan 🛎.