CUVÂNT DE ÎNVAȚĂTURĂ despre MOARTEA TRUPULUI și MOARTEA SUFLETULUI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                  

🙏🏽 Bucuria mea, într-o predică, am vorbit odată despre moartea sufletului. Pe bună dreptate m-a întrebat un enoriaș: "Părinte, de cele mai multe ori, ne-ați grăit despre NEMURIREA SUFLETULUI, dar acum, ne-ați vorbit despre MOARTEA SUFLETULUI. 

Păi, aici este o contradicție: cum este așadar, sufletul, nemuritor sau muritor?" 

Și i-am spus: "Cu adevărat SUFLETUL OMULUI ESTE NEMURITOR, însă, pentru a înțelege ce înseamnă moartea sufletului, iată un cuvânt de învațătură al Sfântului Părinte, Grigorie Palama: "Despărţirea sufletului de trup înseamnă, MOARTEA TRUPULUI, iar desparțirea sufletului de Dumnezeu, înseamnă MOARTEA SUFLETULUI. Aceasta este adevărata moarte". Cât de frumos și cât de adevărat grăiește marele poet, Mihai Eminescu, în poezia Luceafărul:

"Părând pe veci a răsări,

Din urmă, moarte-l paște,
Căci toți SE NASC, SPRE A MURI,
Și MOR, SPRE A SE NAȘTE!"

Daaa, ÎNTR-O ZI VA TREBUI SĂ MURIM, DAR NU, ȘI ÎN CELELALTE ZILE ALE VIEȚII NOASTRE! 

Cum adică, SĂ NU MURIM ȘI ÎN CELELALTE ZILE ALE VIEȚII NOASTRE? Asta înseamnă ca, trebuie să nu fim MORȚI ÎN CREDINȚĂ, să nu fim lipsiți de FAPTE BUNE și să nu fim lipsiți de HARUL DIN SFINTELE TAINE, (mai ales Spovedania și Împărtășania) care se săvârșesc, doar în Sfânta Biserică Creștin Ortodoxă. 

Iată ce ne spune Sfântul Ioan Evanghelistul, Apostolul iubirii: "Știu faptele tale, că ai nume, că trăiești, DAR EȘTI MORT" (Apocalipsa 3:1). Cum adică, trăiește dar e mort? Asta înseamnă că ESTE MORT ÎN CREDINȚĂ, trăiește doar trupește, la nivel de instincte, însă sufletul lui este despărțit de Dumnezeu. Acesta nu-L va auzi pe Mântuitorul, Iisus Hristos, zicându-i: "CREDINŢA TA TE-A MÂNTUIT!". (Matei 8:48). Și pentru că: "Mulți sunt chemați, dar puțini aleși" (Matei 22:14), zice și Mihai Eminescu, același lucru dar, în versuri de neuitat:

 
"Multe flori sunt, dar puţine,
Rod în lume, o să poarte,
Toate bat la poarta vieţii,
Dar se scutur multe, moarte".

Așa trebuie să ne întrebăm, mereu, chiar în fiecare zi:

 UNDE SUNT EU ACUM, ÎN HAR, SAU SUB JUDECATĂ? 

Viața este prea scurtă, pentru amânări! Cine ne îndeamnă să ne pocăim, altă dată sau mai târziu? Diavolul! ALTĂ DATĂ, poate să însemne NICIODATĂ, iar, MAI TÂRZIU, poate să însemne UN VEȘNIC PREA TÂRZIU! Dar noi știm că: Diavolul ISPITEȘTE, dar, nu SILEȘTE, PROPUNE, dar, nu IMPUNE!

 
🙏🏽 O, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Dumnezeule a toată milostivirea și îndurarea, iartă-ne nouă păcatele noastre și ne dăruiește Împărăția Ta cea veșnică!

                                                                                                           Amin și Aliluia!
                                                                                                           Preot Ioan 🛎

NI S-A NĂSCUT MÂNTUITOR!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

de Preot Sorin Croitoru

Hristos Se naște într-un staul
Și-n cârpe este înfășat,
E încălzit de dobitoace,
În ieslea lor fiind culcat.

E alăptat în grota albă,
Dar timp de alintare nu-i.
Cezaru-și numără supușii,
Deci merg la numărat și-ai Lui.

Un nou-născut, în miez de iarnă,
La pieptul Mamei pe-un asin..
De-ar fi o inimă de piatră,
Și tot s-ar înmuia puțin..

A opta zi e dus la Templu,
Cum cere vechiul obicei,
Tăindu-Se-mprejur Copilul,
"Botezul" vechilor evrei.

Imaginați-vă durere
Și plâns de Prunc nevinovat..
Și totuși Cel ce plânge astfel
E Cel ce legile le-a dat!

Urmează drumul către casă,
Căci nu au neamuri la oraș.
Ce bine ar fi fost să-L țină
La cald pe bietul Copilaș..

Azi urci în tren sau în mașină,
Pe-atunci se parcurgea încet
Distanța de la capitala
Ierusalim la Nazaret.

De cercetăm puțin Scriptura,
În Evanghelie găsim
Că-n ziua patruzecea Pruncul
E iarăși la Ierusalim

Căci la sfârșitul lăuziei,
Pentru purificarea ei,
Femeia aducea ca jertfă
La Templu pui de porumbei.

Și tot în ziua patruzecea
Părinții noului-născut
I-l ofereau în mod simbolic
Lui Dumnezeu Cel nevăzut.

Doar primul dintre băiețeii
Născuți în casă de evreu
La Templu, în Cetatea Sfântă,
Se închina lui Dumnezeu.

Făcând o recapitulare,
Noi azi uimiți descoperim
Aceste drumuri lungi și grele
De la și spre Ierusalim

Pe care Iosif și Maria
Cu micul Prunc abia născut,
Cu toată vitregia iernii,
Siliți de vremuri le-au făcut.

Un om bătrân și o Copilă
Cu-n Prunc micuț la sânul Ei..
Istoria umanității
Era în mâna celor trei.

Așa s-a biruit păcatul,
În pas mărunt de măgăruș,
Iar mai târziu cu Crucea-n spate,
În cel mai dureros urcuș..

Smerita acceptare-a sorții
Decise-n cer de Dumnezeu
E cheia biruirii morții
Și antidotul ei mereu.

Așa ne-a mântuit Mesia,
Făcându-Se model oricui,
Nu coborând din cer pucioasă,
Ci ascultând de Tatăl Lui!

Un grajd de vite-n miez de noapte
Devine-n Noaptea de Crăciun
Icoana mântuirii noastre,
Cum îngerii din cer o spun.

Sub stelele strălucitoare
Ce-n noapte pâlpâie ușor,
Acolo-n staulul cel rece
Ni S-a născut Mântuitor..