B I N E C U V A N T A R E

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, RUGĂCIUNEA este vorbirea mintii cu Dumnezeu, este urcusul mintii spre Dumnezeu, ea cuprinde toate bunurile, curateste inima in care Dumnezeu se face vazut celor credincioși. Crestinul ortodox, care pune capat rugaciunii, incepe a pacatui.

Am putea spune ca oglinda credinciosului este RUGACIUNEA. Asadar, sa spui “RUGACIUNILE de SEARA” si sa nu uiti cuvantul de invatatura al Sfantului Parinte, Evagrie Ponticul: “Rugaciunea celui smerit trece si soseste la Dumnezeu iar a celui mandru il manie pe Dumnezeu. Cand ai ajuns chiar la varful faptelor bune, nici atunci nu este de trebuinta sa te lauzi, fiindca, cel ce cade jos de pe pamant, degraba se scoala, iar cel ce cade de sus capata rana de moarte”. Har si pace sufletului tau, de la Prea Bunul nostru Dumnezeu!

Amin si Aliluia!

NOAPTE BUNA!

SOMN USOR !

ODIHNA PLACUTA!

Preot Ioan .

TRIST, DAR ADEVARAT!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, se spune ca in armata lui Alexandru Macedon se afla un soldat, care purta numele imparatului adica, Alexandru. Desi era un om lenes, indisciplinat, mincinos, un om de nimic, totusi el se lauda inaintea camarazilor sai, ca poarta numele imparatului.

Cand a auzit aceasta, imparatul sa maniat si chemandu-l pe soldatul cu pricina, i-a zis: “Netrebnicule, aud ca te numesti Alexandru!

Dar unde sunt faptele unui Alexandru?

Numele tau este frumos dar faptele tale urate. De aceea, ori iti schimbi purtarea, ori iti schimbi numele!” Asemenea soldatului Alexandru, fiecare crestin ortodox prin Taina Sfantului Botez, s-a imbracat in Hristos, numindu-se crestin. Oare, nu suntem si noi ca soldatul acela?

O alta categorie de crestin ortodocsi, sustin ca n-au calcat cele 10 Porunci si sunt desavarsiti. Ei zic ca fariseul din Sfanta Evanghelie: “Multumescu-Ti Doamne, ca nu sunt ca cei din jurul meu: betiv, desfranat, ca nu fur si nu doresc raul nimanui”.

Retinerea de la rau este numai o jumatate de merit. Cealalta jumatate trebuie sa insemneze practicarea binelui, a virtutii.

Spre exemplu: Daca o gospodina are o servitoare care nu sparge farfurii, nu fura, nu insala, dar nu face curatenie, nu munceste, nu spala, ii plateste oare salariu?

Nuuu! Asadar, trebuie sa fim crestini cu numele si cu fapta si sa nu uitam indemnul Sfantului Ioan Boezatorul: “Faceti roade vrednice de pocainta” (Matei 3:8).

Amin si Aliluia!

Preot Ioan