AM UITAT DE PARINTI...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                   

de Eliana Popa

 
Intr-o lume nebuna, ce-i reneaga pe Sfinti,

 Mai avem sentimente pentru bietii parinti? 

Mai putem a iubi, cand ni-i gandul la bani,

 Si pe bietii batrani, ninsi de doruri si ani?

Ei asteapta cuminti privind tristi catre zari,

 Cu speranta-nflorind cand mai vin sarbatori, 

Fiii lor vor veni ? “Da-le, Doamne, un gand!”

 Zic adesea batranii, poza lor sarutand!

Plang batranii tacuti, noi mai rau ne-mpietrim,

 Plang cu neamul intreg, intr-un vechi tintirim,

 Printre ierburi inalte ce-au crescut pe carari, 

Mai aprinde-o batrana, pe la cruci, lumanari !

Intr-o lume sclipind printre falsuri grotesti,

 Vatra lor Sfanta, e taram de povesti! 

Am uitat de parinti si de curtea cu nuci, 

Ce-si revarsa frunzisul peste gard de uluci!

Inca merge bunica cu prescura-n stergar,

 Sa mai duca pomelnic pan' la Sfantul Altar! 

Acolo-i e ruga ce-o inalta spre Sfinti,

 Sunt viii ei dragi si cei adormiti!

Acolo pe-o foaie, in randul cu viii, 

Isi scrie, plangand, batrana copiii, 

Nepoti nascuti intr-o tara departe, 

Nu-i stie, batrana ! Si dorul o arde !

Noi fost-am facuti din dor si din lacrimi,

 Si fost-am saditi in aceste meleaguri,

 Cu doina in suflet si Crucea in spate, 

Sa-nvingem durerea calcand... SA LUAM AMINTEEE! ...

Bucuria mea, putem spune ca mare a fost Sfantul Ilie Tesviteanul, care cu putere de la Dumnezeu, a inchis cerul sa nu ploua si apoi, tot el cu puterea rugaciunii L-A DESCHIS SI A PLOUAT, dar, mare este si parintele tau duhovnic, fiindca, de la Dumnezeu are putere sa-ti dea dezlegare pacatele cu rugaciunea si ITI DESCHIDE PORTILE RAIULUI. INTREBARE: Daca-L superi pe Dumnezeu prin pacatele tale, poti alerga la parintele tau duhovnic si prin Taina Sfintei Spovedanii, vei primi iertare, te vei impaca cu El. MINUNAT!

 Dar, daca-l vei supara pe parintele tau duhovnic, cine te va mai impaca cu Dumnezeu? Asadar, sa asculti de duhovnicul tau, fiindca, nici Sfintii Ingeri din cer nu pot da dezlegare de pacatele, pentru a putea intra in Imparatia cerurilor. Pe pomelnicul tau, toata viata ta, totdeauna, sa-l treci parintele tau duhovnic, primul. In fiecare zi, sa-l pomenesti macar odata in rugaciunile tale: Doamne, Iisuse Hristoase, ma rog Tie, sa-l mantuiesti si pe parintele meu duhovnic (...). 

Si acum, te rog sa citesti acest minunat cuvant de invatatura al Maicii Gavrilia - Asceta iubirii: "Nu trebuie sa uiti un lucru: cu cat progresezi in viata duhovniceasca, cu atat vei vedea ca cei nedesavarsiti vin sa te desavarseasca pe tine (te supara, te nedreptatesc, te jignesc, te clevetesc, iti fac rau...). Acesti oameni, sunt trimisi de Dumnezeu si ar trebui sa-i primesti cu drag, pentru ca fiecare dintre ei vine in Numele Lui.

Unul vine SA TE INSTRUIASCA, altul SA TE IUBEASCA, al treilea SA TE MANGAIE, al patrulea SA TE SUPERE. 

Tineti minte! Totul se intampla fie pentru ca Dumnezeu ingaduie, fie pentru ca asa vrea El, pentru ca tu sa progresezi din punct de vedere spiritual”. 

Asadar, toate care ti se vor intampla astazi si in fiecare zi a vietii tale, primeste-le cu incredintarea ca sunt ingaduite de Dumnezeu spre mantuirea sufletului tau!

                                                                                Amin si Aliluia!
                                                                                    Preot Ioan .

Stimată mămicã,

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                                        

dacă voiești ca odorul să nu-ți mai plângă la împărtășanie...

1. Nu-l mai adu cu noaptea-n cap, pe furiș, că așa o să rămână mereu. Un grăbit acolo unde nu are ce căuta repezeala.
2. Vorbește-i de mic despre Dumnezeu! Nu pricepe dar înțelege.
3. Vino la Liturghie cu cel puțin jumătate de oră înainte de împărtășanie! E nevoie să se acomodeze cu parfumul, sonoritatea și mișcarea din această nouă placentă numită biserică.
4. Lasă-l să zburde în casa Domnului (că nu-i a omului). Dacă cineva e smintit de acest lucru, înseamnă că ori nu se roagă cu adevărat, ori e bătut în cap.
5. Nu pleca imediat după momentul împărtășirii. Lasă-l să digere (sau mai degrabă să fie el digerat), să respire, să admire, să mai vrea încă o dată.
6. Nu-l subestima. El știe mai multe decât noi în ceea ce privește legătura cu Tatăl.
7. Vorbește-i frumos despre preoți. Dacă-l ameninți mereu că popa-i taie limba dacă e obraznic, sau chestii de genul, îl vor vedea ca pe un inamic, iar mai târziu vor striga „Vrem spitale, nu...” știți voi ce.
8. Cel mai important: Dacă tu, mămico, nu ai o viață liturgică, nu te împărtășești și nu te rogi, uită ce am spus mai sus. Nu-ți va fi de mare folos. Copiii te imită. Nu-i interesează manualele.
Un părinte ....