SfantaTreime

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

     

Se spune ca un om care calatorea in tovarasia unui preot crestin ortodox, l-a intrebat asa: "Parinte, nu inteleg cum de Tatal, Fiul si Sfantul Duh sunt Trei Persoane, unite, nedespartite, dar, fara a se amesteca una cu cealalta, adica, UNUL IN FIINTA, INTREIT IN PERSOANE". "Bucuria mea, i-a raspuns preotul, sunt si lucruri mai presus de mintea noastra, insa, pentru a intelege, sa privim de exemplu soarele. Sa zicem ca DISCUL este Tatal, LUMINA care ne vine de la soare este Fiul, IISUS HRISTOS, care a venit sa ne lumineze viata si sa ne scape de pacate. Apoi, CALDURA, sa zicem este DUHUL SFANT, care cu dragostea Sa, ne incalzeste mereu sufletele inghetate de rautate si ne curateste pe noi de toata intinaciunea. Vezi tu bucuria mea, discul soarelui, lumina si caldura lui, formeaza soarele, insa nu sunt unul si acelasi lucru, ele raman diferite cand vorbim despre fiecare. La fel si in Sfanta Treime, Tatal, Fiul si Sfantul Duh, sunt unul si acelasi Dumnezeu, caruia noi credinciosii ne inchinam. Omul ca si toate celelalte vietati si lucruri, este creat de Dumnezeu din iubirea Sa infinita. Dar omul este doar o creatura si intelepciunea sau puterile sale nici nu pot fi comparate cu cele ale Lui Dumnezeu, insa oamenii mandrii pacatuiesc indraznind sa creada ca nimic nu este mai presus de ei si ca toate mai devreme sau mai tarziu le sunt accesibile. Omul credincios stie insa ca nu mintea, nici puterea, ci doar iubirea le poate cuprinde pe toate". Trebuie sa avem o credinta, lucratoare prin iubire. Iubirea, este o "samanta" care semanata in viata altuia, va rasari in viata ta. "Ne ploua Iisus cu iubire, Iar noi, fugim de-aceste ploi, Murim uscati de neimplinire, Satui in trup, si-n suflet goi!"

 
🙏 O, Dumnezeule, O Singura Lumina in Trei Straluciri, Parinte si Fiule si Duhule Sfinte, lumineaza-ne si pe noi, cei intunecati de pacat, cu slava cea vesnica a luminii Tale.

🙏 Nadejdea mea este Tatal, scaparea mea este Fiul, acoperamantul meu este Duhul Sfant, Treime Sfanta, Slava Tie!

🙏 Bucuria mea, sa tii minte ca: CINE NU CREDE IN SFANTA TREIME, NU CREDE IN NIMIC!

                                                                                                        Amin si Aliluia!
                                                                                                        Preot Ioan 🛎

Sectarul...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Un sectar, de profesie apicultor, povestește Sfântul Teofan Zăvorâtul în cartea sa „Despre pocăință”, s-a împărtășit într-o Biserică Ortodoxă. Cu toate acestea, nu a înghițit Sfintele Daruri, ci le-a scos din gură și le-a învelit într-o batistă. Când a ajuns acasă, le-a băgat în stup. De ce a făcut-o sectantul nu se știe, dar ce s-a întâmplat în continuare a fost mediatizat pe scară largă.De îndată ce particulele Sfintelor Taine a fost în stup, albinele au încetat să mai facă faguri și au început repede să-și facă loc pentru păstrarea Trupului Domnului. Mai întâi au ridicat un mic tron, apoi un disc, apoi au construit peste ei o boltă asemănătoare unui altar. După ce au așezat particulă sfântă pe disc, ei, aranjați corespunzător, s-au întins în jur și au început să-L laude pe Dumnezeu cu un zumzet scăzut. Văzând asta, apicultorul s-a îngrozit și a ordonat gospodăriei să-l aducă pe preot cât mai curând posibil. Sub impresia unei minuni, s-a pocăit și s-a întors în brațele Bisericii Ortodoxe.Mulți oameni au multe de învățat de la aceste albine. Făpturile fără cuvinte ale lui Dumnezeu, chiar dacă nu au talentele cu care este înzestrat omul, în măsura capacităților lor, își respectă Creatorul cu frica de Dumnezeu.

Din cartea „Gustați și vedeți”