Răbdarea este BĂRBĂTIA SUFLETULUI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

              🙏 Dragii mei, nu trebuie sa ni se para ciudat ca vin peste noi patimi si boli, ci, sa rugam pe Dumnezeu sa ne dea POCAINTA, acest balsam pentru ranile cele sufletesti si pentru cele trupesti. Asa a spus Dumnezeu: "Eu pe cati ii iubesc ii mustru si ii pedepsesc..." (Apocalipsa 3:19). Pacatele se iarta prin SPOVEDANIE, dar se ispasesc prin SUFERINTA. Si atunci RABDAREA este diamantul care impodobeste sufletul crestinului si face neteda calea mantuirii sufletului sau. RABDAREA, este barbatia sufletului, sprijinul, radacina cea adanca, ce tine tine pomul atunci cand il lovesc vanturile si raurile il potopesc. Dar ce ne facem daca nu avem nici macar RABDARICA, ce sa mai vorbim de RABDARE, RABDAROI sau RABDAREA SFINTILOR, fiindca RABDAREA DESAVARSITA o are doar Dumnezeu. Cand cazi, RIDICA-TE si cand pacatuiesti, POCAIESTE-TE! Ai grija ca nu cumva sa intre "otrava deznadejdii" in sufletul tau, fiindca Dumnezeu este un ocean de milostivire, oricate ar pacatui cineva, toate se iarta prin SPOVEDANIE (sincera si cu cainta). Amin si Aliluia!

                                                                                                                           Preot Ioan 🛎

ASTĂZI" ESTE ZIUA MEA!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“"

                   

de Preot Sorin Croitoru

Doamne, "mâine" nu mi-ai dat-o,
"Astăzi" este ziua mea.
Dă-mi voință și putere
Să mă ostenesc în ea

Ca primindu-Ți ajutorul,
Harul Tău dumnezeiesc,
Până-n vremea înserării
Plin de râvnă să muncesc.

Dacă harul Tău, Iisuse,
Peste mine va veni,
Timpul meu și osteneala
Bine le voi drămui

Și voi fi și ca Maria,
Și ca Marta, sora ei,
Îngrijindu-mă de suflet
Și de toți cei dragi ai mei.

Duce-voi din roada muncii
Pâinea-acasă bucuros,
Preaslăvindu-Te pe Tine,
Domnul meu Iisus Hristos.

Luminat fiind la minte
De dumnezeiescul har,
Nu voi da ce-Ți aparține
Niciodată la Cezar:

Ostenindu-mă cu trupul,
Inima și gândul meu
Le voi îndrepta spre Tine,
Milostivul Dumnezeu

Și-Ți voi cere către noapte,
Cufundat în ruga mea
Să-mi mai dai un "azi" și mâine
Prin milostivirea Ta..