C A I N T A .....

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                  

🙏 Bucuria mea, sa stii ca in Taina Sfintei Spovedanii, celui care isi marturiseste pacatele, i se cere neaparat: CAINTA si SINCERITATE.

 Trebuie sa stim clar ca: Pacatele nu le iarta preotul duhovnic, ci, IISUS HRISTOS PRIN PREOT, IN DUHUL SFANT. CAINTA, este parasirea gandurilor neconforme cu voia lui Dumnezeu, a vorbelor desarte, a patimilor, a pacatelor si intoarcerea pe calea lui Hristos. CAINTA, este cea dintai treapta care duce la Imparatia lui Dumnezeu. CAINTA, este singura cale de a bate la poarta cerului. CAINTA, este stravederea dintr-o data a leprei pacatului care ii roade sufletul. Este ca si cand un om avand parul negru si neprivind-se multa vreme in oglinda, s-ar uita deodata si s-ar vedea cu parul albit. Care este aceasta oglinda? Oglinda este Iisus Hristos, oglinda in care fiecare se vede asa cum este. In aceasta oglinda, fiecare se vede plin de mizerie sufleteasca, plin de lepra pacatelor. CAINTA, este inceputul lepadarii de voia proprie si inceputul implinirii voii lui Dumnezeu. "OM" nu este niciodata sinonim cu "voia proprie". Cine traieste dupa voia sa, traieste in intuneric spiritual, in nebunie, in scrasnirea dintilor. Sfantul Apostol Petru s-a lepadat de 3 ori, dar prin cainta sincera a fost repus in treapta Apostoleasca. CAINTA TALHARULUI DE PE CRUCE, ne arata putinta mantuirii fie si in ultima clipa: cea a mortii.

 IAR CLIPA MORTII NOASTRE ESTE DEFINITORIE PENTRU VESNICIA CARE NE ASTEAPTA. De aceea zice proorocul: “Pregateste-te sa te intalnesti cu Dumnezeul tau!” (Amos 4:12).

                                                                                                                 Amin si Aliluia!
                                                                                                                 Preot Ioan 🛎.

PUSTNICUL si DIAVOLUL

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig 

Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, se spune ca unui pustnic aratandu-i-se diavolul intr-o noapte, a inceput sa-i insire pacatele: “Ai facut asta si asta, aceia si aceia, vai de sufletul tau!”

 - Numai atata, a intrebat pustnicul? 

- Ba, ai mai facut si altele, multe si destule, ca sa ai parte de focul iadului nostru! 

- Te rog – i-a zis pustnicul – scrie-mi-le pe o hartie, ca sa nu le uit! 

Cand au fost gata, pustnicul lua hartia de la diavol, facu peste ea semnul Sfintei Cruci şi scrise cuvintele: „Achitate prin Scump Sangele Domnului Iisus Hristos!”, apoi i-a intins-o diavolului, spunandu-i: „Mi-ai dat nota, poftim aici chitanta!”. Atunci, crapand de furie si de necaz, diavolul indata s-a facut nevazut.

In fiecare zi, si noi facem o foarte lunga “nota de pacate”, sa cautam insa “sa o achitam” cat mai repede cu putinta, prin Taina Sfintei Spovedanii. Si daca unii ne vor lua in ras, ca mergem duminica la Sfanta Biserica, ca postim, ca ne rugam, ca ne spovedim si ne impartasim, noi sa-i iartam si sa ne rugam pentru ei, fiindca, SUNT IN INSELARE! “Pentru unii, nu valorezi nimic, Pentru altii, esti un infinit, Pentru unii, esti ghimpe si durere, Pentru altii, esti iubire si placere, Pentru unii, esti neinteresant, Pentru altii, esti de neuitat, Tu omule, sa fii in fata lui Dumnezeu ca o floare, Fiindca, ceea ce esti in fata oamenilor moare, Cauta sa placi lui Dumnezeu, Pentru ca oamenii, oricum te vor judeca mereu”. 

                                                                                                             Amin si Aliluia!
                                                                                                                  Preot Ioan .