E greu să fii un om bun ?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

"Noi am vrea totdeauna, ca celălalt să fie sfânt, milostiv și bun la sulfet "!
Pr. Sofian Boghiu

E greu să fii un om bun ?

Aparent, dacă am răspunde instinctiv ținând cont de starea lumii contemporane, am răspunde că da, e greu să fii un om bun în zilele noastre!
Dar ființial, omul e plamădit de Dumnezeu să fie bun. De fapt, în realitate toti oamenii se nasc buni. Copiii la naștere sunt puri!
Nu au luat contact cu răutatea oamenilor mari. Pe vreme ce cresc, se pervertesc din cauza oamenilor mari!
Toți ne dorim oameni buni în viața noastră și a copiilor noștri! Dar oamenii buni la suflet nu sunt picați din cer. Sunt oameni asemeni nouă! Cu aceleași frământări sufletești, cu aceleași nevoi, cu aceleași necazuri sau bucurii.
Atunci, ce îi determină pe oamenii normali, izbiți zilnic de răutatea lumii, să fie buni?
Simțământul dragostei față de oameni și față de viață. E greu sa iubești când nu ești iubit!
Și totuși tu continui să fii bun ,pentru că așa ne spune Hristos!
Nu contează ce spun oamenii, tu continuă să fii un om bun !
Cât efort face un om bun la suflet, ca să fie bun cu oamenii răi!
Nu se lasă descumpănit de căderile celorlalți, el știe că trebuie să fie bun!
Cât de bine ne pică atunci când în viața noastră, întâlnim un om bun la sulfet , de pus pe rană!
Ăsta e scopul vieții!
Fii un om bun !

                                                                  

                                                                                                                        sursa ...   Vasi Badescu

                                                                                                     

Despre femei si mame...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




Părintele HRISOSTOM FILIPESCU a scris cum nu a scris nimeni...,,Femeia e zâmbetul lui Dumnezeu!"

,,Mama e zâmbetul lui Dumnezeu pe pământ! Mama este purtătoare de mir, de sfințenie în casă, de sensibilitate, de puritate!

Mama este mereu lângă tine, este îngerul păzitor al fiecăruia. O găsești în adierea frunzelor pe lângă care treci, în mirosul mâncărurilor pe care ți le amintești din copilărie, ea e în florile pe care le alegi să le dăruiești, e în toate zâmbete tale de zi cu zi. O găsești în mâna care te atinge pe frunte când ai febră, în liniștea din zilele ploioase când te simți melancolic, ea e în culorile curcubeul și în căldura pe care o simți în diminețile de Crăciun!

Mama poartă lumea pe umeri. Ea este începutul tuturor începuturilor, profesorul profesorilor și cartea cărților. Mama este sertarul în care ne depunem toate lacrimile și toate zâmbetele. Mama e izvor de răbdare și bunătate. Mama e creatorul tuturor poveștilor. E un anotimp, e un cântec dulce, glas plin de smirnă."

Pr. Protosinghel Hrisostom Filipescu