Boala care mântuiește orice suflet - Părintele Arhimandrit Cleopa Ilie.

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


                    

Sfîntul Efrem Sirul zice aşa:

„Dumnezeu de la omul bolnav, două lucruri cere: Să mulţumească lui Dumnezeu pentru boală şi să se roage neîncetat".
Numai atât.
Nu cere post, nu priveghere, nu plecare de genunchi, nu culcarea pe jos, nu mâncare, nu uscată mâncare, nu puţină mâncare, nu starea de toata noaptea, nu cere de la dânsul nimic, decît aceste două lucruri.
Orice bolnav care crede în Hristos şi are dreapta credinţă, atât trebuie să zică :
„Mulţumescu-Ţi Tie Doamne, că-mi dai suferinţă şi certare.
Mulţumescu-Ţi Ţie, Doamne, că mă iubeşti şi mă cerţi"; şi „DOAMNE, IISUSE HRISTOASE, FIUL LUI DUMNEZEU, MILUIEȘTE-MĂ PE MINE, PĂCĂTOSUL".
Acestea se cer de la tot sufletul, fie bolnav, fie sănătos, dar de la bolnav numaidecât.
Dumnezeu ştie că trupul se smereşte prin boală şi nu mai trebuie să-l înfrânezi cu postul, cu asprimea, cu cutare; deja trupul este smerit, mai mult decât puterea lui de suferinţă.
Şi de aceea se cere osteneala duhului, rugăciunea.
De la aceasta nu-i scutit nimeni până la ultima suflare.
Ferice de cel ce rabdă boala cu mulţumire, că Dumnezeu, văzând
asta, îl vindecă fără doctori.
Cine mulţumeşte lui Dumnezeu în boală, este un martir de bunăvoie.
Cea mai mare slujbă pentru cei bolnavi este Sfântul Maslu.
Dar nu foloseşte, dacă omul nu este spovedit. Deci, mai întâi spovediţi-vă de toate păcatele şi apoi faceţi Sfântul Maslu cu cel puţin trei preoţi.

 

— cu Isaia BC Berzunti

ADEVARUL SI MINCIUNA

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

         Patru calatori plecat-au pe acelasi drum prin lume, Si-au ajuns la sfada multa, ne spun cartile batrane! FOCUL se sfadea cu APA, ADEVARUL cu MINCIUNA, Intre ei trona semeata si ranjind hidos, ranchiuna!
Dar satui de-atata vorba si scarbiti de-atata cearta, S-au oprit la o rascruce, hotarand sa se desparta, Unul mai falos le zice: “- Eeei, ce v-a gasit, poftim! Dar de-om vrea a-ne-intalni, cum o sa ne regasim? “ - Pe mine ma veti afla in tot timpul si-n tot locul, Unde fumul se inalta”, asa le graieste FOCUL, ADEVARUL SI MINCIUNA,
Patru calatori plecat-au pe acelasi drum prin lume, Si-au ajuns la sfada multa, ne spun cartile batrane! FOCUL se sfadea cu APA, ADEVARUL cu MINCIUNA, Intre ei trona semeata si ranjind hidos, ranchiuna!
Dar satui de-atata vorba si scarbiti de-atata cearta, S-au oprit la o rascruce, hotarand sa se desparta, Unul mai falos le zice: “- Eeei, ce v-a gasit, poftim! Dar de-om vrea a-ne-intalni , cum o sa ne regasim?
“ - Pe mine ma veti afla in tot timpul si-n tot locul, Unde fumul se inalta ", asa le graieste FOCUL, “ - In bordeie si in case unde veti vedea lumina, In amnare si in piatra si in orice zi senina!”
“ - Eu voi fi in orice susur de izvoare si de rauri, In cascade si in ploaia ce involbura parauri, Dimineata-n firul ierbii, eu voi roura si pleoapa!" Asa a grait semeata, susurandu-si vorba, APA !
“ - Eu voi fi pe tot pamantul , cat e soarele si luna, Ma gasiti oricum, oriunde!” a grait razand, MINCIUNA. “Si pe uliti, si-n bordeie, si-n palate si in piete, Si in sufletele celor invatati sa ma rasfete!
Stau in vorbe si in fapte, stau in cugete si-n carti, Stau in stiinta unor “genii”, ma-nsotesc cu regi si hoti, Ba, ma mai strecor voioasa si in suflet de ateu, Ii soptesc ca nu exista nici Hristos, nici Dumnezeu!
Ma desfat chiar si-n Biserici, stau pe limba la doi, trei, Care intra sa se-nchine, doara asa, din obicei! Ma strecor chiar si-n Altare, prin politici si arginti, Dar mai greu, caci slujitorii nu-s cu totii adormiti!
La tot omul mic sau mare, daca-s tineri sau sunt mosi, Mai ales in guvernare, unde-s marii mincinosi! Ii slujesc pe toti cu ravna si ii duc la tatal meu, Cel ce e amagitorul si dusman lui Dumnezeu!"
“ - Pe voi va gasesc mai lesne!” se-ntristeaza ADEVARUL, “ - Ca sa ma aflati pe mine trebuie-a grabi piciorul! Eu ades sunt alungat cu batjocuri si rusine, Tot la fel ca pe Golgota, cand scuipau cu toti pe Mine!
Oamenii acestei lumi, nu stiu cine-i Adevarul, Si lovesc cu toti tepusa ce le vatama piciorul, Toti simt lipsa Mea in case si in suflete si-n minte, Nu ma vad nici in durere, nici in lacrima fierbinte!
Si desi le sunt aproape, stau si plang pe-un laicer, Nu ma vad sau ma alunga! Insa ma gasiti in Cer! Sus in ceruri langa Domnul, locuiesc, iar pe Pamant, Mai cobor sa stau cu omul cercetat de Duhul Sfant!” “- In bordeie si in case unde veti vedea lumina”, In amnare si in piatra si in orice zi senina!”
“ - Eu voi fi in orice susur de izvoare si de rauri, In cascade si in ploaia ce involbura parauri, Dimineata-n firul ierbii, eu voi roura si pleoapa!” Asa a grait semeata, susurandu-si vorba, APA!
“ - Eu voi fi pe tot pamantul, cat e soarele si luna, Ma gasiti oricum, oriunde!” a grait razand, MINCIUNA, “ Si pe uliti, si-n bordeie, si-n palate si in piete, Si in sufletele celor invatati sa ma rasfete!

Stau in vorbe si in fapte, stau in cugete si-n carti, Stau in stiinta unor “geni”, ma-nsotesc cu regi si hoti, Ba, ma mai strecor voioasa si in suflet de ateu, Ii soptesc ca nu exista nici Hristos, nici Dumnezeu!
Ma desfat chiar si-n Biserici, stau pe limba la doi, trei, Care intra sa se-nchine, doara asa, din obicei! Ma strecor chiar si-n Altare, prin politici si arginti, Dar mai greu, caci slujitorii nu-s cu totii adormiti!
La tot omul mic sau mare, daca-s tineri sau sunt mosi, Mai ales in guvernare, unde-s marii mincinosi! Ii slujesc pe toti cu ravna si ii duc la tatal meu, Cel ce e amagitorul si dusman lui Dumnezeu!”
“ - Pe voi va gasesc mai lesne!” se-ntristeaza ADEVARUL, “ - Ca sa ma aflati pe mine trebuie-a grabi piciorul! Eu ades sunt alungat, cu batjocuri si rusine, Tot la fel ca pe Golgota, cand scuipau cu toti pe Mine!
Oamenii acestei lumi, nu stiu cine-i Adevarul, Si lovesc cu toti tepusa ce le vatama piciorul, Toti simt lipsa Mea in case si in suflete si-n minte, Nu ma vad nici in durere, nici in lacrima fierbinte!
Si desi le sunt aproape, stau si plang pe-un laicer, Nu ma vad sau ma alunga! Insa ma gasiti in Cer! Sus in ceruri langa Domnul, locuiesc, iar pe Pamant, Mai cobor sa stau cu omul cercetat de Duhul Sfant!”
Eliana Popa