Îţi mulţumesc Doamne...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Îţi mulţumesc pentru astăzi, pentru ieri şi pentru mâine.

Pentru anii ce-au trecut, pentru că te înduri de mine.

Îţi mulţumesc pentru cei dragi, cei de-acasă

Pentru că-i iubeşti, pentru hrana ce le-o pui pe masă.

Îţi mulţumesc pentru schimbarea ce-ai lucrat-o în mine

Dintr-un egoist făcuta-i om plin de iubire.

Îţi mulţumesc pentru Cuvânt, pentru credinţă

Îţi mulţumesc pentru iubire, pentru grijă, pentru cruce

Pentru nopţile când doar şoapta Ta somnul mi-l aduce.

Îţi mulţumesc pentru puterea de a fi ca Tine

Pentru Duhul Tău ce îmi şopteşte „nu te-ndoi de Mine”.

Îţi mulţumesc pentru momente grele, în care

Doar prezenţa Ta îmi ţine inima tare.

Îţi mulţumesc pentru probleme multe, când

Le iei şi le rezolvi Tu, toate rând pe rând.

Îţi mulţumesc pentru acea zi, „o ştii Tu care”,

Când fără Tine n-aş mai fi rămas pe cale.

Îţi mulţumesc pentru atâtea, Domnul meu,

Doar Tu şi cu ai Tăi aţi stat cu mine în greu.

 Îţi mulţumesc că inimile nu ne sunt de piatră

Că încă ne putem strânge laolaltă.

Îţi mulţumesc şi pentru geamul mic prin care

În fiecare dimineaţă primesc porţia de soare.

Îţi mulţumesc, Iisuse drag, că îmi pui în inimă cuvinte,

Cu care să Te laud Scumpul meu Părinte.

Şi pentru câte n-ar mai fi să-Ţi mulţumesc, o Doamne,

Oricât aş vrea nu pot, Tu le cunoşti pe toate.

CREDINTA, NADEJDE SI IUBIRE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Atat de mult am cugetat la viata,
Si mai nimic din ea n-am inteles.
Un vis oprit sau poate nor de ceata,
Sa spuna cei plecati cu ce ei s-au ales.

Sarmanul om cat rau aduna-n el,
Alearga dupa lucruri trecatoare.
In zori copil, iar seara mosnegel,
Si obosit se-ntoarce la culcare.

In goana dupa bani adesea noi uitam,
De bunul simt, de cei mai tristi ca noi.
Multi au plecat, la fel si noi plecam,
Si-averile se vor preface in noroi.

Si cei bogati si imparatii mari,
Atat de mici se vad in fata mortii.
Batrani, copii si slabi dar si cei tari,
Cand vine ceasul vom pleca cu totii.

 
Cu slove sfinte spune in Scriptura,
S-avem Credinta, Nadejde si Iubire.
Caci omul e a Domnului faptura,
Si doar acestea duc spre Mantuire.

Iurie Hemei