NEAM ROBIT, CU PLÂNSU-N GEANĂ!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                    

de Eliana Popa

Mai avem în astă țară și bărbați adevărați?
Mai avem în noi sămânța dacilor neînfricați?
Mai avem în firea noastră vitejia cea străbună
Ce-a învins cotropitorii și cumplita Semilună?

Mai putem să naștem, astăzi, voievozi precum Ștefan?
Mai putem s-avem la cârmă un cucernic Brâncovean?
Poate-un Țepeș plin de râvnă să ne scape de hoție,
Poate un Mihai Viteazu să ne scoată din robie?

Azi nu mai avem bărbații precum cei de altădată!
Fiindcă Iuda se tot naște, vânzători și lupi de pradă
Neamul nostru, ăla vrednic, a rămas doar amintire,
Alergăm după iluzii, nu ne mai venim în fire!

Nu mai suntem noi stăpânii, alții au venit aici
Stăm tăcuți și ne supunem precum vitele sub bici!
Nu mai avem demnitatea celor ce-au murit eroi,
Stăm plecați cu umilință și mânați ca niște oi!

Unde ți-e, române, locul? Între robi sau între lei?
Am ajuns săraci și-n drepturi, doar o țară de plebei!
Fiindcă ne-am lăsat seduși de o falsă libertate
Și trăim în nepăsare, suntem rupți de realitate!

Am ajuns o biată turmă fără drepturi, fără țară
Fiindcă cei ce sunt în frunte vor ca acest neam să piară
Noi tăcem cu frica-n suflet și scrâșnim din dinți tăcuți,
Când aceasta liftă crudă pune jugul celor mulți!

Neam robit, cu plânsu-n gene, când te vei trezi odată?
Temelia ta cea sfântă, azi, de lifte clătinată,
Se va prăbuși-n ruină, te vor îngropa de viu
Vei fi șters și din istorii, fără Cruce și sicriu!

DACA ESTI MEREU NEMULTUMIT, ESTI MEREU NEFERICIT

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                                                    https://babylenutaicoaneortodoxe.blogspot.com/

        Bucuria mea, din nou iti scriu un minunat cuvant de invatatura al IPS Parinte Iustinian Chira (Dumnezeu sa-l aseze in sanurile lui Avraam): ”Toate lucrurile sunt asa cum le privesti. . DACA ESTI MEREU NEMULTUMIT, ESTI MEREU NEFERICIT. Cu nemultumirea pe care o manifesti, TU ESTI CEL CARE SUFERA; TE OTRAVESTI PE TINE personal, nu pe cei pe care ii judeci." Iar daca ai blandete si smerenie, Duhul Sfant este in sufletul tau si dupa cum spune Sfintitul Parinte Sofronie Saharov: "Cand Harul este cu tine, nu mai vezi defectele altora; nu mai vezi decat suferintele si dragostea pentru frati." Decat sa clevetesti, sa barfesti, sa judeci, sa urasti, sa invidiezi pe altii, mai bine este sa te smeresti si sa-ti duci crucea cu demnitate si cu multumire catre Dumnezeu, fiindca, ne spune Sfantul Parinte Arsenie Boca asa: "Crucea e podoaba a suferintei. Cea mai grea cruce este LEPADAREA DE SINE si nu poti urma lui Iisus, fara lepadarea de sine. Daca pui pret pe lepadarea de sine, POTI URMA LUI HRISTOS; daca nu pui pret pe lepadarea de sine, NU POTI URMA LUI IISUS". Si atunci, te indemn SA FII MEREU MULTUMIT si FERICIT, si sa spui impreuna cu Sfantul Parinte Siluan Atonitul: „Sufletul meu tanjeste dupa Tine si cu lacrimi Te caut." Amin si Aliluia!
                                                                                                                              Preot Ioan .