TOATE SUNT DESERTĂCIUNI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, hai sa vedem ce zice Inteleptul Solomon: “Desertaciunea desertaciunilor, zice Ecclesiastul, desertaciunea desertaciunilor, toate sunt desertaciuni!

 Ce folos are omul din toata truda lui cu care se trudeste sub soare? 

Un neam trece si altul vine, dar pamantul ramane totdeauna! Soarele rasare, soarele apune si zoreste catre locul lui ca sa rasara iarasi. Vantul sufla catre miazazi, vantul se intoarce catre miazanoapte si, facand roate-roate, el trece neincetat prin cercurile sale. Toate fluviile curg in mare, dar marea nu se umple, caci ele se intorc din nou la locul din care au plecat. Toate lucrurile se zbuciuma mai mult decat poate omul sa o spuna: ochiul nu se satura de cate vede si urechea nu se umple de cate aude. Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, si ceea ce s-a intamplat se va mai petrece, caci nu este nimic nou sub soare” (Eccleziastul 1:2-9).

Bucuria mea, toate vor trece si intru nimic se vor preface, dar lucrarea facuta pentru slava lui Dumnezeu, toata osteneala, toata zdroaba ta, adica, MILOSTENIA, POSTUL, RUGACIUNILE, JERTFA PENTRU APROAPELE TAU, ... vor ramane impreuna cu sufletul tau si vei dobandi viata vesnica, Imparatia lui Dumnezeu. 

Ai mila de altii, si mila va avea Dumnezeu de tine la Infricosata Judecata, fiindca, nu conteaza decat unde pune Dumnezeu sufletele noastre dupa ce murim! Amin si Aliluia!

                                                                                                                        Preot Ioan 🛎.

Rugăciune...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Doamne, Tu cunoști pricina îngrijorărilor mele, ia-mă în palma Ta și păzește-mă. Fii cu mine în fiecare clipă și nu mă lăsa să alunec sau să mă poticnesc. Ție îți încredințez viața mea și ființa mea, sufletul meu și tot ce am. Ai grijă de ele și folosește-le după cum vrei Tu.

Ție ți-i încredințez și pe toți cei pe care îi iubesc, ocrotește-i cu mila Ta și nu-l lăsa pe niciunul dintre ei să se piardă. Iartă-ne când greșim iar atunci când rătăcim pe cărări străine, ia-ne de mână și adu-ne cu blândețe acasă.

Îndreaptă răul pe care l-am făcut și folosește rănile noastre spre zidirea și vindecarea noastră și a altora. Rămâi cu noi până la sfârșit și dă sens vieții noastre, pentru ca și noi să rămânem în Tine și să gustăm pacea și biruința deplină în Împărăția Ta.

AMIN!