SĂRBĂTOARE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, iata ce spune Sfantul Ioan Gura de Aur despre sufletul omului:

 “Cea mai frumoasa sarbatoare este constiinta curata; fiindca, nu MULTIMEA celor ce se aduna in Bisericile Crestin Ortodoxe se ia in seama, ci VIRTUTILE pe care ei le practica; nu hainele acelea pretioase, ci EVLAVIA lor; nu masa imbelsugata, ci GRIJA PENTRU SUFLET, toate acestea fac la un loc ADEVARATA SARBATOARE CRESTINA.”

 Sfantul Paisie Aghioritul spune asa:

“Atunci cand intentiile sunt curate, omul are odihna. De aici veti putea deosebi daca orice lucrare a voastra este buna." In afara de costiinta curata trebuie sa avem si iubire, iar despre iubire, 

Sfantul Parinte Dumitru Staniloae, zice: "Iubirea sta intr-un sentiment de raspundere fata de valoarea celuilalt, fata de mantuirea celuilalt." 

Iar despre mantuirea celuilalt Sfantul Antonie cel Mare ne spune: "De la aproapele vine si viata, si moartea. 

Fiindca, daca aducem folos duhovnicesc aproapelui, pe Dumnezeu dobandim (ne mantuim) si daca gresim aproapelui, lui Hristos gresim (si atunci ne osandim)." 

Si dupa ce am citit ce ne spun Sfintii Parinti despre sarbatoare, sa vedem ce ne spune marele poet George Coșbuc: 

“Si cat e de frumos in sat! 

Crestinii vin tacuti in vale, 

Si doi de se-ntalnesc in cale, 

Isi zic: Hristos a inviat! 

Si rade-atata sarbatoare”.

                                                                                                              Amin si Aliluia!

                                                                                                                  Preot Ioan .

Tâlcuri pascale

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Ce rost îşi au motivele pascale?
Şi, poate, anul ăsta vom vedea
Că nu e vorba despre stomacale,
Contează doar a fi şi a avea.

Şi, iată, suntem prinşi la-nghesuială,
Când, culmea, nu există îmbulzeli,
Sunt vremuri ce ne dau de cheltuială
Pe socoteala altor cheltuieli.

S-a cheltuit firescul şi voinţa,
Nesocotită-i viaţa fără rost,
Suntem certaţi mereu cu pocăinţa
Şi s-a-nţeles greşit cuvântul post.

Ne facem semnul crucii: Doamne-Ajută!,
Să fie numai bine când e greu,
Şi, poate, cineva ne împrumută
Că am rămas datori Lui Dumnezeu.

Adesea ne rugăm doar pentru fleacuri
Şi am uitat ce e mai important,
Acesta-i omul: trece peste veacuri
Tot regresând la modul epatant.

E vorba despre milă şi iertare,
E vorba despre oameni care pier,
Măcar acum, uitaţi în izolare,
Să ne întoarcem faţa către cer.

Aştept şi învierea omenirii,
Ucisă de-ale sale vanităţi,
Căci a dansat în hora nimicirii,
Sărbătorind prea multe nedreptăţi.

E vorba despre Viaţă şi Lumină,
E vorba despre tot ce-i efemer,
Măcar acum, uitaţi în carantină,
Să ne întoarcem faţa către cer.

Şi bate o Lumină la fereastră,
Şi clopotele bat de-atâta dor,
Se-aude-un glas : “Iubirea nu-i sihastră,
Ea-i nemurirea unui muritor”.

E vorba despre inimi şi Iubire,
E vorba despre lacrima de Sus,
Măcar acum, uitaţi în pustiire,
Să ne întoarcem faţa spre Iisus.

Alexandra Mihalache
Vă doresc din suflet un Paşte fericit cu lumină şi credinţă!