PE CINE ÎNDRĂGEȘTE DUMNEZEU?

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Dumnezeu este Creatorul nostru. Tatăl le lucrează pe toate, colaborând cu Fiul Său și desăvârșindu-le pe toate prin Duhul Său Cel Sfânt. ("Toate PRIN EL -prin Iisus Hristos - s-au făcut; fără El NIMIC nu s-a făcut, din ce s-a făcut"). Deci știm că Dumnezeu are grijă de fiecare om în parte, bun sau rău, drept sau nedrept, credincios sau ateu, ori hulitor. Acest adevăr ni l-a dezvăluit și Domnul nostru pe pământ, atunci când ne-a cerut să iubim oamenii fără să facem diferențe de merit între ei, pe criteriile calității lor morale.
Totuși.. Dumnezeul nostru pe unii îi îndrăgește mai mult, deși TUTUROR le poartă de grijă. Cine sunt cei pe care Dumnezeul cerului și al pământului îi simpatizează? OAMENII SMERIȚI, ACEIA SUNT! Nu mă credeți?.. Ascultați aici: “Sălășluiesc în loc înalt si sfânt, și sunt cu cei smeriți și înfrânți, ca să înviorez pe cei cu duhul umilit si să îmbărbătez pe cei cu inima înfrântă “ (Isaia 57, 15). Ce spune Maica Domnului în imnul ei de bucurie din casa Elisabetei, mama lui Ioan Botezătorul? "Că a căutat SPRE SMERENIA ROABEI SALE.."!
Ați văzut? Lumea caută să iasă în evidență, fiecare vrea să fie deasupra celorlalți, dar Dumnezeu îi urmărește cu interes pe oamenii smeriți, adică umili, modești, cu o părere foarte proastă despre ei înșiși.. Așa cum, de exemplu, se considera Sfântul apostol Pavel: "Cei păcătoși, dintre care CEL DINTÂI SUNT EU"!
Când crezi lucrurile acestea despre tine însuți, abia atunci Dumnezeu te îndrăgește și nu are grijă de tine doar pentru că ești (vrei-nu vrei!) făptura mâinilor Sale, ci pentru că te stimează cu adevărat!
Așa să ne binecuvânteze pe toți Dumnezeul cerului și al pământului!

Preot Sorin Croitoru din Mantova (Italia)

Pildă ortodoxă

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

              Erau doi cizmari. Unul avea copii mulţi, femeie, tată şi mamă şi mergea la biserică în fiecare Duminică. Şi toate îi mergeau bine. Altul nu mergea la biserică, ci lucra şi Duminica, şi nu putea să se conducă nici pe sine. De aceea, invidiindu-l pe fratele său care îi era nesuferit, i-a zis cu mânie: „De unde şi cum te-ai îmbogăţit? Pentru că eu muncesc mai mult decât tine şi cu toate acestea am sărăcit”. Însă fratele său, ca să-l facă pe el să meargă la biserică, i-a zis: „Iată, eu merg întotdeauna la biserică şi, mergând, aflu aur aruncat pe cale; şi de atunci, câte puţin, m-am îmbogăţit. Dacă vei vrea ca să mergem împreună, orice vom găsi vom împărţi în jumătate”. Iar acela, crezând, a început a merge după dânsul; şi, mergând el la biserică totdeauna, i-a binecuvântat Dumnezeu şi s-a îmbogăţit.

După un timp i-a zis bunul său frate: „Oare ştii, frate, cât de mult ţi-a folosit un cuvânt de îndemn pentru Dumnezeu şi averea ta? Să mă crezi pe mine că nimic n-am găsit pe cale pentru că ţi se părea că eu după aur umblu. Dar, pentru că Dumnezeu a zis: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate celelalte se vor adăuga vouă”, pentru aceea ţi-am vorbit ţie. Deci, chiar de am şi minţit, iată că n-am greşit, fiindcă tu te-ai îmbogăţit”.

(Cuvinte de la Sfintii Părinti, Editura Episcopiei Romanului, 1997, pp. 20-21)