False minuni

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...



In urma cu cateva luni am condus o ruda in Bucuresti la Gara de Nord. Am intrat in gara si ne-am apropiat de panoul care afisa mersul trenurilor sa vedem de la ce linie si la ce ora urma sa plece trenul care ne interesa. La vreo 20 de metri de panou, intr-o parte, un grup compact de vreo 30-40 de persoane mi- a atras atentia. Era si putina agitatie, se auzeau si doua, trei voci parca mai tare, lumea se uita intr-acolo, unii se si duceau. Valize, sacose, bagaje si carucioare, intreb pe cineva din curiozitate:

- Ce se intampla domnule acolo?

- Ce sa se intample? Un pocait spune ca va face o minune!

N-am schitat nici un gest; m-am mirat doar pe dinauntru si m-am indreptat curios spre grupul de oameni. Ce mai conta o gura-casca in plus?!

Deodata am auzit:

- ... fratilor, botezati-va la credinta adevarata, sfarsitul lumii este aproape, o sa vina Armaghedonul cat de curand si o sa ramana 144 de mii de martori ai lui Iehova cu care...

Barbatul care vorbea avea in jur de 35, cel mult 40 de ani, era slabut, bine imbracat. Langa el era un alt barbat intr-un carucior de invalizi, trist, imbracat dezordonat, avea fularul peste haina si era descheiat la sireturile de la niste bocanci foarte purtati. Era un om robust, neras, in jur de 50 ani.

- Ca sa vedeti ca am dreptate, am sa ma rog la Iisus pentru sanatatea acestui om invalid...

Toti cei prezenti stateau cu gurile cascate si asteptau sa vada ce urmeaza. Si-a pus mainile pe capul omului din carucior, a stat cu ochii inchisi cateva secunde, dupa care a inceput sa strige:

- Iisuse ridica-l ! Iisuse ridica-l ! Iisuse ridica-l ! Cel de pe scaun s-a ridicat incet cu picioarele tremurand, avea o figura parca era Benny Hill intr-un film de comedie. Trei, patru femei dintr-un grup au inceput sa strige:

- Minuneee, a facut o minuneee !

“Invalidul” s-a ridicat, nu a spus nimic, s-a scuturat de cateva ori si... a plecat. Cei prezenti erau nedumeriti, unii priveau mirati, altii zambeau ironic... dar nimeni nu spunea nimic.

“Mi-am luat inima in dinti” si am indraznit in auzul tuturor:

- Domnule, nu te supara, am si eu o rugaminte: vezi eu sunt mic de statura, nu am decat un metru saizeci, n-ai putea dumneata sa te rogi pentru mine, sa faci acum o minune si sa ma lungesti macar cu vreo zece centimetri?

Atunci am observat ca erau si vreo trei, patru jandarmi in grup, care probabil urmareau situatia.

- Vino langa mine sa ma rog pentru pacatele tale si poate Iehova...

Dupa cateva secunde incepe:

- Iisuse ridica-l ! Iisuse ridica-l !

- Domnule, trebuie sa ma lungeasca, nu sa ma ridice...

Situatia era hilara. Unii chiar chicoteau.

- Domnule, dumneata faci misto de mine? Cum ai vrea sa ma rog? Iisuse lungeste-l? Iisuse lungeste-l? Du-te si vezi-ti de treaba, vezi sa nu pierzi trenul !

- Escrocilor! se aude o voce de femeie. Dati reprezentatii ca la circ?! Prostiti lumea, ca si acasa toata ziua imi sunati la usa... nu mai scapa lumea de voi...

M-am strecurat afara din grup, nu mai era mult si pleca trenul. Am suit in tren cu persoana cu care venisem si cand m-am intors, m-am asezat la un chiosc de ziare, la o coada de trei persoane. De dupa chiosc aud fara sa vreau, un dialog intre doi barbati:

- Ba, daca nu m-a enervat ala cu barba... imi venea sa-l iau la suturi; cred ca era popa !

- Lasa asta... eu ma oftic ca am pierdut caruciorul cu rotile.

Preot Nicolae Trusca, parohia Negoiesti

O legenda frumoasa despre Ajunului Crăciunului

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

"De mult, in ajunul Craciunului, Dumnezeu a coborat pe pamant impreuna cu Sf. Petru, pentru a vedea cum se pregatesc oamenii sa intampine Sarbatoarea Nasterii Domnului.
Prima data au mers la casa unui om bogat. De cum au intrat in curte incepuse sa se simta miros de cozonac, friptura, sarmale si alte bunatati care sunt pregatite de Craciun. Au batut la usa si, cand a iesit bogatul i-au spus:
- Omule bun, suntem doi calatori obositi si inghetati. Te rugam, lasa-ne sa innoptam la tine si, daca s-ar putea, sa ne dai si noua o coaja de paine ti-am fi foarte recunoscatori, ca n-am mancat nimic toata ziua.
Auzind bogatul ce au avut de spus calatorii, le-a raspuns:
- Imi pare rau dar astept niste invitati in seara aceasta. Nu am nici unde sa va culc, nici ce sa va dau de mancare. Mergeti la casa de alaturi, acolo o sa gasiti de toate. Si spunand acestea a inchis usa razand.
Alaturi locuia o femeie vaduva impreuna cu cei doi copilasi ai sai. Dumnezeu si Sf.Petru, desi stiau, s-au dus sa o incerce si pe femeie. I-au batut in usa si i-au spus ce i-au spus si bogatului. Spre surprinderea lor, femeia le-a raspuns ca ii lasa sa innopteze la ea:
- Puteti ramane peste noapte aici dar, de mancare nici pentru copilasii mei nu am nimic.
Cand au intrat cei doi calatori, au vazut copiii plangand de foame, caci nu mancasera nimic toata ziua. Dupa catva timp, femeia s-a hotarat sa mearga la vecinul cel bogat pentru a-i cere putina mancare pentru copilasi. Evident, si ea a primit acelasi raspuns. La intoarcere, a trecut pe langa grajdurile bogatului si a adunat de pe jos cateva baligi, le-a pus in sort si a plecat spre casa. Cand a intrat, copiii au sarit bucurosi din pat strigand:
- Mami, mami, ne-ai adus de mancare?
Plangand in suflet, femeia le-a raspuns:
- Culcati-va linistiti ca v-am adus mancare. Maine, de Craciun, o sa aveti ce sa mancati.
Auzind aceasta, copiii s-au culcat fericiti, insa mama si cei doi calatori stiau adevarul. Pentru a nu-si da seama copilasii, femeia a pus baligile in cuptor.
Dupa putin timp, nu mica i-a fost mirarea cand Dumnezeu i-a zis:
- Haide femeie, deschide cuptorul si scoate mancarea, ca de acum s-o fi facut.
- De ce va bateti joc de mine? Parca domniile voastre nu stiti ce am pus in cuptor spuse femeia plangand.
- Nu auzi ce ti-am spus? Deschide! insista Dumnezeu.
De gura strainului, femeia a deschis cuptorul, si nu mica i-a fost mirarea cand a vazut tot felul de bunatati inauntru, la fel ca pe vremea cand traia barbatul ei.
In acel moment si-a dat seama cine sunt strainii, si a cazut la picioarele lor multumindu-le. Dar Dumnezeu a oprit-o spunandu-i:
- Scoala-i pe copii si da-le sa manance. Si in acel moment cei doi s-au facut nevazuti.
In acest timp, la casa bogatului incepusera sa soseasca invitatii. Cand au ajuns toti, s-au asezat la masa pentru a incepe ospatul. Dar ce sa vezi, cand sa scoata slugile mancarea din cuptoare pentru a o servi, in toate era numai baliga.
Din fericire, povestirea noastra are un final fericit. Dupa ce au plecat invitatii, bogatul si-a pus slugile sa pregateasca din nou din toate bunatatile, iar apoi a chemat-o pe vecina vaduva cu copilasii ei sa petreaca impreuna Sarbatoarea Craciunului. Si dupa sarbatori, pentru a se asigura ca are din ce sa traiasca, a angajat-o la conacul sau."