SPOVEDANIA SI IMPARTASANIA

Perioada postului este o perioada de curăţire sufletească, de sinceră pocăinţă. De aceea, Biserica îndeamnă credincioşii la spovedanie, mai cu seamă în perioada posturilor, pentru ca jertfa lor să fie deplină.
„Importanţa Spovedaniei este deosebit de mare. Practic, Spovedania este cea care ne pune pe noi în faţa noastră, ne face pe noi înşine să ne cunoaştem, să ne descoperim împreună cu ajutorul duhovnicului toate acele părţi ascunse din interiorul nostru care sunt negative. Prin Spovedanie omul vine şi îşi aşterne sufletul la picioarele duhovnicului în faţa lui Dumnezeu şi el mărturiseşte în faţa duhovnicului ca şi în faţa lui Dumnezeu. Nu preotul în sine, omul în sine este cel care îi iartă lui păcatele, ci Dumnezeu ne iartă păcatele”, a spus părintele diacon profesor Răzvan Ştefan de la Seminarul Teologic Ortodox din Bucureşti, după cum ne informează TRINITAS TV.
Cei care primesc dezlegare de la duhovnic, se pot împărtăşi cu Sfântul Trup şi Sânge al Mântuitorului Iisus Hristos.
„Prin primirea Sfintei Împărtăşanii noi primim în noi pe Însuşi Hristos prin Sfântul Trup şi Sfântul Sânge al Său. Sfânta Împărtăşanie numită şi Sfânta Euharistie, cuvântul euharistie înseamnă de fapt mulţumire, este o mulţumire a noastră adusă lui Dumnezeu pentru darurile bogate pe care le-a revărsat asupra noastră. Dumnezeu este Cel Care ni se dăruieşte nouă din darurile pe care noi I le aducem. Este rodul unei conlucrări între Dumnezeu şi om. Este merinda noastră duhovnicească în lupta cu patimile, în lupta noastră duhovnicească mai ales în perioadele de post când omul este aţintit cu precădere asupra propriilor sale neputinţe sufleteşti”, a mai precizat părintele diacon profesor Răzvan Ştefan.
Credincioşii trebuie să fie conştienţi că pentru a primi cele două Sfinte Taine, atât pentru Spovedanie, cât mai ales pentru Împărtăşanie, este nevoie de o pregătire specială.

Sursa: AGENŢIA DE ŞTIRI BASILICA

SPOVEDANIA

                                                            Secretul spovedaniei

     Un preot nu face un secret din faptul ca a primit Taina Hirotoniei. Insa, el are obligatia de a pastra secretul marturisirilor primite in cadrul spovedaniei. Preotul nu face ancheta in timpul marturisirii cuiva si de aceea nu-i este permis sa intrebe despre persoanele cu care a comis pacatul sau sa faca aluzii la imprejurari aflate de la alti penitenti. Duhovnicului nu-i este ingaduit sa faca nici un fel de insemnare despre marturisirea primita.

Duhovnicul nu are voie sa divulge pacatele enumerate de penitent la Scaunul marturisirii nici inainte autoritatilor, chiar daca ar fi expus sa-si piarda viata. El trebuie sa se conformeze cuvintelor: “Auzit-ai cuvant? Sa moara cu tine” (Isus Sirah 19, 10)

Taina Spovedaniei este Taina readucerii penitentului in comuniune cu Hristos si nu predarea in fata autoritatilor. Astfel, preotul trebuie sa i se infatiseze credinciosului ca vorbind in numele Domnului, atat cu iubirea iertatoare a lui Dumnezeu care nu-l face sa dispere, cat si cu seriozitatea care-l opreste de la bagatelizarea slabiciunilor sale. Penitentul are incredere in preot tocmai pentru ca simte in el raspunderea fata de Hristos pentru sufletul sau.

          Nici pentru scopuri considerate utile pentru penitent, duhovnicul nu trebuie sa comita acte de indiscretie. 

El nu trebuie sa le spuna parintilor acestuia despre cele aflate la Spovedanie.

Daca preotul nu pastreaza secretul marturisirii, pedeapsa este extrem de aspra si poate merge pana la caterisire. Canonul 120 al Nomocanonului prescrie pentru un astfel de pacat oprirea sau suspendarea preotului timp de trei ani, avand sa se impartaseasca o singura data pe an si sa faca 100 de metanii zilnic. Legile imparatesti pedepseau acest pacat prin smulgerea limbii preotului. Regulamentul de procedura al instantelor disciplinare si judecatoresti ale Bisericii Ortodoxe Romane mentioneaza ca „violarea secretului marturisirii se pedepeseste cu depunerea”.

In concluzie, putem afirma ca preotul lucreaza ca organ vazut al lui Hristos si nu ca un reprezentat al autoritatilor.

 De aceea el spune inaintea marturisirii credinciosului: “Iata, fiule, Hristos sta nevazut, primind marturisirea ta cea cu umilinta. Deci, nu te rusina, nici te teme, nici nu ascunde de mine nimic din cele ce ai facut, ci toate mi le spune fara sa te indoiesti si fara sfiala, ca sa iei iertare de la Domnul nostru Iisus Hristos”. Preotul trebuie sa se stearga cu totul in fata lui Hristos, lucru aratat si in faptul ca marturisirea se face de regula langa icoana lui Hristos.

Sursa: CrestinOrtodox