O MINUNE CU SFANTA ICOANA A MANTUITORULUI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Am sa va spun o istorioara, ca sa vedeti ca taina Crucii s-a mai repetat uneori si in chip vazut. Iata ce s-a intamplat.
Intr-o casa oarecare bolea un biet crestin sarac si era aproape de moarte. Neavand cui sa vanda casa, a lasat-o cu chirie unui evreu pentru un timp, spunandu-i:
- Uite, ramai in casa mea, ca eu acum mor si la urma va ramane la niste nepoti ai mei.
Cand a murit crestinul acela, a ramas in casa aceea o icoana a Mantuitorului Iisus Hristos. Evreul acela, nefiind cu ura catre crestini, a lasat icoana pe perete si isi vedea de treburile lui. Dar a venit intr-o zi la dansul alt evreu si i-a zis:
- Cum stai tu, mai, cu icoana in casa? Uite icoana lui Hristos!
Iar el a raspuns:
- Asa am gasit casa cand am venit si n-am indraznit sa iau icoana de la locul ei, ca am auzit ca acela-i lucru sfant. Este Hristos!
Insa evreul acela, fiind rau si necredincios, a cerut icoana, si nu s-a lasat pana ce nu i-a dat-o. Si a luat icoana Mantuitorului de acolo, a dus-o la el acasa, departe, a chemat si pe altii si le-a zis:
- Sa facem si noi cu icoana lui Hristos, cum au facut parintii nostri!
Si au pus icoana pe un stalp si au rastignit-o cu cuie. Unde erau mainile Mantuitorului pictate au batut cuie si dupa ce au pus sfanta icoana acolo au inceput a o lovi in fata, batandu-si joc de ea. Unii Il scuipau, altii strigau: Hoo, coboara-Te de pe cruce! Si in fel si chip ziceau. Dupa cum au facut parintii lor, asa au facut si icoanei Mantuitorului, ca sa faca macar simbolic din ceea ce au facut parintii lor, sa le urmeze rautatea. Iar unul din ei a zis:
- Eu am auzit ca unul L-a impuns cu sulita in coasta!
Si in batjocura, cum radeau ei acolo, au luat o sulita si au impuns icoana. Dar deodata, cand au impuns-o, a inceput sa curga sange mult, incat i-au cuprins spaima pe toti, si au fugit la scoala lor si au spus rabinului:
- Iata ce am facut noi! Am rastignit icoana lui Iisus Hristos si, cand am impuns-o, a curs sange!
Si a venit invatatorul lor, rabinul, si a vazut adevarul. Apoi a zis:
- Vedeti? Acum s-a stabilit mai tare si mai clar decat toate ca parintii nostri au fost ucigatori de Dumnezeu Cel Viu si de Omul Iisus Hristos! Deci, daca a curs sange din icoana aceasta uscata de lemn, suntem toti vinovati de sangele Lui si trebuie sa ne botezam!
Si, ducandu-se la scoala cu icoana insangerata, s-au botezat toti aceia, toata scoala lor, si mult popor evreiesc a trecut la dreapta credinta, vazand sangele lui Hristos curgand din Preasfantul Sau Trup zugravit pe icoana, dupa atatea sute de ani de la rastignirea Sa pe Golgota.

UN ALTFEL DE POST

                                        Un altfel de post
                                             

                                                                          Preot Ioan

Renunţă la a-i mai judeca pe alţii:

► Fiecare din voi va da seama despre sine lui Dumnezeu. Deci să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci mai degrabă judecaţi aceasta: Să nu daţi fratelui prilej de poticnire sau de sminteală
(Romani 14:12-13).
Renunţă la a mai spune cuvinte care rănesc:
► Pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da seamă în ziua judecăţii (Matei 12:36).
Renunţă la a mai fi nemulţumit:
► Daţi mulţumire PENTRU TOATE, căci aceasta este voia lui
Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi (1 Tesaloniceni 5:18).
Ţine post de nervi:
► Mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu (Iacov
1:20).
► Oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă
(Matei 5:22).
Ţine post de pesimism:

► Că spre Mine a nădăjduit şi-l voi izbăvi pe El, zice Domnul, îl voi acoperi pe el că a cunoscut numele Meu (Psalm 90:14).
Ţine post de preocupări inutile:
► Răscumpăraţi vremea, căci zilele rele sunt. (Efeseni 5:16)
► Rugaţi-vă neîncetat (1Tesaloniceni 5:17).
Renunţă la a te mai plânge:
► Toate să le faceţi fără de cârtire şi fără de îndoială, ca să fiţi
fii ai lui Dumnezeu (Filipeni 14:12-15).
Renunţă la a-i mai stresa pe alţii:
► Rugaţi-vă neîncetat (1Tesaloniceni 5:17): Doamne, Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu miluieşte-mă pe mine păcătosul!
Renunţă la a mai fi acru:
► În iubire frăţească, unii pe alţii iubiţi-vă; în cinste, unii altora daţi-vă întâietate (Romani 12:10).
Renunţă la a-ţi da importanţă:
► Nimeni pe lume nu este absolut necesar pentru nimic. Vei
fi sau nu, vei interveni sau ba, progresul, lumina tot se va face, cu tine sau fără tine. Să nu-ţi închipui, sărmană făptură pieritoare, oricât de bine ai fi înzestrat, că dacă nu eşti tu lucrurile n-au să meargă înainte. Lumina se face şi fără tine, pe deasupra capului tău. Poţi fi folositor; dar absolut trebuitor nu eş ti pentru nimic.
Prin urmare, la ce străduinţa? Oricum vor sta lucrurile, tu
îndeplineşte-ţi înainte menirea pe care o simţi, dacă o simţi.
Câtă vreme auzi în tine glasul unei misiuni, continuă-ţi calea
mai departe, oricâtă experienţă brutală ar fi venit să-ţi arate că
ţelul crezut al străduinţei tale s-ar putea lipsi de munca ta
(Părintele Arsenie Boca).
► Dumnezeu este Cel ce lucrează în voi şi ca să voiţi şi ca să
săvârşiţi după a Lui bunăvoinţă (Filipeni 2:13).
Renunţă la teama pentru lucrurile tale:
► Lăsaţi-i Lui (Iisus Hristos) toată grija voastră, căci El are grijă
de voi! (I Petru 5:7).
Renunţă la a mai cădea în deznădejde:
► Uitaţi-vă la neamurile cele din început şi vedeţi cine a nădăjduit în Domnul şi s-a ruşinat? (Ecclesiasticul 2:10).
Ţine post de tot ceea ce te desparte de Iisus:
► Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau
strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? Sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui
Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru (Romani 8:35,
37-38).
„Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu“ (Matei 5:8).

PRESCURA

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Prescura o vedem in fiecare duminica, o vedem la fiecare Sfanta Liturghie, o vedem in mana celor ce dau pomelnice, o vedem la Proscomidiar, in mana preotului ce pregateste Cinstitele Daruri. Alaturi de vin si apa, aceasta paine liturgica numita "prescura" este materia principala din care se pregateste Sfanta Impartasanie si Sfanta Anafura.

Denumirea a ceea ce numim astazi "prescura" se cunoaste inca din secolul al VIII-lea, dupa ce, cu mult timp inainte, la Sfanta Liturghie se foloseau paini dospite, daruite la Sfantul Altar de catre credinciosi. Primul act prin care se implineste participarea fiecarui crestin la Sfanta Liturghie este aducerea darurilor de paine si vin la altar. Acest act tine de esenta Liturghiei si a fost prezent intotdeauna, insa forma darurilor a variat in decursul secolelor.

Ce este prescura ? Compozitia prescurii si formele in care o intalnim !

In slujirea cultului ortodox, painea se foloseste sub doua forme: prescura si artos. Cuvantul prescura vine de la grecescul "prosfora" si inseamna jertfa, ofranda, aducere sau punere inainte. Prescura - proskura, prosfora - este o paine micuta, de forma rotunda, facuta din aluat dospit, folosita in mod special pentru savarsirea Sfintei Liturghii. Din aceasta painica se taie, pe langa Sfantul Agnet, si toate celelalte miride, cat si Anafura.

Prescura este facuta din paine dospita, amestecata cu sare si apa. Liturghierul prevede anumite cerinte de calitate in ceea ce priveste prescurile: sa fie facute din faina alba de grau curat, nu prea veche ori alterata, sa fie preparate cu apa naturala, curata, potrivit de sarate, dospite, bine coapte si nearse, cu gust firesc.

Prescura are mai multe forme. Cea mai intalnita este cea de painisoara rotunda, pe care se aplica o pecete cu un instrument special, numit "pistornic", si care imprima initialele IIS.HR.NI.KA dispuse sub forma de patrat. Initialele inseamna "Iisus Hristos Invinge". Aceasta forma rotunda simbolizeaza pamantul sau lumea pentru care s-a jertfit Hristos si care i se aduce inapoi, ca ofranda.

Alta forma a prescurii este cea de cruce cu patru cornuri sau capete, care sugereaza cele patru laturi ale lumii pentru care s-a rastignit Hristos sau cele patru brate ale Crucii. Exista si prescuri cu cinci cornuri care ne duc cu gandul la cele cinci paini inmultite in chip minunat de Mantuitorul in pustie. De aici s-a luat obiceiul ca pentru pregatirea Sfintei Impartasanii sa se foloseasca cinci prescuri. Exista si prescuri cu trei cornuri, care preinchipuiesc Sfanta Treime.

De-a lungul tarilor ortodoxe, prescurile pot adesea diferi ca forma ori marime, insa toate comporta aceleasi trasaturi esentiale: paine curata, pecete, etc. In lumea slava, in mod special rusii, le fac mai mici si mai dense. Romanii le fac mijlocii si adesea mai bine dospite, uneori ei facand cinci prescuri unite sub forma de cruce. La greci adeseori se face o prescura mai mare, pe care este cuprinsa, prin pecete, intreaga imagine a discului.

Pecetea este un element care distinge prescura de painea obisnuita. Prima mentiune a pecetii o intalnim intr-o randuiala a Proscomidiei alcatuita in secolele X-XI pentru episcopul Paul din Galipoli, dar probabil ca se folosea inca dinainte de aceasta data. Pecetea este alcatuita dintr-o cruce cu insemnarea "Iisus (IS) Hristos (HR) Invinge (NIKA - in limba greaca)". Dupa cum spuneam si mai sus, pecetea se aplica cu ajutorul unui obiect numit "pistornic - pristolnic", facut din lemn, mai rar din piatra, bronz, lut sau alte materiale. Exista pristolnice care, pe langa pecete, cuprind si formele miridelor. Pecetea devine astfel semnul biruintei lui Hristos.

Cine poate face prescuri ?

Prescurile se pregatesc de catre o persoana cu viata curata, adica avand rugaciune multa si nevointa de post si fapte bune. Este foarte gresita ideea cum ca prescurile pot fi facute doar de femei necasatorite ori care nu mai traiesc viata trupeasca cu barbatii lor. Aceasta conceptie nu are insa nici o baza in traditia Bisericii. Aceasta parere se arata falsa inca de acolo cum ca la inceput, pentru Sfanta Liturghie, nici nu existau actualele prescuri, ci paine obisnuita, adusa de credinciosi de prin casele lor.

Nu exista nici un canon care sa prevada acest lucru, cum ca cine le pregateste sa nu aiba relatii trupesti. Probabil la originea acestei conceptii sta interdictia pentru cei ce au savarsit pacate grave si sunt opriti de la impartasanie de a-si aduce darul la altar. Dar a considera legaturile trupesti ale sotilor cununati canonic drept pacat este in contradictie cu Sfanta Scriptura si cu intreaga invatatura a Bisericii.

Sfantul Pavel arata clar ca "patul nuntii este neintinat" (Evrei 13, 4) iar Canonul 4 Gangra ii osandeste pe cei care ezita sa primeasca Sfanta Impartasanie de la clericii casatoriti. Ori, daca un preot casatorit, avand o viata conjugala normala, poate sluji Sfanta Liturghie cu vrednicie, de ce sotia acestuia nu ar putea face prescurile pentru slujba? Sau de ce o femeie casatorita canonic, care se poate impartasi, nu ar putea face prescuri? Ca urmare pot face prescuri cei care, straduindu-se sa duca o viata curata, potrivit poruncilor lui Hristos, pot si sa-si aduca darul la altar.

Parintele Ciprian de la Manastirea Antim, spune: "Omul care face prescurile, fie el barbat sau femeie, trebuie sa fie gospodar. Apoi, trebuie sa stie cum sa plamadeasca compozitia. Pe vremea bunicilor mei, imi aduc aminte ca nici nu se punea drojdie. Candva, painea era paine. Cei care plamadesc prescurile trebuie sa fie crestini ortodocsi. Si trebuie sa aiba dragoste. Daca nu pun dragoste, atunci munca lor e in zadar."

Reteta pentru prescura

Ingrediente: 1kg faina, 500ml apa calduta, 25g drojdie de bere, 1 lingurita sare, pistolnicul sau pecetea speciala pentru prescura. Preparare: Se dizolva drojdia in apa calda si se pune deoparte. Se amesteca faina cu sarea si se formeaza o groapa in mijlocul gramajoarei. Se adauga acolo drojdia dizolvata. Se framanta bine si se poate adauga faina putina pana la o cana, daca aluatul este lipicios. Presarati putina faina pe un dog sau o masa - paralel framantati aluatul (coca) pana devine neteda si compacta. Puneti aluatul intr-un lighenus, acoperiti-l si lasati-l sa creasca o jumatate de ora, intr-un mediu caldut. Formati o minge din aluat, apoi turtiti-o cu palmele si neteziti-o cu un rulou de lemn. Proportionati-l in 9 parti in forma rotunda.

Introduceti pecetea pristolicului in faina, iar apoi bateti-o usor pentru a indeparta excesul de faina. Presati pecetea pe fiecare forma in parte atat timp cat rostiti rugaciunea “Tatal nostru". Acoperiti formele cu o panza si lasati-le la crescut o ora, pana isi vor dubla dimensiunea. Preincalziti cuptorul la 350 de grade. Coaceti formele 30 de minute. Scoateti prescurile din forme si asezati-le pe un suport pentru a se raci.

Ce simbolizeaza prescura ?

Prescura este simbol al jertfei pentru ca painea reprezinta viata si pe noi insine care ne jertfim. Daca marimea prescurii este determinata de motive de ordin practic, forma ii este data de simbolismul ei: "rotunda" pentru dumnezeirea fara inceput si sfarsit si pentru rotunjimea pamantului, "cu trei cornuri" pentru Sfanta Treime, "cu patru cornuri" in forma de cruce, "cu cinci cornuri" amintind cele cinci paini inmultite de Mantuitorul in pustie. De obicei, indiferent de forma, prescurile se fac din doua straturi suprapuse simbolizand cele doua firi ale Mantuitorului.

Prescura "cu patru cornuri", in forma de cruce, obisnuita la noi in tara, este recomandata de catre Sfantul Simeon al Tesalonicului, zicand: "Pentru ca si Dumnezeu s-a facut om cu totul desavarsit alcatuit din suflet si din cele patru stihii, pentru ca si lumea este din patru parti, si Cuvantul acesta al lui Dumnezeu este Trupul care L-a luat Hristos." De asemenea fiecare corn al prescurii, prin forma sa rotunda, simbolizeaza dumnezeirea fara inceput si fara sfarsit. In ultimul timp, in special la orase, s-au raspandit prescurile rotunde mici, cu o singura pecete.

Cand a intrat prescura in cultul crestin ?

Prescura, in forma ei actuala, are radacini foarte vechi, cu toate ca la inceputul cultului crestin se folosea simpla paine. Intrebuintarea painii ca materie de jertfa este veche. Inca din Vechiul Testament, paine isi gaseste locul ei esential in slujirea cultica. Se aminteste de aceasta folosire a ei in momentul in care Melchisedec, regele Salemului, l-a intampinat pe Avraam cu paine si vin, sub forma de ofranda. Din randuielile de la Cortul Marturiei lui Moise reiese ca din lacasul de cult, nu lipseau painile punerii inainte, tot ca un fel de jertfa.

Painea a ramas centrala in cult si in Noul Testament, Insusi Mantuitorul Iisus Hristos folosind-o. Astfel, la Cina cea de Taina, cand Hristos savarseste Sfanta Euharistie, El foloseste painea si vinul, ca elemente de baza ale Sfintei impartasanii. Aceasta o fac episcopii si preotii pana in zilele noastre, si o vor face pana la Sfarsitul Lumii.

In Biserica primara la Sfanta Liturghie se utilizau paini dospite dintre cele folosite in mod curent in alimentatie. Painile care nu se foloseau la Sfanta Jertfa erau destinate ajutorarii saracilor. Din secolul al VIII-lea intalnim prescura. Cu timpul, numarul celor ce se impartaseau a scazut. Pe de alta parte, datorita abuzurilor si profanarilor la care se putea ajunge prin primirea in mana a Sfantului Trup al Domnului, s-a introdus, in secolul VII, impartasirea laicilor cu lingurita, de catre preot, cu Sfintele Taine in cantitati mai mici. Toate acestea au facut ca si cantitatea de paine necesara la Proscomidie sa scada.

S-a ajuns astfel ca pentru Sfanta Jertfa sa fie suficienta o singura paine, iar mai apoi numai o parte din paine. Aceasta paine a inceput sa aiba o forma si o marime speciala, dupa secolul VIII fiind desemnata cu denumirea de "prescura". Totusi, pana astazi, in caz de lipsa a prescurilor, se poate folosi paine obisnuita pe care preotul va insemna cu copia semnul crucii in locul pecetii.

Credinciosii insisi folosesc painea drept jertfa curata, adusa lui Dumnezeu. In rugaciunea domneasca "Tatal nostru", Mantuitorul Iisus Hristos ne indeamna sa cerem "painea noastra cea spre fiinta". Tot acestia aduc paine la Sfantul Altar, la fiecare Sfanta Liturghie, odata cu pomelnicele si lumanarea aprinsa. Prescurile se fac si la parastase. Una se aduce la biserica impreuna cu coliva si cealalta la altar impreuna cu pomelnicul.

Credinciosii dau preotului prescuri si pomelnice, adica liste cu cei vii si cu cei morti ai lor, pentru ca la Sfanta Liturghie totdeauna ne rugam si pomenim atat cre­dinciosii vii, cat si pe cei morti, scotand din prescuri mici particele pentru fiecare dintre ei. Din prescurile ramase de la pregatirea Sfintei Impartasanii se face Sfanta Anafura, care se imparte la sfarsitul Sfintei Liturghii.

Cum se folosesc prescurile in cadrul Sfintei Liturghii ?

La Sfanta Liturghie se folosesc cinci prescuri cu care preotul savarseste randuiala Proscomidiei - pomenirea credinciosilor si pregatirea cinstitelor daruri - inainte de inceperea Sfintei Liturghii. Din prima prescura se scoate Sfantul Agnet, adica bucata de prescura, in forma cubica, taiata de catre preot din prescura principala, si care se va preface, in cadrul Sfintei Liturghii, la epicleza, in Trupul lui Hristos. Din cea de a doua se scoate particica pentru Maica Domnului, care se pune la dreapa Agnetului, iar din a treia se scot noua particele pentru cele noua cete ale sfintilor, care se pun la stanga Agnetului, pe cate trei coloane de trei particele. Ultimele doua sunt pentru pomenirea credinciosilor. Astfel, din a patra se scot particele, pomenindu-se crestinii vii, iar din a cincea se pomenesc cei adormiti.

Canoanele lui Nicolae al Constantinopolului (1086-1011) marturisesc urmatoarele: "Intrebare. Cuvine-se preotului sa manance fara deosebire si cum voieste cele aduse in biserica, precum prescurile si vinul? si de se cuvine a le manca ca painea obisnuita? si ce trebuie sa faca daca s-ar aduna multe de acestea? Raspuns: Partile din prescura care s-a inaltat (Euharistia) sa nu se manance decat numai in biserica, pana ce se vor consuma toate; iar partile din celelalte prescuri se pot manca si afara de biserica, insa separat si singure, iar nu cu lapte si cu branza si cu oua si cu pesti."

Teodor Danalache

"Doamne, întoarce-i la bunătate şi la rugăciune pe toţi vrăjmaşii mei

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

"Într-o noapte, pe când dormeam", povesteşte părintele Gherontie, stareţul mânăstirii Caraiman – o mânăstire din Buşteni, judeţul Prahova, "m-am trezit cu un bileţel în mână. N-am ştiut niciodată cine l-a scris şi cum a ajuns la mine. Era dintr-o hârtie obişnuită, dar scrisul nu era desluşit; de-abia am putut să-l descifrez, de parcă erau litere chinezeşti. Si după ce l-am desluşit, am găsit în el scrisă o rugăciune. Aceasta: "Doamne, întoarce-i la bunătate şi la rugăciune pe toţi vrăjmaşii mei". AMIN! Şi mai scria acolo că trebuie spusă, cu credinţă, de 30 de ori pe zi, vreme de 40 de zile, şi că îndeplineşte orice dorinţă a celui ce o rosteşte. Şi aşa s-a întâmplat! Aşa că de-atunci, am tras biletul cu rugăciunea asta, la xerox, şi l-am dat la toată lumea. Iar aceluia sau aceleia care
are ceartă ori scandal în casă cu soţia sau cu soţul, le dau rugăciunea aşa: "Doamne, întoarce-o pe soţia mea (sau întoarce-l pe soţul meu) la bunătate şi la rugăciune, asupra mea". Şi care m-au ascultat şi s-au rugat, s-au împăcat şi au venit la mine zâmbind de la poartă, de mână. Au venit perechi de tineri şi mi-au spus că au făcut rugăciunea şi nu s-au mai certat...

Parinte Gherontie Puiu,staretul Manastirii Caraiman.

Căldura focului - pildă

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

În timpul Sfintei Spovedanii, un tânăr l-a întrebat pe duhovnicul său:
- Părinte, îmi simt sufletul greu de păcate. Cum pot să fiu iarăşi liniştit, când ştiu că am greşit?
- Fiule, omul nu trebuie să-şi piardă niciodată speranţa. Chiar dacă am păcătuit, Dumnezeu ne va ierta greşelile, dar cu o condiţie: să ne căim. Să ne căim cu sinceritate, din suflet. O să-ţi dau un exemplu. Afară este iarnă grea, gerul este mare. Du-te şi adu-mi un ţurţure de gheaţă.
Când tânărul s-a întors ţinând bucata de gheaţa în mână, părintele a luat-o şi a aruncat-o în sobă, unde ?ur?urele a început imediat să se topească la căldura focului.
- Ai văzut gheaţa pe care ai luat-o de afară?! Era aşa de la începutul iernii şi tot aşa ar mai fi rămas, oricât ar fi stat în frig. Dar acum, că ai adus-o înăuntru, vezi cum a început să se topească? Devine iarăşi apă curată şi folositoare. Cât era îngheţată nu era bună de nimic.
La fel este şi sufletul, atunci când îngheaţă de atâtea păcate. Dar dacă te căieşti sincer, căldura rugăciunii tale şi harul Domnului topesc tot ce-i rău şi-ţi aduc viaţă şi linişte în suflet.
- Priveşte pomii de afară, i-a mai spus părintele. Sunt îngheţaţi de ger, dar, la primăvară, soarele îi va încălzi şi iarăşi se vor trezi la viaţă.
La fel să ai şi tu răbdare şi încredere în bunătatea şi mila lui Dumnezeu şi să te căieşti din suflet, fiindcă aşa cum căldura focului topeşte gheaţa, la fel căinţa sinceră vindecă sufletul bolnav de păcate.

„Mărturisirea faptelor rele este începutul faptelor bune” (Fericitul Augustin).

Frate dragă, lasă-te de băutură

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

I. Tudusciuc

Vai, te miri cu câtă trudă          

Se câştigă azi un ban,               

Dar cu câtă uşurinţă                  

Merge-n mâna lui Satan.           

Şase zile-n săptămână              

Bietul om s-a ostenit                 

Si Duminică la crâşmă,              

Iată, tot a cheltuit.                   

„Bea, creştine, zice dracul, 

 Bea, căci banii tăi îi bei 

I-ai muncit şi ai tot dreptul,

Fă cu dânşii tot ce vrei !...  

Bea, creştine, bea otravă, 

Bea căci faci pe placul meu, 

Bea, creştine, bea şi-njură

Mai cu foc pe Dumnezeu“. 

Magazinul online in scop caritabil "Salveaza o inima"

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

„Stii ce inseamna sa fii copil? Inseamna sa crezi in dragoste, sa crezi in frumusete, sa crezi in credinta. Inseamna sa fii atat de mic incat spiridusii sa ajunga sa-ti sopteasca la ureche, inseamna sa transformi bostanii in calesti si soriceii in telegari, josnicia in noblete si nimicul in orice, caci orice copil poarta o zana nasa in sufletul lui” Francis Thompson.

http://www.salveazaoinima.ro/

Copilaria este perioada cea mai frumoasa din viata fiecarui om, cand inocenta si optimismul se citesc in ochisorii sinceri si plini de viata ai fiecarui pui de om ce se afla la inceputul calatoriei lui prin viata; reprezinta startul intr-o lume noua, necunoscuta ce incet-incet urmeaza a fi descoperita. Si cum altfel iti poti petrece mai frumos copilaria decat inconjurat de familia iubitoare si printre numeroasele jocuri si jucarii ce transforma fiecare clipa intr-un basm?!

Insa, viata ne spune uneori povesti in care printii s-au transformat in broscoi, iar printesele in albine…asa arata copilaria micutilor care au avut nesansa de a se naste in familii nevoiase, fara posibilitati materiale care sa le asigure macar strictul necesar, ori au fost loviti de probleme medicale severe. Inocenta copilariei inca mai aduce o licarire de speranta in ochisorii lor, insa, noi, adultii, ne uitam de multe ori neputinciosi la ei si la sumele de bani de care depind sanatatea si fericirea lor.

Nu este nevoie sa oferim sume fabuloase, ci sa ne unim fortele si sa daruim fiecare cate un pic din picul nostru. Ganditi-va cum ar fi daca in momentul in care ii cumparati o carticica, un Cd cu o poveste, un carucior sau un patut puiului vostru de om si un alt copil nevoias se bucura odata cu voi. Asociatia Salveaza o inima a lansat primul magazin on-line unde fiecare produs cumparat inseamna o suma de bani donata unui copilas nevoias.

Editura Mac-Mac nu a ramas nici de aceasta data indiferenta, astfel ca ne-am alaturat cu bucurie sa sprijinim acest nou concept punad la vanzare si carticelele cu audio-book si CD-urile. Astfel, cand voi va veti bucura alaturi de puiul vostru ascultand povestile frumoase si colorand personajele din poveste, un copil nevoias isi va recapata speranta ca in scurt timp va avea o viata mai buna.

Sub sloganul „Impreuna pentru cei mici” magazinul online salveazaoinima.ro  va invita pe toti cei ce sunteti dornici sa le aduceti un zambet pe fata copiilor defavorizati. Fiecare comanda plasata inseamna un procent din valoare comenzii redirectionat catre copiii cu probleme.

Noi am facut primul pas, alaturi de toti ceilalti distribuitori care au acceptat sa comercializeze produsele pe salveazaoinima.ro. Este randul vostru sa va alaturati si sa incercam sa facem impreuna lucruri frumoase pentru micutii aflati in situatii dificile.

Impreuna pentru cei mici…

Profitul obtinut din vanzarea produselor va fi directionat catre centrul de plasament "Elena Doamna" din Botosani

MAICA SFANTA

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...



Fãrã Tine aş alerga precum Cain
În Numele lui Hristos departe de El
Aş fi un rãtãcit, eretic şi rebel
Cu sufletul bezmetic şi hain

Fãrã Tine nu este Ortodoxie
Nu mai aflã nimeni calea cãtre Cale
Ne-am închina şi-am face osanale
Vrãjmaşului ce urcã din Vãpaie

Fãrã Tine de mult aş fi în iad
Fãrã Tine n-aş putea trãi o clipã
Lacrima Ta mi-e tainicã aripã
Ce-mi prinde sufletul când cad

Casa Fecioarei Maria din Efes , ultimii 11 ani din viata si presupusul mormant

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Tin sa multumesc tuturor celor ce mi-au transmit felicitarii de ziua numelui.Nu am putut raspunde deoarece ziua numele mi-am petrecut-o,unde in alta parte decat la casa Fecioarei Maria de la Efes.



Vizitarea Casei Fecioarei Maria a fost una din cele mai impresionante excursii din sejurul meu in Efes. Expertii in religie au suficiente dovezi care sa ateste faptul ca Ea a locuit in Efes, chiar daca nu se cunosc exact toate amanuntele.

Se spune ca, dupa rastignirea lui Iisus pe Cruce, indurerata, Ea s-a retras in Efes, parasind locul care-i amintea de atata suferinta, pentru a-si plange durerea in singuratate, pe Muntele Bulbul (M. Privighetorii), in locul numit Panaya – Capulu.


Casa Maicii Domnului, aflata intr-un frumos parc localizat intre Efes si Seljuk, este socotita, conform traditiei locului, drept locul in care Fecioara Maria si-a petrecut ultimii ani ai vietii pamantesti. Locul, inconjurat de un brau gros de plante si pomi, este considerat sfant atat de crestini cat si de musulmani. Linistea asezarii nu poate fi tulburata nici macar de multimile de pelerini ce vin zilnic aici pentru inchinare.

Casa Maicii Domnului din Efes - traditie si istorie

Conform traditiei crestine, Maica Domnului a fost adusa in Efes de catre Sfantul Apostol Ioan Evanghelistul, la scurt timp dupa Invierea din morti a Domnului Hristos, aici urmand a locui pana la Adormirea ei.



Sfantul Apostol Ioan este cel caruia Hristos, aflat pe Cruce ii zice sa aiba grija de Maica Sa. In aceasta privinta, Sfanta Scriptura marturiseste urmatoarele: "Iar Iisus, vazand pe mama Sa si pe ucenicul pe care Il iubea stand alaturi, a zis mamei Sale: Femeie, iata fiul tau! Apoi a zis ucenicului: Iata mama ta! Si din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine." (Ioan 19, 26-27).

Pe langa aceasta marturie biblica, traditia conform careia aceasta casa a gazduit-o pe Maica Domnului in ultimii ei ani de viata pamanteasca, se mai bazeaza si pe datele istorice conform carora Sfantul Apostol Ioan a venit in Efes, dupa evenimentele din Ierusalim.

Casa Maicii Domnului din Efes - in viziunea maicii Catherine

Locul acesta a fost cinstit de catre crestini inca din vechime, insa istoria recenta aminteste drept re-descoperire a lui un moment neobisnuit. Astfel, in anul 1912, Anne Catherine Emmerich, o maica de de la o manastire din Germania, care nu si-a parasit niciodata chilia, a descris in detaliu locul si imprejurimile.



Maica Emmerich, imobilizata la pat, a intrat in transa, pe maini aparandu-i semnele cuielor iar in minte venindu-i viziuni in care Fecioara Maria, impreuna cu Apostolul Ioan, a plecat dinspre Ierusalim spre Efes. Ea a descris Casa Mariei cu lux de amanunte - tot ceea ce a spus a fost consemnat in scris de catre scriitorul Brentano, aflat langa patul acesteia.

Maica Emmerich a descris Casa drept o cladire rectangulara din piatra, zidita special de catre Apostolul Ioan pentru Fecioara Maria. Camera a fost dotata cu o vatra si cu o absida - peretele acesteia fiind rotunjit. Camera a doua, lipita de cea cu absida, este considerata a fi fost locul in care Fecioara Maria dormea. Aceasta a doua camera era strabatuta intr-o laterala de un izvor.



Pe langa detaliile de ahitectura, maica a mai spus si faptul ca Maica Domnului a adormit la varsta de 64 de ani, fiind mai apoi inmormantata intr-o pestera din apropierea casei in care si-a petrecut ultimii ani. In momentul in care sicriul acesteia a fost deschis, la scurt timp dupa, acesta a fost gasit gol. In acel moment, casa a fost transformata in capela.

Casa Maicii Domnului din Efes - inceputurile pelerinajului actual

La cativa ani dupa viziunile maicii Emmerich, clericul francez Gouyet a citit insemnarile lui Brentano in legatura cu viziunile maicii. Din curiozitate sau convins de realitatea descrierilor, acesta a plecat intr-o calatorie spre Efes, cu scopul de a gasi Casa Fecioarei Maria.

Gouyet a gasit o casa identica cu cea din descrierile pe care ajunsese sa le citeasca. Imediat ce a vazut aceasta, el a trimis o scrisoare episcopilor din Paris si Roma, insa raspunsul nu a fost unul pe masura asteptarilor.

La data de 27 iunie 1891, doi preoti ai ordinului Sfantul Lazar si doua oficialitati catolice au fost trimisi in Efes pentru a cerceta locul cu pricina. Acestia au gasit aici o mica capela ajunsa in ruina. Capela detinea inca o statuie afectata de timp a Fecioarei Maria.

Acestia s-au intors la Izmir cu raportul realizat in privinta locului. Dupa acestia au mai fost trimisi si alti preoti si cercetatori.

Pana in anul 1892 Casa Fecioarei Maria a fost una dintre destinatiile pelerinajelor catolice. Casa si capela au fost restaurate in anul 1897, an in care a fost ridicat si un adapost pentru pelerini.



Locul a fost vizitat ulterior si de catre papii Paul al VI-lea si Ioan Paul al II-lea, care au confirmat valoarea locului ca destinatie de pelerinaj. La data de 29 noiembrie 2006, papa Benedict al XVI-lea a slujit aici Sfanta Liturghie.

Casa Maicii Domnului din Efes - astazi

Casa Maicii Domnului din Efes este un loc cinstit atat de catre crestini cat si de catre musulmani. Musulmanii cinstesc acest loc deoarece si ei cred in Nasterea lui Hristos dintr-o Fecioara. Ei o cinstesc pe Fecioara Maria ca pe mama profetului Iisus.

Locul se afla si acum in grija calugarilor ordinului Sfantului Lazar. Parintii slujesc zilnic Sfanta Liturghie in interiorul capelei. Doua maici din localitate citesc zilnic slujbele de la strana.

Micuta cladire din piatra in forma de T consta in doua camera - prima camera, care este considerata a fi fost dormitorul, se afla in dreapta, iar a doua camera, in care se afla si capela, este asezata in partea stanga.



Casa mai are si o mica bucatarie, tot in partea stanga. Locul este dotat si cu rampe pentru persoanele cu dizabilitati de locomotie. De asemenea, pelerinii gasesc aici camere curate pentru odihna.

Interiorul casei a fost pastrat si simplu si auster, nefiind incarcat cu nimic in plus. Singurele lucruci care se gasesc in interiorul acesteia sunt altarul, icoanele care o reprezinta pe Maica Domnului si lumanarile care ard permanent.



In fiecare an, la data de 15 august - Praznicul Adormirii Maicii Domnului - clerici ortodocsi, catolici si musulmani conduc slujbele din capela. Aceasta slujba este una dintre foarte rarele ocazii in care cele trei confeciuni slujesc impreuna, in pace.

Drumul spre acest loc sfant incepe inainte de intrarea in orasul antic prin partea Teatrului Mic. Indata ce incepe urcusul, intalnim statuia Sf. Fecioare Maria, cu bratele deschise, asteptand crestinii sa vina la ea, stand cu fata spre orasul Efes de odinioara, vrand parca sa dea de inteles ca ea vegheaza asupra lui! Statuia e asezata intr-un terasament de la baza muntelui, un loc curat, ingrijit, la capatul unei mici alei pavate. E inalta, cam de 3 metri, (de bronz? ), asezata pe un piedestal alb, la fel de mare, astfel ca impactul e puternic si simtim ca intram pe un taram deosebit, taramul Fecioarei...

Conform inscriptiei de pe ea, a fost donata de Societatea Americana din Efes, in onoarea Fecioarei Maria. Nu puteam trece fara sa ne oprim aici cateva momente pentru a contempla monumentul si, bineinteles, pentru a ne fotografia in apropierea Ei.



Mai departe, drumul serpuieste noua kilometri printre culmi stancoase si paduri de maslini, pana la Casa Fecioarei Maria, un parc natural si cultural, situat la o inaltime de 450 de metri, intr-un loc de o rara frumusete.

Sunt doua orase care sustin ca detin mormantul Sf. Fecioare Maria: Ierusalim si Efes. Pentru ambele exista dovezi arheologice de necontestat, marturii ale martorilor, de aceea gasirea ramasitelor pamantesti ale Sf. Fecioare e un lucru foarte important.



Fundatia casei are urme care dateaza din sec. I, iar mai tarziu, prin sec. VI, pe fundatia casei, s-a construit mica biserica ce a ramas pana acum, restaurata de-a lungul timpului. Cu toate acestea, e un loc sfant al lumii intregi!

In jur, totul e ingrijit si curat. E o zona de o reala frumusete, cu brazi inalti, cu leandri infloriti, o multime de arbori, iarba tunsa in tot perimetrul, o gradina in trepte plina de flori. Chiar daca sunt musulmani, acestia au acceptat miracolul nasterii divine, poate chiar mai repede decat crestinii insisi, lumea antica a inteles cu greu personalitatea Fecioarei Maria.

In aceasta tara musulmana, cu legile ei diferite de ale noastre, exista acest loc sfant, ingrijit si intretinut, ei nu au vandalizat locul, asa cum se intampla uneori cu religiile diferite. Ei au purtat si poarta si acum un respect profund fata de aceasta si sunt mandri ca pe pamantul lor exista locul unde a trait si murit Maica Domnului.

Chiar de la intrare remarcam o mica statueta a Sf. Ioan, cel care a ingrijit-o pe Fecioara Maria in timpul cat a stat in Efes, iar ceva mai incolo, statueta Sf. Fecioare, din lemn de maslin, la fel, cu bratele deschise, asteptandu-ne la ea, inainte de intrarea in mica ei casuta. Statuia e sculptata si datata inaintea gasirii Casa Fecioarei, deci s-au cautat persoane care stiau de acest loc. S-a ajuns astfel la satul Sirince, satul primilor crestini, sat ortodox, care in fiecare an, la 15 august se aduna aici, cu mic, cu mare, timp de aproape 2000 de ani! Doar acest sat! In timp ce tot globul pamantesc cauta unde e mormantul Fecioarei, ei stiau de la stramosii lor si s-a transmis de la o generatie la alta, ca adormirea a avut loc aici. Cu toate ca cei care veneau la Ea erau ortodocsi, cei care au gasit Casa erau catolici, de aceea acest loc sfant a intrat in Grija Bisericii Catolice. Cu toate acestea, e un loc sfant al lumii intregi! Aici vin pelerini de toate religiile!



Peste tot sunt panouri prin care turistilor li se aminteste ca se afla intr-un loc sfant, deci sa se poarte cuviincios si sa nu faca galagie. Dar nu e nevoie de aceste panouri, deoarece atmosfera e plina de respect, oamenii vorbesc in soapta, totul ne da de inteles ca ne aflam intr-un loc sacru.

Casa e compusa din doua incaperi, in cea de-a doua, mai mica se presupune ca avea dormitorul. Inauntru e liniste, se aude in surdina o muzica religioasa. Totul e simplu si auster. Inauntru se afla un altar si icoane care o infatiseaza pe Sf. Fecioara Maria, luminata de cateva lumanari care ard permanent, precum si cateva daruri, din partea unor Papi care au confirmat valoarea locului ca destinatie de pelerinaj. La vremea cand ea locuia aici, apele marii erau aproape, astfel ca avea o priveliste asupra marii Egee, dar in timp, apele marii s-au retras la apx. 10 km de aici.



In camera in care se presupune ca dormea se poate vedea un desen, direct pe zid, un desen care infatiseaza chipul Preasfintei. Aceasta incapere se spune ca era strabatuta de un izvor, al carei apa era tamaduitoare. Se spune ca foarte multi bolnavi au fost vindecati band aceasta apa, chiar si bolnavi de cancer. Firisorul de apa care trecea prin dormitorul Ei se desface in trei brate cu apa vindecatoare. Legenda locului spune ca primul izvor e datator de sanatate, al doilea e pentru dragoste, al treilea pentru bunastare materiala, deci daca va aflati aici, nu uitati sa va racoriti cu apa miraculoasa. Se spune ca aceasta apa curge incontinuu de doua mii de ani, ea nu si-a intrerupt curgerea nici macar o clipa in tot acest timp!



In prelungirea izvoarelor se gaseste Zidul Dorintelor, un zid incarcat cu biletele, cu rugaciuni adresate Sf. Fecioare prin care fiecare cere ceea ce-si doreste de la viata, in general sanatate si fericire! Zidul e atat de incarcat incat cu greu gasim loc, ne prindem biletelul de altele, toate sunt prinse aici in lant, de cuie, de tevi, de tot ce gasete omul de care sa poata fi atarnat ceva, in toate limbile pamantului! Fie vara, fie iarna, acest zid se umple mereu de biletele adresate Sf. Fecioare, cu rugile arzatoare ale crestinilor!

Am plecat admirand din nou gradina frumoasa si ingrijita, cufundati in tacere, asaltati de sentimente si emotii. Am incercat sa gasesc cuvintele potrivite pentru a exprima ceea ce am simtit, dar mi-e greu sa le definesc. M-am simtit altfel, iar acest lucru il stiu doar cei ce au fost acolo!



In final,crezand in acest loc ca fiind unul ce a adapostit viata Fecioarei Maria,afirm ca tot la fel de bine cred ca mormantul se afla in israel,conform traditiei ortodoxe.Amintiti-va ca le spune femeilor din jurul ei,printre care verisoara sa,ca a avut o viziune ce anunta adormirea ei.La fel de bine in icoana adormirii se disting apostolii ce vin din departari pe nori.
Las la urma un alt episod care circula legat de un mormant.in secolul 13 vin cruciatii si ....iau corpul fecioarei si il duc in Franta.Si astazi umbla vorba printre catari ca ar avea capul Fecioarei Maria.Subliniez ca acesti cruciati catari erau gnostici,am scris despre ei,deci nu cred in adormirea Fecioarei si Inaltarea ei la cer cu trupul,devreme ce sustin ca au capul Fecioarei.Cert ramane faptul ca in secolul 13 cruciatii catari au calcat aceste meleaguri,lucru consemnat in scrieri.

sursa

http://ro.netlog.com/piosmarian/blog/blogid=1609820

Botosaneanul Ortodox: Cu inima in Biserica

Botosaneanul Ortodox: Cu inima in Biserica:          

             Un preot cu viata sfanta si inzestrat cu multe daruri de la Dumnezeu, aflandu-se la rugaciune in biserica, cu mai multi oameni, pe cand tamaia biserica si credinciosii, ajungand in dreptul unei femei, nu a tamaiat, dar mai incolo, unde era un scaun gol a tamaiat de trei ori acel scaun si apoi a continuat cu restul bisericii.

            Dupa ce s-a incheiat slujba, bineinteles ca femeia a mers la parinte si l-a intrebat:

- Parinte, am observat ca atunci cand ati tamaiat in biserica, ajungand in dreptul meu, pe mine nu m-ati tamaiat dar  mai incolo, ati tamaiat un scaun gol, de ce parinte, v-am gresit cu ceva?

-Fiica mea, i-a spus parintele, eu am vrut sa te tamaiez si pe tine, dar tu nu erai in biserica numai cu trupul, caci inima si mintea ta nu erau acolo, ci departe, dar mai incolo in acel scaun gol sti cine sta de obicei?

-Da, i-a spus femeia, sta sora Maria, care e bolnava si nu a venit.

-Asa este, e bolnava pe pat, dar cu inima si mintea a fost aici cu noi.

          Femeia cu lacrimi in ochi si-a cerut iertare, iar preotul a imbratisat-o si a binecuvantat-o spunandu-i sa fie mereu cu luare aminte si cu bagare de seama.